2,555 matches
-
un fir subțire, așa cum ții un zmeu, hai, coboară deasupra mea, iar când el venea, pașii lui ușori rupeau firul, eu îl pipăiam cu mâinile mele micuțe, obosite, încercând să unesc cele două capete ale firului. Noapte după noapte o blestemam pe mama, doream să i se întâmple tot ce este mai rău pe lume, să rămână singură până la sfârșitul vieții, să îmbătrânească repede, să se urâțească, și toate s-au îndeplinit. Yotam se trezea și plângea, o vreau pe mami
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
s-ar putea complica atât de mult. Ai uitat felul în care lucrează viața, spun eu batjocoritor, iar el suspină, fă-mi un bine, Naama, știi că în fiecare noapte nu fac decât să reconstruiesc în minte momentul acela, mă blestem pentru faptul că nu m-am putut abține, s-a întâmplat o singură dată amărâtă, se fâțâise pe lângă mine o zi întreagă într-o rochie scurtă, fără chiloți pe dedesubt, iar în clipa în care am rămas singuri, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
limbii. Zău că-mi place cum vorbești. Parcă întinzi, frumos și neted, tencuiala pe un zid. Ți-a mai făcut cineva un asemenea compliment? — Nimeni. — Mă cheamă Midori 1, dar arăt groaznic în verde. Sunt caraghioasă rău. Parcă aș fi blestemată, nu ți se pare? Pe sora mea mai mare o cheamă Momoko 2 - copilul-piersică. Nu-i ciudat? — Îi vine bine culoarea roz? — Îi stă extraordinar! Parcă s-a născut ca să poarte doar roz! Nu mi se pare drept! Mâncarea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ei oricum nu-i deschidea. Cu mine, însă, era altceva. Mi-am luat geanta pe umăr și am pornit-o în direcția indicată. Aveam emoții. Nu ne mai văzusem de o lună. Singurele contacte fuseseră cele telefonice, în care mă blestemase și mă înjurase ca la ușa cortului. M-am oprit în fața ușii cu numărul 312. Era un hotel vechi, cu coridoare înguste și camere înalte, răcoroase. Am ciocănit. - Ce naiba vrei? mi-a strigat o voce seacă. - Sunt eu, Piti! - Care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Nu-i frumos. Nu fii ridicol. N-o-mpunge razna, prin porumb, pentru-o ordinară și-o oafă, cum e Coco. Lasă lumea-n pace. Nu te lua tu, de ea. Nu mânca borș. Nu te-ntinde la cașcaval. Nu blestema. Că e mare păcat. Stăpânește-te! Dumnezeu există și El are un plan, pentru mizeria asta de omenire trădătoare și antipatică. Are un plan al Său, și pentru ăi buni, și pentru jigodii, și pentru cei drepți, și pentru ticăloși
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
spre Vierme. Ce...?! Cum...?! Eu...?! Eu să fi fost...?! Văleu...!! Dar, când...!? Când, dracu'...?! Când a plecat lepădătura de Coco, ca să și-o pună, cu javra de Năică? Atunci când am urat eu, lumii, să se ducă-n budă? Când am blestemat-o, am hulit-o și când m-am îndoit de Doamne-Doamne, ca un prost...? Atunci, probabil? Phiii...! Ce-am dat-o-n bară! Mi s-a răcit curul! gândește Adrianus, încolțit de patru perechi de ochi scormonitori și simțind, năvalnic
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
că se sfătuiesc... Războiul, Cucerirea, Foametea! Exterminatorii! Vânătorii! Cavalerii fantomatici ai Apocalipsului! tresare Avocatul, fără ca să-și dea seama că o și spune, cu voce tare. Au fost, cândva, cârmuitori măreți ai omenirii muritoare. Întorși cu fața de la Dumnezeu, sunt blestemați să cutreiere veșnic pământul, osândiți, până la secerișul cel din urmă! Ei, marii eroi, au fost atrași încoace de momeala armelor unui alt erou, poate la fel de mare, cuvântează Arhanghelul. Loviturile pe care le-am resimțit mai devreme, sunt șuguieli. Simple avertismente
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
tu n-ai părinți să te strângă de pe ulițe și din curțile oamenilor? Totuși copilul nu s-ar fi speriat de mânia ei, dacă nu intervenea alt glas: ― Nicule maică, vin' la mama!... Auzi tu, Nicușor?... De ce stai să te blesteme dînsa? Vasile Zidaru ședea peste drum și avea o muiere cât un granadir și rea de gură, de nimeni nu-i stătea înainte. Copilul, bălan și durduliu, nu știa decât de frica ei; altfel, toată casa îl răsfăța și-i
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
îi slăbise vederea, acuma începea să-l cam lase și urechile. Când înțelese despre ce e vorba, se miră, se închină și strigă pe fiică-sa: ― I-auzi, Niculino, ce-a pățit bietul Chirilă cu feciorul grecului! Niculina se revoltă, blestemă pe greci, chemă pe soțul ei: ― N-ai auzit, Filipe, ce poznă i-a făcut lui Chirilă băiatul grecului, studentul?... Filip ascultă liniștit, clătină din cap în semn de indignare și întrebă, greoi, tacticos: ― Ei, ș-acuma ce-ai de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ascunde ar fi fost neleal față de omul care, printr-un gest, ar putea să înlăture miasmele ce turbură văzduhul, să restabilească încrederea și răbdarea până la o soluție mai trainică. Pleca acuma dezamăgit de sine însuși, nu de Miron Iuga. Își blestema neputința de a-i fi lămurit ceea ce în sufletul său era atât de limpede. Transformate în fraze, lucrurile care-i sângerau lui inima apăreau reci, mărunte și fără nici o importanță, încît nu încape mirare că Iuga le-a primit fără
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-i mămăligă pe masă, învelită în prosop, și oala cu lapte pe vatră! Du-te și crapă pînă-i plesni! Bătrâna își văzu de ale ei, iar copiii de jocurile lor. Din când în când însă îi mai ocăra, îi mai blestema ca să nu-și facă de cap: ― Măi dracilor, lăsați câinii în pace, c-o să vă muște!... Costică, fire-ai al dracului, nu-mi hâșăi găinile, că se sperie și nu se mai strâng acasă!... Băiete, nebunit-ai ori nu mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cârciumii, Trifon Guju spunea fără pripeală, rece, liniștit, doar cu ochii încruntați ca totdeauna: ― Boierii numai de frică știu omenie! Glasurile se împleteau, se încurcau și se întreceau. Oamenii se îmbulzeau când într-o parte, când în alta, ascultând, bombănind, blestemând. Parcă un vânt nehotărât ar fi împins-o încoace și încolo, mulțimea se zvârcolea și se aprindea. Cârciumarul Busuioc, care ieșise în prag, înțelegînd pricina forfotelii, strigă către Trifon: ― De-al lui Pavel vorbiți? De băiețel?... Ia lăsați-l dracului
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
prea cuminte! Olimp Stavrat nu se putea însă liniști cu asemenea consolări platonice. Îi intrase în suflet o spaimă care-l tortura necontenit și-i zugrăvea toate primejdiile în niște culori atât de sumbre, că pretutindeni vedea numai stafii. Își blestema în gând inspirația nenorocită de a se lua după capriciile unei cucoane inconștiente. Ce-i trebuia lui să-și părăsească pacea și siguranța din București și să se aventureze prin satele străbătute de fiorii răzvrătirii? Nu i-ar ședea lui
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nerăbdarea, gâdila cu pintenii coastele calului, care dansa și trepida. Apoi din gloata țărănească țâșni deodată Anghelina lui Nistor Mucenicu, cu copilașul cel mic în brațe, cu basmaua alunecată pe spate și părul ciufulit. Ajunse până aproape de Baloleanu, zbierând și blestemând cu un glas desperat. Ca și când ar fi vrut s-o apere, Anton nebunul fugi după ea și o smuci înapoi strigînd: ― Să n-o ascultați pe muierea asta, că e amărâtă și nu știe ce-i iese din gură!... În
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Aș fi preferat să nu fie deloc, dar nu noi am creat pustiul ăsta. ― Nu se știe niciodată, spuse Kane, dând drumul la cupletul lui filozofic. Am putea descoperi o concepție diferită despre ideea de paradis. ― Nu văd de ce am blestema aceste locuri, interveni Lambert. Putea fi mai rău, zise ea și privi dezlănțuirea elementelor în exteriorul navei deteriorate. Treptat întunericul făcea loc zorilor. Pentru ei primii zori pe această lume aridă. Apoi întorcându-se spre colegii ei, continuă: ― Oricum prefer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
fi stat pe gânduri! ― Ash trebuie să rămână la bord. Știi prea bine. Parker are mult de furcă în compartimentul mașinilor, iar el n-ar fi în stare să facă un pas fără instrumente. Nu mă supăr dacă o să mă blestemi pe tot parcursul. Numai fă în așa fel încât să reperezi sursa apelului ăla nenorocit. ― Aha! Minunat! ― Bun, așadar. Nu luați armele decât atunci când vă zic eu. ― Te aștepți la o primire prietenească? zise Kane, nesigur. ― Să sperăm ce e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
în mijlocul plasei, pe care cei doi ingineri săriră imediat s-o strângă în jurul prăzii. Trebuia neapărat prinsă bine în rețeaua deasă a capcanei. ― Ține bine, ține bine! strigă Parker triumfător. Am prins-o, jigodia, am...! Ripley observă animalul prins. Apoi blestemă, și de necaz și de frică totodată. Dădu drumul trăgaciului și luă de jos detectorul. ― Fir-ar să fie! oftă ea. obosită și înciudată. Liniștiți-vă, prieteni, ia uitați-vă! Parker lăsă plasa odată cu Brett. Amândoi recunoscură ceea ce prinseseră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
serioasă. Medită un minut, programă pe tabulator un cod de cinci cifre care, gândi ea, îi va furniza răspunsurile pe care le căuta. Ecranele rămaseră goale, așteptând o cerere mai potrivită. Încercă o nouă combinație, puțin utitată, cu același rezultat. Blestemă. Dacă ar fi să încerce combinații la întâmplare, ar rămâne aici până la sfârșitul lumii. După cum bestia omora pe membrii echipajului, acesta nu prea părea departe pentru ea. Programă o grilă terțiară și fu uluită când se lumină cadranul principal, gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
cum i se luau din coteț golașele moțate cu gâtul gol și puse în niște butoaie într-o remorcă trasă de un tractor și duse spre a li se face sfârșitul. Rămasă fără găinile ei preferate, își făcea cruce și blestema molima, dar și pe cei care i-au luat golașele, care nu dădeau nici cel mai mic semn că ar fi bolnave. După perioada de carantină, în sat au fost aduși pui santinelă pentru a se dovedi că valul ucigătoarei
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
în celelalte provincii românești, Dumnezeu le-a dat iarna zăpadă din belșug și primăvara și vara ploi la timp. Acest pământ situat între Prut și Munții Răsăriteni, dar și Basarabia, chiar dacă nu mai era a noastră, a românilor, parcă îl blestemase cineva, cine este greu de spus. Gospodarii cu greu își întrețineau vitele, căci șesul și pășunea de pe deal nu aveau iarbă suficientă. Noroc că buruienile cresc și în vreme de secetă și acestea suplineau lipsa ierbii. În toate satele din
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
făcut nouă și poate sutelor de țărani nevinovați, pe când era activist de partid și apoi primar, i-a adus un sfârșit pe măsură. A murit ca un câine, într-un șanț cu capul crăpat de un alt bețiv. A fost blestemat pentru tot răul care l-a făcut oamenilor, iar blestemele s-au abătut și asupra familiei sale. I-au murit doi copii în floarea vârstei ca o pedeapsă divină, făcându-l să sufere. Tata, murind la Iași, la 80 de
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Pe de altă parte - și tocmai de aceea -, manelele se expun ca țap ispășitor ideal, ca obiect al exorcizării naționale a unui rău general care începe să ne înăbușe. Majoritatea dintre noi sîntem „parveniți” mai mici sau mai mari, dar blestemînd „maneaua” ca pe ducă-se pe pustii ; răul nu mai este în noi, ci în afară, și poate fi astfel îndepărtat. E banal, dar totdeauna eficace : se cheamă mecanism de apărare. Toate acestea îmi aduc aminte de un alt episod
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
pilot prefera fără ezitări teoria din urmă. Două teorii, deci... În Statele Unite există mulți - ba chiar tot mai mulți - astfel de adepți ai creaționismului, care se opun vehement ca darwinismul să ajungă la urechile copiilor lor, evoluționismul devenind o disciplină blestemată în școli. Lucrurile nu se opresc însă la această opțiune evlavioasă. Există de cîteva decenii bune și o versiune științifică, susținută de nume sonore ale vieții academice și care nu cere eliminarea evoluționismului, ci, „pur și simplu”, îi opune o
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
poporului său, să-l atârni de copac înainte să moară. Pe baza mărturiei a doi martori, va fi dat la moarte, și ei înșiși să-l spânzure de copac. Dacă cineva a comis o crimă capitală și fuge la păgâni, blestemându-și poporul și pe fiii lui Israel, și pe el să-l spânzuri de copac până la moarte. Dar să nu lași trupurile lor să rămână atârnate de copac peste noapte; le vei îngropa chiar în acea zi. Într-adevăr, oricine
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
Israel, și pe el să-l spânzuri de copac până la moarte. Dar să nu lași trupurile lor să rămână atârnate de copac peste noapte; le vei îngropa chiar în acea zi. Într-adevăr, oricine este atârnat de un copac, este blestemat de Dumnezeu și de oameni, dar tu nu trebuie să pângărești țara pe care eu ți-o voi da curând ca moștenire [Dt 21,22-23]. (11QT 64,7-13a - 4Q524, fragmentul 14, liniile 2-4, cursivul este adăugat). În timp ce Dt 21,22-23
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]