2,430 matches
-
politicieni. Mulți coborau unde se nimerea, cu fețele îngropate în batiste. Nu-i nimic - urcau alții, serioși sau râzând, plini de viață, siguri pe forțele lor. În mai puțin de cinci minute luau și ei parte la parastasul din autobuzul blestemat. Mă simțeam ca un actor care stoarce lacrimi din ochii spectatorilor, un erou de telenovelă. În cele din urmă, câțiva smiorcăiți au început să mă privească chiorâș: ceva nu era în regulă cu mine din moment ce nu vărsam nicio lacrimă, din moment ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ne întâlneam cu pacienți care ne salutau zâmbitori și mă mâncau din priviri. Mesajul subliminal era cel al unei isterii cu greu ținute în frâu. Spitalul făcea eforturi să pară primitor, dar până la urmă se trăda a fi un loc blestemat, depozit de suflete înfrânte. Era ora de vizită și infirmierele se agitau pe holuri. Însuși directorul spitalului venea să-și viziteze bolnavii. O infirmieră îi ordonă Sabinei să se ducă în salon. Eu trebuia să rămân în sala de așteptare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
să ți se îngroașe vocea și să-ți apară rudimente de barbă. Nenorocirea e că ești atât de profund femeie, încât efectul pastilelor e diminuat. Ca să nu mai vorbesc de lipsa ta de interes pentru grosolanele distracții bărbătești și de blestemata înclinație pentru tot felul de cosmetice și parfumuri. - Și lui Leo îi plăceau parfumurile, murmură Sabina-Cosmin. Pe ușa rămasă deschisă se buluciră cei doi infirmieri vânjoși, care rataseră intercepția nepoftitului. - Unde-i, Șefu’? Că noi nu-l văzurăm! Doctorul le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
trecut și viitor! Ei văd ceea ce se petrece, în clipa de față, aproape-departe, sus-jos și pretutindeni în lume! În toate lumile și în toate existențele posibile! Pe pariu, că vor interveni, incognito, ca să facă nițică ordine! Buba asta de existență blestemată, dezbinată și cheaună și-a mâncat sorocul. S-a fezandat, s-a copt, s-a răscopt și se sfârșește, și se spulberă musai acum, până la ziuă, când unul dintre idioți, cel mic, va fi cerșit și el Ponosul. Nimic, nimic
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
fi putut măcar să-nveți și tu, acolo, un mișmaș. Un flecușteț. Să spui, "Te rog!" Ba chiar, " Te rog frumos!" pufni Bursucul. Corect! Hai, zii! Să te vedem! plusă Ureche Albă. Tăcere, voi, gângănii fără minte, fățarnice, nevolnice, neghioabe, insignifiante, blestemate și obraznice! Tăcere...! Potirul, doar! În schimbul neînsemnatelor voastre două existențe de apoi, mizere și nemernicite! K'ay! Acum! Este ultima oară, când gloria lui Sammael, Khamael, Chamuel, Samiel, Sariel, Adramalech, Căpetenia a două milioane de spirite, Lordul Stângii Cerești, Biciul pedepselor
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
potpuriu care se întărește, la deal, cu fiecare expirație, închegându-se cu fonfăieli și cu poticneli în sunete disparate, apoi în silabe articulate, apoi în cuvinte, apoi...: " Muștele, muștele, muștele, muștele! Și vulpoiul șorecit, Care-nghite rățuștele! Beelzebub, Sephirahul sângeros, blestemat, Și Stăpânul său, cel Cernit, după el, Prin hornul surpat! Muștele, muștele, muștele, muștele! Și vulpoiul șorecit, Care-nghite rățuștele... Atâta mai pot să fac, pentru voi, prieteni. Canalul superior de comunicare, tocmai s-a închis. De tot! Îngerul se
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
stăpâni. Țăranul acesta i se părea de o viclenie revoltătoare. Se năpusti brusc asupra lui: ― De ce nu spui, tîlharule?... De ce-ai omorît-o, tîlharule?... Și de ce ai bațjocorit-o și ai necinstit-o?... Ai poftit la trup de cucoană mare, spurcăciune blestemată? Toader Strîmbu își ferea capul de plesniturile cravașei și bocea ca o muiere: ― Aoleu!... Aoleu!... Nu-s eu, dom'le maior! Iartă-mă, dom'le maior, că nu-s vinovat! Atunci trecu pe uliță carul cu patru boi, aducând coșciugul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Ne mai recepționezi, Ash? ― Mai slab, acum fiindcă sunteți deasupra transmițătorului, acesta fu răspunsul lui Ash. Există o interferență inevitabilă. Dar vă aud clar. ― Bine. Nu zăresc nici o lumină, nici semne de viață. Nici un fel de mișcare, în afară de praful ăsta blestemat. Folosește ecoul nostru pentru determinarea distanței-linie și activează captoarele. Încearcă să vezi sau să găsești ceva ce noi nu putem observa de aici. Așteptară răbdători până se execută Ash, nedezlipindu-și ochii de la formele elegante, stupefiante, ale enormei nave cosmice. ― Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
jos o manetă. Panoul exterior al sasului alunecă într-o parte și intrară. ― Presurizat? îl întrebă Lambert. ― N-are importanță. Așa economisim un plin de aer. Ajungem înăuntru într-un minut și atunci putem să ne descotorosim de costumele astea blestemate. Închiseră în urma lor cloazonul exterior, apoi așteptară deschiderea din interior. ― Ce-a pățit Kane? Era iar Ripley. Dallas era prea obosit să remarce o intonație bizară în vocea care-i chestiona. Îl urcă pe Kane care începuse să alunece, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
coroziv universal. L-am văzut demonstrându-și capacitatea de a roade mai multe substanțe diferite cu o egală ușurință... sau nepăsare, dacă vrei. Aliajul cocăi, mănușile chirurgicale, așternutul de infirmerie, patul metalic, le-a găurit pe toate. ― Și creatura asta blestemată folosește treaba asta drept sânge. Diabolic! Exclamă Brett, cu un amestec de respect și teroare. ― Nu știu sigur ce folosește drept sânge. (Creierul lui Asth funcționa fără încetare în ciuda precarității situației.) S-ar putea să fie o componentă a sistemului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
v-ați fi putut opune, explică Ash cu răceală. Compania inista asupra necesității totalei voastre ignoranțe. Ceea ce a spus Ripley despre nevinovăția voastră la trecerea prin vamă, dacă scenariul se derula astfel, era destul de aproape de adevăr. ― Tu și Compania asta blestemată! scrâșni Parker. Și viața noastră, gagiule? ― Nu gagiule! făcu Ash corecția cu blândețe. În privința vieții voastre, tare mi-e teamă că nu le-a acordat Compania decât prea puțină importanță. Forma de viață străină îi interesa, mult mai mult. Speram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
soție. S-ar părea că are dreptate. Operațiunea Vrăjitoarea „Ghicitoarele au șantajat vedetele cu vrăjile lor !” - a vuit toată presa de săptămîna trecută. „Ele își amenințau victimele că dacă nu continuă să apeleze la practicile lor vor fi și ele blestemate.” Cum ? Cam așa : Oana : În acest moment eu am cheia, am totul [n.r. - de la mașina care rămăsese la vrăjitoare]. Mîine la ora 9 pun contabila să mi aducă toate actele. Vanessa : Da, iubita. și dacă în cazul în care [neinteligibil
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
infam într-un loc de cinste, nici - inutil de adăugat - dintr-un loc de cinste într-un loc infam. Dar, dacă este vorba de mormântul familiei, este permis să fie dus chiar dintr-un loc de cinste spre un loc blestemat” (Semahot 13.7). Nu doar trupul unui ucigaș nu trebuia îngropat într-un loc de onoare, dar nu era permis nici doliul public pentru cel executat: „Ei obișnuiau să nu facă doliu [deschis] [...] pentru că doliul are loc doar în inimă
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
femur, câteva coaste... Și acestea se pulverizară până la a deveni o materie impalpabilă, din care nu rămase în cele din urmă nimic. Am fi început să urlăm dacă Balena nu s-ar fi întrupat deodată lângă noi, afară din cărarea blestemată. Și văzînd-o cum ne privește nedumerită, am înțeles că nu știa nimic și că nici nu trebuia să știe vreodată. Era acum rândul Adei, care și-a desprins ceasul de la mână și l-a lăsat pe tron. În loc să ne fie
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Scarlat Callimachi un protest contra rășluirii Moldovei, aflată într-o situație extrem de grea, sărăcită, după atâția ani de război. Dar - notează în continuare Ion Nistor -, ceea ce s-a legat la București nu se mai putea desface și Prutul rămase râu blestemat și despărțitor de neam ! «Cu toate acestea - și istoricul bucovinean face trimitere la Istoria Moldovei a postelnicului Manolachi Drăghici - locuitorii moldoveni multă vreme au ținut pacea încheiată la București ca nestatornică, așteptând dintr-o zi în alta înapoierea pământului luat
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
castei și de rigorile familiei, ci să treacă la fapte, iar în cazul unei opoziții îndărătnice, să fugă cu mine în lume. Pe această prietenă a mea și tovarășe a Maitreyiei, singura care a consolat-o în zilele ei de blestemată mizerie, o vedeam foarte rar, îi vorbeam numai întîmplător și nu i-am știut niciodată numele. Am recitit de mai multe ori jurnalul ca să-l regăsesc; nu l-am găsit, pentru că nu-l notasem. Și totuși, femeia aceasta a fost
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
poate să facă decât ce-a apucat: să cânte prin cârciumi. - Și probabil că a mai adăugat ceva, îl întrerupse Bărăgan cu o prefăcută naivitate. Le-a mai spus că n-o cheamă Leana, dar că așa a fost ea blestemată, să cânte prin cârciumi... Hrisanti întoarse brusc capul și-1 privi cu mirare. - Dar de unde știi de asta? îl întrebă. Asta le spunea Leana la "Floarea-soarelui", acum aproape douăzeci de ani. -Toată lumea le știe, continuă Bărăgan zâmbind. Și mulți
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
aveam întîlnire la patru treizeci, și multă vreme n-ai găsit taxi, căci începuse să plouă... Adrian își desprinse încet brațul și o privi adânc. - Vasăzică, e adevărat, șopti. - Da. E adevărat. Ți-am spus că așa am fost eu blestemată. Am știut asta de când te-am întîlnit. Ți-am spus atunci că ești frumos ca Îngerul Morții. Și tu ai zîmbit: ai zâmbit numai. N-ai vrut să spui nimic. Ai știut și tu, de-atunci. Ai știut cine îți
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
distrus, Maria Daria, mi-au secătuit orice urmă de talent. Și doar pentru asta m-am născut: pentru spectacol. Dar mi-au mutilat imaginația, mi-au năclăit inteligența, mi-au alterat toate darurile cu care mă copleșiseră ursitoarele în leagăn. Blestemată precocitate!... Când n-am mai putut fi copil minune, pentru că trecusem de un metru șaizeci, m-au silit să fiu june prim... A fost prima dată când m-a ispitit gândul sinuciderii. Dar atunci m-am revoltat și am părăsit
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pe lângă noi. - Nu e adevărat! strigă Vladimir. Inventezi ca să mă sperii. Nu era nici o stafie. Bătea doar vîntul!... Ieronim îl privi absent, visător. - Au fost, frate Iconaru, dar pentru că n-ai vrut să crezi în existența lor de sărmane duhuri, blestemate să cutreiere podul casei Calomfir, au încetat să fie; pur și simplu s-au reîntors în neființă... Antim își scoase nervos ochelarii și, ținîndu-i strâns între degete, ridică mâna, amenințător: - Ieronim! șopti. Te rog, încetează. Ça suffit! Ieronim se repezi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ce faci, ce faci acolo la cuier, madam Delcă ? Pe dracu fac, pe dracu ghem fac... Uită-te la ea, ce obraz gros, până mai adineaori nici nu s-a uitat la mine, și-acu se face că nu-nțelege... Blestemat să fie ăla de-o mai pune picioru în casa asta !... Dar-ar dracu-n tine, Vulpeo, că m-ai ținut aici, în picioare și nemâncată, dar-ar boala-n tine, să te-nzdrăvenești când oi zice io ! Să ajungi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
sânge, măruntaiele, palpitând însângerate ; cu ochii înnegurați și tot neștiind ce s-a întâmplat, și tot nesimțind durerea, încerci grăbit să le vâri înapoi, împreună cu grunji uscați de pământ și fire ude de iarbă. Și ele alunecând afară, mereu... oh, blestematele discuții de la popotă ! Un efort ca să-ți dezlipești genele, închizi grijuliu caietul cu note secrete de pe genunchi, în care, în dimineața aceasta, ți-ai însemnat, prescurtat și cu inițiale, treburile zilei. Urgența întâia, deci : soluțiunile pentru a nu mai fi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
exista soluții mai firești și mai brutale pentru a curma această înjositoare și, hélas !, cât de banală situație... Curiozitatea însă îl ține nemișcat, ca să-l privească pe acest june în care i se pare că vede cum se mișcă - neobosit, blestemat să nu cunoască odihna - golul. — Generozitatea dumneavoastră îmi mărește încă și mai mult greșeala... încă și mai greu îmi este atunci să mă desprind... — Ei, dragă, dar ne-am înțeles să închidem acest subiect ! Ce sens are să tot revii ? Ștefan
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
duseseră decât în același loc cu toată lumea : în afara faptului că mă argumentam mai subtil și îi priveam cu un ochi „străin și rece“ pe cei din jur, de parcă nu am fi fost totuși legați unii de alții, pe aceeași corabie blestemată, care era deosebirea dintre mine, teoreticianul non-intervenției, și practicanții empirici și convinși ai intervenției ? Ședeam toți pe aceleași canapele cu plușul bine întreținut, pândind aceeași ușă cu oglinzi de sus până jos și, în nenumăratele ei careuri, împărțite de muchiile
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
timp (și de ce nu pentru totdeauna?) din viața ei primejdioasă. Voia să-i creeze Stellei o vacanță, o întrerupere a tiraniei și a luptei. Voia să o smulgă pe Stella de lângă George. Voia ca George să se simtă izolat și blestemat. Voia ca Stella să fie răzbunată și salvată. Voia să-l condamne pe George la singurătate, voia să se gândească la George ca fiind singur, voia să se gândească la el ca la un întemnițat în tragica solitudine pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]