1,469 matches
-
nu adorm și să nu mă prăbușesc spre frângerea gâtului, am început să mă gândesc la Adelina. În ultima vreme figura ei sălbatică, ciufulită, îmi venea tot mai des în minte. Mai precis ea reprezenta tot ce nu era Sabina: blondă sau roșcată, îmbrăcată aiurea, dezordonată, pătimașă în dragoste. O hippioată cu capul în nori, decisă când era vorba de dorințele ei. Sabina devenise prea corectă, prea conformistă. Îi simțeam forța, determinarea. Dar mai simțeam și că își dorea din ce în ce mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Pe de o parte voiam să cuibăresc și eu, pe de altă parte îmi doream să fiu liber, să mă îndrăgostesc din nou. Pe de o parte Sabina, pe de o parte Adelina. Totuși, simțeam că înclin din ce în ce mai mult spre blonda care stătea acolo, undeva printre blocuri, și mă așteapta cu jind. C V Se răsuci pe călcâie și o luă cu pas vânjos spre blocul de la Nițu Vasile, unde închiriase un apartament de două camere. Nu avea nevoie să muncească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
hai să vedeți o puicuță, le abate atenția Tinctură, agățat de geamul cu gratii groase, ruginite al sălii. Ca prin farmec toți uită de înjurături și se reped buluc să vadă minunea. - Fiuuu! ce bucatăă! paișpe copii aș face cu blonda asta! - He, he, băi sulică, du-te-n vestiar și freacă-ți-o puțin. tu o să faci direct nepoți până se uită o așa tigroaică la tine. - Ia da-ți-vă, bă, la o parte, să văd și eu sclava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
o să faci direct nepoți până se uită o așa tigroaică la tine. - Ia da-ți-vă, bă, la o parte, să văd și eu sclava, să-i arăt un mascul teroare, râgâie Baronul. Da, mă, e sclavă de sclavă! Hei, blonda, ce buci, ăăă, ce blugi trăsnet ai! Crezi că ne încap pe amândoi? Blonda privește mirată spre gaura din care se zgâiesc la ea hălcile de carne transpirată. Nu se sperie. Vine mai aproape și-l privește pe Baronul între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
-ți-vă, bă, la o parte, să văd și eu sclava, să-i arăt un mascul teroare, râgâie Baronul. Da, mă, e sclavă de sclavă! Hei, blonda, ce buci, ăăă, ce blugi trăsnet ai! Crezi că ne încap pe amândoi? Blonda privește mirată spre gaura din care se zgâiesc la ea hălcile de carne transpirată. Nu se sperie. Vine mai aproape și-l privește pe Baronul între ochi: ce spui tu, păsărel? Auzi, păsărel! chicotește sala. Spun că ai niște bulane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
colivie și mai are și tupeul să se rățoiască la mine! hai, taci cu mămica, fazan durduliu și pocit ce ești! Făă, ce-ți fac! te omor fă...mama mă-tii de sclavă...! de-abia mai poate să țipe la blonda care se îndepărtează dând muzical din fese. Sala se prăpădește de râs. Baronul se răsucește cu ochii-n sânge: la o parte căcănarilor! vreau liberă banca de împins la înclinat. mucea! și tu, valea de la helcometru! Păi de ce? ai zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
un univers lăuntric, feminin, dominat de un soi de empatie cu spațiul înconjurător, cu natura: descrierea fructelor dintr-un anumit vas, a unui păr din grădină, de nuanță argintie, ce pare să o însoțească pretutindeni și s-o desemneze pe blonda Miss Fulton, protagonista-cheie a întâmplărilor etc. Detaliile joacă însă un rol diferit în proza lui Katherine Mansfield, unde sunt strâns legate în încrengătura narativă, în vreme ce la Hortensia Papadat-Bengescu ele fac însăși materialul narativ - în Vecinătate se va amplifica enigma nu
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
soacră și nevastă. Idilă cu epilog Fu îmbătat de-a ei privire, Și-ndrăgostit ca-ntr-un scenariu, El a rămas c-o amintire Ce se reține din salariu... Romanță de mai În noaptea cu parfum de liliac, De-o blondă cu privirea ca cicoarea Am fost corupt, acum un sfert de veac, Și ispășesc și astăzi condamnarea! Eșec tactic Astăzi a capitulat, Soarta nefiindu-i fastă, Prins în foc încrucișat Între soacră și nevastă! Poziția melomanului Iubiți amici, e-un
VASILE VAJOGA by VASILE VAJOGA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83947_a_85272]
-
după mesele feliate de care aveau parte. Când s-au apropiat, am crezut că mi-a pus mâna în cap cineva, nu spun cine că este un personaj însemnat. Arătau perfect, exact ca-n filme... splendide, una brunetă și cealaltă blondă, amândouă aveau haine lungi de blană până aproape de pământ, nu se începuse campania împotriva vânatului, iar când și le-au lăsat la garderobă, pe dedesubt purtau două cârpulițe denumite pretențios fustiță și bluziță; pe deasupra ascundeau sau mai exact, își arătau
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
elegant, purta sacou și cravată, numai eu parcă eram un pui de bogdaproste în pulover, nepieptănat, șifonat și nedus la biserică! Le-am cântărit cu ochiul meu stâng, de specialist... și ajunsesem tot atât de repede nehotărât ca-ntotdeauna; mă interesa, culmea... blonda Giulia, cu toate că Edy era peste ea cu atențiile. Îmi curgeau ochii asemeni unui crocodil aiurit de cele mai feminine, seducătoare și atrăgătoare ființe pe care le întâlnisem! Privirea îmi rămăsese o clipă nesfârșită, agățată în decolteul fetelor și cu greu
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
periculos). A devenit repede evident că de data asta existau doar două obiective de maxim interes. Unul ședea ceva mai departe pe rândul de scaune pe care stăteam eu, lângă uși - o ființă micuță, liniștită, îmbrăcată cu lucruri scumpe: clasica blondă rece, gen Grace Kelly. Se urcase la Knightsbridge. Iar în celălalt capăt al vagonului era o brunetă mai înaltă, cu o înfățișare ascetică: o remarcasem pe peronul de la Earl’s Court, dar atunci, ca și acum, era greu să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
o remarcasem pe peronul de la Earl’s Court, dar atunci, ca și acum, era greu să-i deslușesc trăsăturile în spatele frumoasei perdele de păr negru și al ziarului care era clar că o absorbea. M-am uitat din nou la blondă, cu o privire piezișă riscantă, pe care - dacă nu cumva îmi făceam iluzii - ea a observat-o și mi-a întors-o preț de o fragilă secundă, ochii ei reacționând nu încurajator, dar nici mustrător. M-am lansat imediat într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
una. Se iau când și când la bătaie cărându-și pumni și picioare atât unii altora cât și maiștrilor care pășesc prin tuneluri de colo-colo cu pas larg, păzind ca treaba să meargă strună. Iar în ochii femeii spălăcite, o blondă cu bube, de la mașina de găurit nasturi, în ochii ei nici albaștri nici verzi se distilează o rază X, un venin fără pereche, scopul oricărui plan cincinal, și psss! Totul se dizolvă. Un tremur cuprinde priveliștea, o clatină și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
trecută. Cum n-au știut? Ce, trăim în evul mediu? Poftiți aici, poftiți! Ordin semnat de judecătoria capitalei! E de ajuns? Sau vreți să chemăm sectoristul? Și adu odată copilul, domnule! Unde l-ați băgat? Ce-i dați să mănânce? Blonda solidă se învârte prin sufragerie iar cealaltă a pornit-o prin apartament ca un dulău după droguri. N-aveți pamperși, n-aveți similac? Cu ce creșteți copilul ăsta? Serviți o cafea, don’șoara Angela? răsare Mihai Mihai. Dar don’șoara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Împrumutase de bani pentru a ajunge la Chicago, când primi o telegramă că-i sosise primul câștig. Putea să aștepte să primească banii prin poștă. Dar asta ar fi durat prea mult. Iubitei lui Hop Îi spuneau toți Venus cea Blondă. Hop nu se supăra, pentru că nu era cu adevărat iubita sa. Credea cu tărie că nimeni n-ar face mișto de iubita sa adevărată. Și avea dreptate. Hopkins a plecat când sosi telegrama. Erau pe Black River atunci. Durase opt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
erau două curve aproape la fel de masive, dar aia mare tre’ să fi avut vreo sută șaptej’ de kile. Toate trei purtau rochii din alea care fac ape. Stăteau pe bancă, una lângă alta. Erau uriașe. Celelalte erau doar curve obișnuite, blonde oxigenate. — Uite ce mâini are, spuse tipul, arătând cu capul spre bucătar. Curva râse din nou, cutremurându-se. Bucătarul se-ntoarse spre ea și se răsti: — Ditamai muntele scârbos de carne ce mai ești și tu! Ea continuă să râdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Păi, oricum, pe bune c-așa mă cheamă. — Și pe celelalte fete cum le cheamă? Întrebă Tom. — Hazel și Ethel, răspunse Alice. Hazel și Ethel zâmbiră. Nu erau prea istețe. Pe tine cum te cheamă? o Întrebai pe una dintre blonde. — Frances, spuse ea. — Frances și mai cum? — Frances Wilson. Da’ ce te interesează? — Și pe tine? o Întrebai pe cealaltă. Hai, nu mai face pe deșteptu’, spuse ea. — Vrea doar să ne-mprietenim cu toții, spuse tipu’ care vorbise primu’.Voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Frances Wilson. Da’ ce te interesează? — Și pe tine? o Întrebai pe cealaltă. Hai, nu mai face pe deșteptu’, spuse ea. — Vrea doar să ne-mprietenim cu toții, spuse tipu’ care vorbise primu’.Voi nu vreți să fim prieteni? — Nu, spuse blonda oxigenată. Nu cu voi. — Scuipă foc, gagica, spuse bărbatul. Scorpie mică. Prima blondă se uită la cealaltă, clătinând din cap: — Ai dracu’ retarzi. Alice Începu din nou să râdă și să se cutremure. Nu-i nimic de râs, spuse bucătarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Hai, nu mai face pe deșteptu’, spuse ea. — Vrea doar să ne-mprietenim cu toții, spuse tipu’ care vorbise primu’.Voi nu vreți să fim prieteni? — Nu, spuse blonda oxigenată. Nu cu voi. — Scuipă foc, gagica, spuse bărbatul. Scorpie mică. Prima blondă se uită la cealaltă, clătinând din cap: — Ai dracu’ retarzi. Alice Începu din nou să râdă și să se cutremure. Nu-i nimic de râs, spuse bucătarul. Râdeți cu toții, da’ nu-i nimic de râs. Voi unde trebuie să ajungeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
o surioară, spuse tipul cu pantalonii de piele Întoarsă. — Nu vrei să-ncetezi cu chestiile astea? Nu putem vorbi ca oamenii? spuse bucătarul. — Din Cadillac sunt Steve Ketchel și Ad Wolgast, vorbi și tipul timid. — Steve Ketchel, spuse una din blonde cu o voce Înaltă, ca și cum numele ăla i-ar fi aprins un beculeț. Propriul său tată l-a Împușcat și l-a omorât. Da, Doamne, chiar taică-su. Nu mai găsești bărbați ca Steve Ketchel. — Da’ nu-l chema Stanley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
fi aprins un beculeț. Propriul său tată l-a Împușcat și l-a omorât. Da, Doamne, chiar taică-su. Nu mai găsești bărbați ca Steve Ketchel. — Da’ nu-l chema Stanley Ketchel? Întrebă bucătarul. — Of, mai taci din gură, spuse blonda. Ce știi tu de Steve? Auzi, Stanley. Nici un Stanley. Steve Ketchel era cel mai bun și mai frumos bărbat care s-a existat. N-am mai văzut bărbat așa de curățel și de alb și de frumos ca Steve Ketchel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
bărbat din lume și taică-su l-a Împușcat ca pe-un câine. — Erați În est când l-ai cunoscut? — Nu, Îl știam dinainte. A fost singurul bărbat pe care l-am iubit. Toți aveam o atitudine foarte respectuoasă față de blonda oxigenată, care zicea toate lucrurile astea pe o voce Înaltă, dramatică, dar Alice Începu să se cutremure din nou. Simțeam asta pentru că stăteam lângă ea. Ar fi trebuit să te căsătorești cu el, spuse bucătarul. — Nu voiam să-i stric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
zicea toate lucrurile astea pe o voce Înaltă, dramatică, dar Alice Începu să se cutremure din nou. Simțeam asta pentru că stăteam lângă ea. Ar fi trebuit să te căsătorești cu el, spuse bucătarul. — Nu voiam să-i stric cariera, spuse blonda oxigenată. L-aș fi tras În jos. El n-avea nevoie de o soție. Of, Doamne, ce bărbat. — Ai fost foarte atentă cu el. Auzi, da’ Jack Johnson l-a făcut totuși knockout, nu? — A fost o șmecherie. Cioara l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pusese la podea pe Jack Johnson, negru’ ăla mare și jegos. Cioara l-a bătut c-o lovitură norocoasă. Fereastra de la ghișeu se deschise și cei trei indieni se-ndreptară spre ea. — Întâi l-a pus Steve la podea, spuse blonda oxigenată. În momentu’ ăla s-a-ntors spre mine și mi-a zâmbit. — Păi, parcă ziceai că nu erai În est, spuse cineva. — M-am dus doar să văd meciu’ ăla. Steve s-a-ntors să-mi zâmbească și negru’ ăla scârbos a sărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
are valoare. Așa ziceam și eu dar bărbatu-meu zice că are. Și hectarele? Muntele, marea, lanțul ?... Hectare de drum, un munte de suferinți, un lac cât o mare de lacrimi, un lanț de minciuni ! Și importul ? Dar ce, Ludmila, blonda care îmi calcă inima pe ștaif, îți închipui că-i marfă autohtonă ?!? CĂMĂTARII Dați-mi voie să vă reamintesc un text cenzurat și ca atare încă neapărut în manualele școlare dar de care, în perspectivă, spânzură viitorul nației. Citat. “Aflat
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]