4,944 matches
-
cu frunza rară, Dragei mele, te rog, lasă O ghirlandă princiară... și îmbracă-mi-o-n mireasă! Mi-o-nvelește în petale, și la soare mi-o arată, Urc-o-n ramurile tale,... vreau să fie legănată: Ca o zână să plutească, părul blond să se resfire; Blestemata de fereastră să n-o mai poată reține! Tei bătrân, dă într-o parte trei zăbrele ca să zboare!... Să mi-o văd bătând din aripi și, ușor să se coboare: Să vină și să mă ieie
T E I B Ă T R Â N de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 938 din 26 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349640_a_350969]
-
daaa, acum, mai vreau...”, se auzi din spatele ușii furniruite. „Am picat prost”, le spuse Silvia băieților. „Haideți să mergem”. Și se pregătiră cu toții să părăsească locul. Însă tocmai atunci s-a deschis ușa. În cadrul ei a apărut un tip înalt, blond, cu ochi albaștri, cu alură de suedez. „Bună ziua, suntem de la o librărie, ne scuzați, n-am vrut să vă deranjăm”, rosti repede Silvia, încurcată. „Hai că nu ne-ați deranjat prea tare. Literatură porno aveți de vânzare?”. „Ăăă, din păcate
O AFACERE DE MILIOANE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350218_a_351547]
-
-i cu miei, cu purcei, Fug copiii după ei. “ „Soro! striga mătușa Marea- hai, că vin pițărăii!“ Mari- se impacientau vecinele- ieși tu, că trec pițărăii ! Bunica își punea repede ghetele, se lega cu basmaua de lână neagră, peste părul blond, ondulat, lua cojocul fără mâneci din cuier, în mâna stângă ținea unul din coșuri, iar cu cea dreaptă punea câte un pițărău în traista atârnată de gâtul copiilor. Îmbujorati de nevinovăția iernii, copiii treceau ca frunzele din jurul cupei de argint
BUNĂ DIMINEAŢA LA MOŞ AJUN ! de DACINA DAN în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350281_a_351610]
-
găsea consolare la orice persoana feminină întâlnită. impresionată că mai există încă, în această epocă, astfel de bărbați, care să iubescă cu atâta intensitate o femeie... ca în filmele clasice, vechi, de dragoste... În cabinetul său de pictură, intră Andrada. Blondă, cu părul lung, lins, suplă, îmbrăcată în iegări roz, transpareți, cu un tricou magenta cu modele decupate. Fata îi aruncă o privire languroasă, clipind des din genele sale false, exagerat de lungi și dese. - Am venit la laborator, domnu’ profesor
“LABIRINTUL ENIGMELOR“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350189_a_351518]
-
sale, care și-ar fi etalat cu bucurie talentele gastronomice pentru a-l cuceri. Cum era profesoara de istorie a lui Andrei. Îi invitase duminică la ea, la prânz. Dar acum, de la masa din față, o tânără studentă de la ASE - blondă, fiiliformă, cu ochii mari și priviri pătrunzătoare, îi arunca ocheade voluptoase, dându-și agale ochii peste cap, închinzând din când ochii parcă pentru a-și etala genele exagerat de lungi și dese, țuguind-și buzele. Termină rapid prânzul și apăru
“LABIRINTUL ENIGMELOR“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350189_a_351518]
-
-i dădea fiori pe șira spinării. Părea un bărbat de peste patruzeci de ani, cam urât, cu părul excesiv, crescut pe față printre coșuri mari cu puroi, părul capilar crescut din abundență, cu fire aspre, netuns, de un șaten deschis, apoape blond, îndesat și înalt cât tatăl său, cu care nu semăna fizic deloc. - Da, răspunse scurt Iulian. - Și soția dumneavoastră? continuă șirul întrebărilor fata. - A murit într-un accident, pe autostradă în Germania. S-a dus să facă pipi și când
“LABIRINTUL ENIGMELOR“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350189_a_351518]
-
nici nu se sinchisea de bârfele lor și trecea mai departe. De câteva ori am zărit-o și noi pe poligon, când mergeam să culegem gloanțe și ea trecea de la pas la trap și la galop de-i fluturau pletele blonde în vânt. Ce-a făcut, ce-a dres, Colonelul a reușit să strângă bani de la Primărie, de la negustorii bogați și de la alți oameni, și a ridicat un monument de toată frumusețea, cu un roșior pe cal în plin galop, cu
VIZITA REGALA de CONSTANTIN ZAVATI în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350359_a_351688]
-
nici nu se sinchisea de bârfele lor și trecea mai departe. De câteva ori am zărit-o și noi pe poligon, când mergeam să culegem gloanțe și ea trecea de la pas la trap și la galop de-i fluturau pletele blonde în vânt. Ce-a făcut, ce-a dres, Colonelul a reușit să strângă bani de la Primărie, de la negustorii bogați și de la alți oameni, și a ridicat un monument de toată frumusețea, cu un roșior pe cal în plin galop, cu
VIZITA MS REGELE CAROL II LA BACAU de CONSTANTIN ZAVATI în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350358_a_351687]
-
pat mare matrimonial pe mijloc, cu tăblii din lemn pictat, acoperit cu un pled strălucitor de culoare turcoaz. De părțile laterale ale pledului atârnau ciucuri mari. Pe tăblia de la capăt erau pictați doi îngeri ce supravegheau somnul unei frumoase prințese blonde, îmbrăcată într-o cămașă albă, diafană. Dându-și seama că a greșit ușa, Gabriellé privi totuși cu interes încăperea: Deci aici face dragoste Condurache când își aduce iubitele", gândi ea cu o anumită nuanță de curiozitate în gând. "Și ce
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
în Miss Pogany, 1930 „cariatida” este substituită de un nud). Mai mult, din punct de vedere formal, aceste modele „acefale”, pictate din spate, par trupește congruente cu o serie de reprezentări feminine din Umanografie. Ciclul se încheie cu o Negresă blondă (cea din marmoră), între coloane, în atelierul din Brâncuși: E = mc2, II , dar care nu e altceva decât un detaliu, așa cum este și acel Primul țipăt din tabloul Brâncuși: E = mc2, I. În opinia mea, dincolo de considerațiile particulare de până
LECŢIA LUI BRÂNCUŞI de DAN CARAGEA în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350408_a_351737]
-
scăldate numai cu cer din poeme de Baudelaire trupul tău din scăldătoare sună ca luna pe mare dezgropată din cuvinte cu aura ta fierbinte în cochilie de vis unde gândurile mi-s doar ghitare ațipite pline toate de ispite eden blond cu miere blândă ești făcută din osândă coapsele tale solare dorm în golfuri selenare în dezmăț și în orgie descântate-n apă vie ai în mânecă doi ași fiică hoață de ocnaș te invit la bal mascat dintr-un secol
BALADĂ PROFANĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349106_a_350435]
-
de ex. Preș. Emil Constantinescu lui Adrian Costea), măcar pentru “activele intangibile”, care sunt oamenii și întreaga construcție armonioasă a societății civile românești, și să o trimitem noi, societatea civilă românească, la mister prezident Barak Obama, pe această frumoasă doamnă blondă DIANA “ART-EMIS” (o Marilyn Monroe în varianta patentului pur românesc), că tot a dat de înțeles domnia sa într-un interviu recent că ar fi dispusă să negocieze cu președintele SUA soarta României, să ne reprezinte în astfel de negocieri, pe
SCRISOAREA NR.71. ROMÂNIA ÎNTRE SINUCIDERE ŞI ADEVĂR. TURNUL DE VEGHE AL ROMÂNIEI. de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349105_a_350434]
-
să coboare pe scările ridicate de pompieri, să nu facă vreo dașovă, cum a făcut-o unul ieri. Trăgea de timp, să vină cei de la televiziune, că doar nu-și făcuse scenariul degeaba. Muncitorii nerăbdători strigau: „Hai, bă, sari!” O blondă se-apropie gemând cu poșeta strânsă la piept și auzindu-i cum îl îndemnau să sară, ea, disperată, îi facea semn cu mâna gemând: “Nu, Nu, Nuuu! Tu nu ști proverbul: Graba strică treaba?” - Hai la treabă, băieți, că ne
NEDUMERIRE de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349182_a_350511]
-
Acasă > Impact > Scrieri > DE CE? Autor: Camelia Constantin Publicat în: Ediția nr. 1288 din 11 iulie 2014 Toate Articolele Autorului De ce îi e gândul numai la tine? A cunoscut tot felul de femei. Femei blonde, brunete, înalte, suple. De toate vârstele dar totuși îi e gândul numai la tine. A cunoscut femei despre care se zicea că-s sublime. Pasionale, cu șarm .... însă gândul lui se îndreaptă numai către tine. Da, către tine. Poate s-
DE CE? de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1288 din 11 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349211_a_350540]
-
stradă așa „d-amboulea, că doară nu ierea nimica dă văzut”. Poate că fericirea familiei ar fi fost una normală, însă, într-o bună zi, lângă ei și-a întins cearșafurile o pereche care i-a produs Timonei un spasm! El blond, burtos, cu ceva fire de păr lung și moale, ea tot blondă, durdulie și, după aprecierea doamnei, bleagă ca o balegă de vacă-n călduri. Până aici nimic deosebit! Numai că, aveau ăia niște prosoape cu animale, niște creme de
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
fericirea familiei ar fi fost una normală, însă, într-o bună zi, lângă ei și-a întins cearșafurile o pereche care i-a produs Timonei un spasm! El blond, burtos, cu ceva fire de păr lung și moale, ea tot blondă, durdulie și, după aprecierea doamnei, bleagă ca o balegă de vacă-n călduri. Până aici nimic deosebit! Numai că, aveau ăia niște prosoape cu animale, niște creme de plajă cu mirosuri absolut necunoscute, niște sacoșe colorate, ochelari de soare, ceasuri
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
dă grea limba asta, nu-i ca la noi cu o grămadă dă cuvinte prostești, ia să mă bag și io-n vorbă să nu crează ăștia c-oi fi fo’ proastă, gândi subit Timona! Așadar se duse la doamna blondă, îi dădu câteva palme, de înczrajare, pe spate, îi luă mâna i-o strânse puternic, bărbătește și-i spuse: - Ia, ia, fă, baragladino, io-s tovarășa Timona, nevasta lu’ ăsta, șefă la birou, fă, da’ pentru prieteni poți să-mi
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
zici Moni, Moni, fă, io Moni, Moni, bă, asta-i cam proastă, io Moni, tu... tu... tu cum fă, că-n filmu’ cu Tarzan aia pricepu imediat ce-i spunea pulăru’ ăla! La un moment dat însă, spre surpriza tuturor, doamna blondă păru într-adevăr să priceapă ceva, se lumină la față și spuse la rândul ei: - Ia, ia, ih, Hildegarde, ia, ia, Monchi, Monchi! - Stăi, fă, că pricepui, las-o dreacu’ cu gardu' ăla al tău, fă Hilduțo, poți să-mi
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
macrame lucrat dă mine la servici, pă care l-am luat să-l termin acilea la mare să vadă lumea ce știe să facă o olteancă vrednică, adică io! În timp ce Timona melița pe limba considerată de înțeles pentru toată lumea doamna blondă zâmbea încurajator rostind ca un magnetofon stricat, probabil singurul cuvânt din limba lor, respectiv: ia, ia! - Bă, Veronele, bă, asta-i cam toantă ea da’ uiti-te că, ușor-ușor, o făcui să priceapă și să știi că-ncepu să-mi
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
puțea a nădușeală, două perechi de chiloți, desigur de bumbac, albi cu ușoare urme maronii, precum și două săpunuri Rexona, cele mai vestite săpunuri ale epocii, folosite numai până la o treime și purtând încă, delicat încastrate în ele, fire de păr blond și culmea, creț, deși cei doi numai creți nu erau, dar, ce importanță are! Nu suntem noi de părere că nu se caută la dinți calul de dar?! Putem spune deci că familia era în totalitate fericită, mai ales că
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
reușise niciodată să-și impună voința în fața Lenei. Așa au trecut anii, unul după altul... Romelia terminase clasa a noua la Școala de Comerț din Craiova. Acum era o fată nu prea înaltă, bine construită, cu trăsături fine, chiar frumoase, blondă cu ochii mari verzi, gene lungi, sprâncene arcuite, gura cu buze pline, cărnoase, nasul puțin cârn și pomeții obrajilor ridicați și cu un roșu ce-și făcea permanent apariția, la cea mai mică emoție, trădând cumințenia și sensibilitatea fetei, subliniind
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL II – EPISODUL 4 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348523_a_349852]
-
două n-au mai ajuns la timp la toaletă trenului și că noi și astăzi ne mai întrebăm, cum a rezolvat în final doamna problemă, dar nici nu ne mai miram că nu avem prea mult par noi de coafat. Blond fiind, părul meu mă însoțește de minim 22 de ani de când am decis că eu sunt blondă și nu șatena așa cum ma înzestrase natură. Se spune că așa cum te naști ești cel mai frumos, saten cu ochi albaștri idealul de
CELULA MEA NEBUNA CONTINUARE IV de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348623_a_349952]
-
întrebăm, cum a rezolvat în final doamna problemă, dar nici nu ne mai miram că nu avem prea mult par noi de coafat. Blond fiind, părul meu mă însoțește de minim 22 de ani de când am decis că eu sunt blondă și nu șatena așa cum ma înzestrase natură. Se spune că așa cum te naști ești cel mai frumos, saten cu ochi albaștri idealul de senzualitate, dar eu doi bani nu dădeam pe aceste percepte, blonda cu ochi albaștri mă simțeam predestinata
CELULA MEA NEBUNA CONTINUARE IV de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348623_a_349952]
-
XIV SALVATORE GRECO -o prietenie fără frontiere! Dumitru Sinu împreună cu domnul Rosetti, profesorul Ene, Titi Filip, Eugen Ștefănescu și Radu Bumbaru se întâlniseră cu toții într-un restaurant din Vancouver, Canada, când s-a apropiat de ei un personaj destul de ciudat: blond, înalt, spelb și cu ochii înroșiți, poate de la aburii alcoolului sau, cine știe, poatede la fumul de țigară ce învăluia ca într-un nor de ceață siluetele celor din jur. Dumitru Sinu ridică privirea și la fel de mirat ca și prietenii
UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 307 din 03 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348713_a_350042]
-
rândul vecinilor. Eu aveam o fire retrasă, stăteam mai mult în casă, îmi plăcea să citesc, purtam ochelari încă de la zece ani. Doru, în schimb ... Imaginați-vă un băiețel de patru-cinci ani cu fața rotundă, ochii mari, verzi, cu părul blond auriu căzând în inele până la umeri. Îmbrăcat premeditat cu rochiță, provoca instantaneu reacția: - Vai, ce fetiță frumoasă ! - Nu sunt fetiță, sunt băiat ! se răstea el. - Nu te cred ! îl zgândăreau cunoștințele. La care Doru, supărat, își scotea ciocârlica, pentru a
ÎNTOARCERE ÎN TIMP de DAN NOREA în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349277_a_350606]