17,899 matches
-
restaurant, ce mîncare (zebră, hipopotam, antilopă, girafă, etc.) a fost servită în Africa de Sud, după ce am vizitat un bidonville, situat pe 40 km2, la 6o km de Johannesburg. Zeci de mii de cutii de carton, pline cu negrișori mucoși și flămînzi, bolnavi, cu cranii golașe, analfabeți. Dar seara aceasta de vineri care se lasă peste "aula" sălbatică îmi amintea, mai ales, de o seară similară petrecută în Teheran. Primarul dorea să ne ofere ceva mai deosebit. Mașinile derapau urcînd pe un deal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și... mă rog, înțelegeți domniile voastre. Botgros ăsta, adică amicul lui Frasin, se lăuda că îl cheamă așa nu numai datorită grosimii botului său, care, ce-i drept, aducea a rît. Prin urmare, cum Frasin lipsea noaptea, cum și Botgros era bolnav de plimbărită pe aleile altora. Soțul celei care se dezbrăca mai încerca să-i schimbe obiceiurile. Cine să mă vadă, dragule? Mama, stă cu tine. Sforăie de la lăsarea întunericului. Dar mai trece cineva... Din stradă nu vede nimeni. Cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
sughițuri. Am un copil și dacă vreți să mi-l nenorociți... Acum chiar mă indispui. Eu vreau să-ți nenorocesc copilul?! Dar cine? Muncesc pentru dumneavoastră de 15 ani și numai Dumnezeu știe cît de greu mi-a venit uneori. Bolnavă, cu amețeli, cădeam pe jos și mă tîram să-mi fac treaba. Vădit jenat, profesorul Mihoc dorește să încheie discuția. Bine, o să-l trec, ești mulțumită? Cu cinci? Mulțumesc mult. Acum chiar că hohotele de plîns se aud din sălile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
la concluzia că șeful adună cheag, nu glumă. Este un haplea, un porc și, pe deasupra, este și un prost. Habar n-are de meserie. Prin fața mașinii trece o vulpe care se oprește în mijlocul drumului. Este turbată, cu siguranță că-i bolnavă. Dar ce blană frumoasă are! Șoferul se uită atent la lighioană și mașina se izbește de un parapet, intră într-o mișcare necontrolată, se răsucește, se răstoarnă și, în final, se izbește de un copac. Crudu își revine la spital
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
eu un rînjet tîmp. Un amănunt... esențial De dimineață Lena a trebăluit prin apartamentul său, situat la parterul unui bloc de prin centrul orașului. De obicei, avea o femeie care o ajuta la astfel de treabă, dar astăzi aceasta era bolnavă. Pe la orele 16 toate erau la locul lor, străluceau de curățenie și, în plus, în frigider erau așezate pe căprării mîncarea, băutura cu alcool și cea fără. Domnul Secretar de Stat va veni cu șeful și, ca de obicei, va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ceva care să justifice absurdul. Comparăm viața noastră cu cea a minorului criminal și oricît de multe concesii am face și chiar și compromisuri, tot nu înțelegem. Încă mai înțelegeam cînd un copil își ucidea amicul, cînd scenele din filmele bolnave se pun uneori în practică. Ne revoltăm cînd minorul scoate cuțitul și ucide. Fără motivație, din bravură sau din starea de nebunie temporară. Dar în cazul acesta? Credeam că Iașul a fost martorul celei mai cumplite crime, cînd fratele își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
vom rămîne pe locul întîi cîteva secole de acum înainte. Îmi reproșam că locuiesc în orașul care găzduiește genii de-a valma cu monștri care, de obicei, bîntie doar în vis. Zilele astea însă orice închipuire a unei idioate minți bolnave, a fost depășită. Fiul lovește mama, cu toată forța, în plină figură, cu ciocanul. Privirea rugătoare a celei care l-a alăptat la sîn nu produce efecte. Cel ocrotit, hrănit, iubit cu dragostea unei mame, lovește orb, sălbatic, definitiv. Lovește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
sa. Pedeapsa tînărului va continua spre învățarea de minte atît lui, cît și multor tineri. Oamenii nu sînt toți la fel și noi învățăm să trăim laolaltă, cei buni și cei răi. Celor buni însă nu le este permisă gîndirea bolnavă: Bine i-au făcut! Eu dacă... îl omoram! Poate mai uman ar fi să-i aplicăm legea talionului: a plătit destul pentru fapta sa. A primit o replică mult prea dură și este de ajuns. Într-o logică corectă, tînărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
în șopronul din spatele casei. Tată, vacile vin sătule de la cireadă, le pasc pe zonă până le fac cobză, de ce le mai pui fân în iesle? Era în clasa a șaptea, ceilalți doi frați erau dați în grija bunicilor, mama grav bolnavă, tata la lucru până seara târziu. Petru avea grijă de casă. În acea zi, nu a făcut ultimele două ore, au venit de la sanipid să stropească de purici. Tanti Didina, în șopron, se mișca din toată carnea, era greu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
stele, adulmecă cerul. Poetul nu-și iubește crucea fie ea și din oase. Iubirea poetului nu lase urme în oglindă, iar pentru asta tu ești vinovat, Doamne! Poetul privește cerul vertical, pentru că moartea nu-l fură la cărți. Suflete, ești bolnav pentru că te numești suflet! 25. Se amăgesc unii că pot învinge durerea cu diverse rețete pentru diluat întunericul. Amăgirea în sine exces de masochism, remediu pentru suferința ce se pliază mai ceva ca o cămașa de nuntă, voință dusă până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
înțeles că două însetări nu sunt identice, cu atât mai mult două perechi de semne. Pocnea viața din toate arcurile arlechinii târgului săreau până dădeau cu capul de obloanele cerului; se extindea viața ca o pecingine peste luciul izvoarelor cerul bolnav de vărsat de vânt își lingea bubele; se îmbiba viața în pansamentele sălilor de reanimare crematoarele știau cel mai bine calea spre Dumnezeu; înfigea viața colții până la os în carnea stelelor o haită de lupi făcea țăndări Carul Mare; se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
formei... ipoteze ale unei schizofrenii consemnate cu majuscule într-un certificat de incompatibilitate. Imaginea, de la intrare până la ieșire, se proiectează în 0,4 miimi de secundă, durată ce depinde de excitația luminoasă, de compoziția spectrală și de factorii fiziologici. Circuitul bolnav nu poate analiza și sintetiza, iar dacă o face, se întâmplă să fie sumară, trunchiată, să rupă firul între receptori. Notează, domnule rezident! Ce belești ochii în tavan? De la mine înveți carte într-o zi cât într-o lună de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
despre un împărat al necuprinsului, ultima pecetluia mormântul până la a doua venire. Bătea vântul, slovele cu miros de rășină înmiresmau norii. Ningea ca dintr-o psaltire scuturată peste brazi. Până la schit, un drum șerpuit, sinuos, parcă desenat de un arhitect bolnav de parkinson; de la șosea se putea arunca cu piatra pe acoperișul stăreției; de la șosea până în ușa bisericii, jumătate de oră de nevoință. Era seara, trecut de 19. În ghereta portarului, o umbră, ca într-un pendul de ceas, bătea metanii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Pe malul lacului, în livadă, Iuda împărțea lepădările. La ora două, înainte de duminica Tomii, dormea și crucea de pe catedrală. Plopii, ca niște străjeri leneși, moțăiau în propriile armuri. Straturile de flori din jurul fântânii roșeau privind stelele în ochi. Băncile, parcă bolnave de osteoporoză, își oblojeau încheieturile. Peste morminte creșteau lumânări. Era primăvară. Lacul, la lumina lunii, semăna cu fața egumenului dezgropat după 7 ani, valuri de carne putredă încrustau cerul. Rogozul aducea a barbă crescută pe năsălie. (Omul, după ce moare, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cu ochiul pe gaura cheii. A intrat în biserică, a aprins candelele, a pregătit rânduiala Utreniei, s-a rugat în fața Fecioarei. Eu știu că până la înălțare nu se cade să îngenunchem, dar mi-am zis în sinea mea: "Poate este bolnav săracul." Așa face în fiecare dimineață, numai că noaptea asta s-a trezit la două, iar în celelalte nopți se trezea la 4. Părintele Petru avea un șomoiog de lumânări în mână. Mi s-a părut mie că văd pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de sfinți. Martirii fotografiilor arse resuscitau memoria cenușii. Pe valea Bârgăului, vântul sufla a uitare. Ambulanțele au sosit primele. Tocmai de la Beclean se auzeau țipetele mașinilor cu girofar albastru. Moartea, la fiecare două secunde, respira prin sirena automobilului; moartea era bolnavă de plămâni, șuierul strident înspăimânta bornele kilometrice. De-a lungul șoselei, noxe de inimă gripată; sub capotă, moartea imita cimitirul fiarelor vechi. Părintele Visarion era atât de mort, încât nici după cenușă nu putea fi recunoscut. Oasele topite, precum niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Alexandru a murit cinci ani după ce el începuse să scoată sabia din teacă, și i-a lăsat asigurată doar stăpînirea provinciei Romagna, pe cînd celelalte posesiuni rămaseră în vînt, încolțite între două armate dușmane foarte puternice, el însuși fiind grav bolnav, pe moarte. Ducele era însă atît de aprig la fire și în același timp atît de capabil, și știa atît de bine cum poți să-i cîștigi pe oameni sau cum trebuie să-i distrugi, iar temeliile pe care le
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
În oricare din războaie, chiar și-n ăsta, o fi vreun Înrolat În serviciile auxiliare, am mai văzut oameni de vîrsta lui mobilizați ca auxiliari, o fi scăpat din prizonierat de la ruși, abia se tîrăște pe drum spre casă, e bolnav, l-ai luat să-l ții pînă se Întremează, arăți medaliile de la Împăratul, dacă te Întreabă careva. — Mergeți cu Dumnezeu! Șvabul din Moftin l-a ținut ascuns pe Weisz pînă prin aprilie 1945, cînd se vorbea deja În gura mare
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
va fi o zi senină, își spuse, privind stelele. Pentru el, războiul nu exista. Singurul război în care se implicase era studiul manuscriselor din epoca lui Toyotomi Hideyoshi (1536-1598). Martiriul creștinilor fusese la 5 februarie 1597. Un an mai târziu, bolnav și disperat din cauza insucceselor militare, murise și "maimuța". Dar pentru toate e timp și mâine. Acum însă, o să treacă pe la biserică, în drum spre casă. O să stea până la sfârșit. Îl uimea mai ales cum stingea preotul lumânările. Punea pavăză cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
doar așa, ca o umbră de zgomote surde în jurul celuilalt... până se risipeau, duse de vânt. De aceea și vântul era mereu cenușiu și plin de zgura înțelesurilor risipite fără rost... Dar un lucru tot reușeau ei să priceapă: era bolnav pământul. S-au gândit ce s-au gândit savanții, cercetătorii au... cercetat, vrăjitorii au făcut... vrăji, politicienii au dat legi, juriștii au acuzat și au condamnat pe toată lumea, sindicaliștii au protestat... dar lucrurile nu s-au îndreptat. Într-un târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
legi, juriștii au acuzat și au condamnat pe toată lumea, sindicaliștii au protestat... dar lucrurile nu s-au îndreptat. Într-un târziu au priceput ce era de priceput: aveau toți o singură casă și aceea era pământul. Dar acum pământul era bolnav. Și nici știința, de care erau atât de mândri, nici negoțul, care le aducea munți de bani, nici toate protestele din lume și nici vrăjile toate nu reușeau să-l vindece. Apoi, au început să moară, unul câte unul. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
l-au ascultat s-au numit "urmașii Căii"... în amintirea căii care duce la rugăciune. Și care vindecă. A rugăciunii care vindecă și cerul, și pământul, și soarele, și ploile, și zilele, și nopțile... Și, mai ales, vindecă orice suflet bolnav de necunoaștere și mort de nepăsare. Fiindcă așa începe sfârșitul lumii: cu indiferența. Cel care lipsește Te rog să mă asculți cu atenție. Nu, nu-i nevoie să deschizi ochii. Știu că mă auzi și, dacă vrei, poți să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
aceea care te alină când plângi, nici uitarea care te face să ierți, nici uitarea lucrurilor rele și nedrepte... Nu, uitarea asta era ca diavolul în persoană : oamenii uitau. Dar uitau binele făcut, uitau vindecarea, uitau c-au fost vreodată bolnavi și singuri și părăsiți de toți, uitau c-au fost paralizați, neputincioși, flămânzi, orbi, goniți de toată lumea și batjocoriți și alungați de pe străzile cetăților lor, uitau că erau să fie omorâți cu pietre din cauza cine știe căror greșeli adevărate sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
fratele meu. Acuma ! Nimic altceva nu vreau să știu, auzi tu ?! E frumos ce spui, dar nu-mi folosește. Și fratele meu nu e singurul bolnav ! Cum să-l ajut, ce să fac pentru ceilalți care sunt, ca și el, bolnavi ? Tot ce am să învăț o să șteargă din lume frigul, foamea, bolile ? Zâna: Nu. Asta nu o poți face cu ceea ce înveți aici. Dar gândește-te : când ai să fii mare, ai să uiți demult de fratele tău și ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ei. Îi simțea Încordarea și nerăbdarea de a afla răspunsul. Nicu a tras adânc aer În piept și a Început să vorbească: ― Apoi, s-o luăm băbește. Când am ajuns În clinică, toți au fost surprinși de faptul că sunt bolnav și că trebuie să fiu operat, dar fiecare și-a intrat În atribuții. Am fost pregătit pentru operația de apendicită după toate regulile... Nu voi intra În amănunte. Problema cea mare era cine să facă parte din echipa operatorie. Abia
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]