1,431 matches
-
aortei ascendente și valvei aortice cu un conduct valvulat. Un astfel de procedeu este frecvent folosit la pacienții cu sindrom Marfan. Înlocuirea compusă a aortei ascendente și valvei aortice cu un conduct valvulat a fost introdusă de Bentall și De Bono [39]. În varianta sa clasică tehnica Bentall presupune anastomozarea ostiilor coronare la graftul aortic prin suturarea în fapt a peretelui aortic la peretele protetic (tehnica incluziunii). Această tehnică are o rată mai înaltă de reoperări precoce și tardive din cauză
Tratat de chirurgie vol. VII by HORAŢIU MOLDOVAN, ALEXANDRU VASILESCU, VIOREL POP () [Corola-publishinghouse/Science/92077_a_92572]
-
atenuarea activării polimorfonuclearelor [2]. Există date contradictorii în privința temperaturii ideale din timpul circulației extracorporeale. Un studiu efectuat de Frering și colaboratorii în 1994 [18], arată că eliberarea de mediatori pro-inflamatori în timpul by-pass-ului cardiopulmonar este independent de temperatura corporeală. În contrast Bone și colaboratorii în 1997 [19] au demonstrat că există o activare mai pronunțată a sistemului complement la pacienții cu normotermie față de pacienții la care intervenția s-a efectuat în hipotermie. Un alt studiu clinic randomizat, efectuat la 1700 pacienți [20
Tratat de chirurgie vol. VII by JUDIT KOVACS () [Corola-publishinghouse/Science/92069_a_92564]
-
argumentația sa domnul Billault n-a avut deloc gândul de a vă aplica o ironie sângeroasă. Nu este vorba de un Liber-schimbist deghizat care se complace în a face palpabile inconsecvențele Protecționiștilor. Nu, domnul Billault este el însuși un protecționist bona fide. El aspiră la nivelarea averilor prin intermediul legii. Pe acest drum, el judecă acțiunea tarifelor ca fiind utilă; și întâlnind ca obstacol Dreptul de proprietate, sare peste el, așa cum faceți și dumneavoastră. I se arată apoi Dreptul la muncă care
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
social, fondator al unui curent anarho-socialist numit mutualism. Este extrem de activ pe plan publicistic în timpul Revoluției din 1848 și devine mai apoi, ca și Bastiat, membru al Adunării Constituante (n. tr.). 59 Prescurtare de la expresia juridică latină ex aequo et bono, "conform echității și conștiinței" (n. tr.). 60 Râu din Țara Bascilor, la granița dintre Spania și Franța, în Pirineii de vest (n. tr.). 61 A se vedea articolele Un profit contre deux pertes și Deux pertes contre un profit (n.
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
va străbate literatura istoric, problematic și critic, în viziune sferică, mergând până la valorile universale și până la un concept despre lume prin fenomenologia artistică." G. Călinescu publică aici eseurile: Istoria ca știință inefabilă și sinteză epică, Universul poeziei, Poezia "realelor", "Domina Bona, Marino și Gongora etc. 1949 Trei nuvele; note de călătorie: Kiev, Moscova, Leningrad. G. Călinescu e ales membru al Academiei Române, director al Institutului de istorie literară și folclor și, din 1952, redactor responsabil al revistei "Studii și cercetări de istorie
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
participarea sa la o conspirație politică, și de ce împăratul n-a pedepsit pe Decimus Iunius Silanus, mult mai vinovat decît Ovidiu? MOTIVE RELIGIOASE. Relevăm, mai întâi, ipoteza lui Leo Hermann 10, anume că Ovidiu ar fi participat la ritualul zeiței Bona Dea11, interzis bărbaților. Festivitatea avea loc la 1 mai și femeile care participau la această solemnitate erau, cum spune Propertiu (4, 9, 37-60), nude. Amintim că, în anul 62 a. Chr., ritualul zeiței se desfășurase în casa lui Caesar și
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
în casa lui Caesar și că acesta, deghizat, asistase la ceremonii. Această aventură s-a terminat printr-un scandal divorțul lui Caesar de soția sa Pompeia, fiica lui Quintus Pompeius, nepotul lui Sylla (vezi Suetonius, Caesar, 6). La ceremonia zeiței Bona Dea, poetul ar fi văzut-o pe împărăteasa Livia goală. Ipoteza e neverosimilă, căci Livia avea peste șaizeci și șase de ani și nu mai putea ispiti pe Ovidiu, iar edictul relegării, inopinat, a fost dat în decembrie, după mai
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Iuliei. 9 Tacitus, Annales, 3, 24. 10 L. Herrmann, "La faute secrète d'Ovide" în RBPhH, 17, 1938, p. 695, și "Nouvelles recherches sur la faute secrète d'Ovide", ibidem, 43, 1965, pp. 40-52. 11 După R. Ellis, ceremoniile pentru Bona Dea, interzise bărbaților, erau dedicate zeiței Isis (cf. "Intoduction" la ediția poemului In Ibin). 12 G. Dumezil (La religion romaine archaique, Paris, Payot, 1966, p. 344) notează că Fauna (sub numele de Bona Dea) primește în decembrie un cult de
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
40-52. 11 După R. Ellis, ceremoniile pentru Bona Dea, interzise bărbaților, erau dedicate zeiței Isis (cf. "Intoduction" la ediția poemului In Ibin). 12 G. Dumezil (La religion romaine archaique, Paris, Payot, 1966, p. 344) notează că Fauna (sub numele de Bona Dea) primește în decembrie un cult de stat, strict feminin. Vezi și Macrobius, Saturnalia I, 12, 24; Ovidiu, Fasti 5, 148; A Greifenhalgen, "Bona Dea" în Röm. Mitt., 1937, p. 227. 13 S. Reinach, "Les compagnos et l'exil d
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Dumezil (La religion romaine archaique, Paris, Payot, 1966, p. 344) notează că Fauna (sub numele de Bona Dea) primește în decembrie un cult de stat, strict feminin. Vezi și Macrobius, Saturnalia I, 12, 24; Ovidiu, Fasti 5, 148; A Greifenhalgen, "Bona Dea" în Röm. Mitt., 1937, p. 227. 13 S. Reinach, "Les compagnos et l'exil d'Ovide" în Revue de Philologie, 34 (1910), pp. 342-349. Contra acestei opinii vezi S. C. Owen, Introduction la Tristia II, Oxford, 1924, p. 35. 14
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Și L. HERMANN, La faute secrète d'Ovide, în "Revue Belge de Philol. et d'Hist.", tomul XVII (1938), p. 695 și urm., crede că Ovidiu a fost exilat pentru că a văzut-o pe Livia dezbrăcată în vederea celebrării misterelor pentru Bona Dea. Ovidiu ar fi intervenit din curiozitatea de a cunoaște. Dar care să fie oare acel malum pe care poetul declară că l-a văzut? Cf. și DE JONGE, op. cit., p. 14-15. 28 E. RIPERT, op. cit., p. VI nota. 29
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
templu nemărginit În care ard mii de făclii, munții ca niște altare colosale, codrii transformați Într-o orgă uriașă („organe sonore”), luna ca un far tainic - iată reprezentările acestei sete de monumental pe care G. Călinescu o considera (În Domina bona) ca fiind caracteristică pentru scriitorul român. La Alecsandri latura decorativă a lucrurilor nu este niciodată ignorată. Templul său este Îmbrăcat În lumini de intensități diferite. Universul În totalitate este valorizat acum prin capacitatea lui de a produce strălucire. Luna luminează
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
relația de vasalitate, de robire veșnică se săvîrșește) și peisajul vast simbolizator care supraveghează idila și-i dă o justificare cosmică. Conachi are În chip evident simț pentru monumentalitate, vede grandiosul din natură. G. Călinescu nu-l citează (În Domina bona) printre scriitorii români care monumentalizează natura. Conachi este, totuși, printre cei dintîi care simte plăcere pentru „stîncile hioroase”, „petrele răsturnate”, „rîpele Întunecoase”’, „copacii nalți și mîndri”... El nu caută, e adevărat, În natură domuri; Însă că omul de iatac Conachi
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
diabetici cu artropatie Charcot și complicații cum ar fi insuficiența renală, a fost posibilă vindecarea completă a fracturilor survenite. Mecanismul de acțiune pare a fi stimularea chondrogenezei, hipertrofiei cartilajului, precum și o creștere în activitatea osteoblaștilor (Rubin și col., Journal of Bone & Joint Surgery, 83A: 259-270, 2001). Chirurgia ortopedică poate fi necesară în unele cazuri, pentru eliminarea sau remodelarea unor defecte osoase. 3.6. Educația este foarte importantă în îngrijirea piciorului diabetic. La Institutul „N. Paulescu”, educația pacienților noștri are două direcții
Tratat de diabet Paulescu by Lawrence Chukwudi Nwabudike, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92258_a_92753]
-
fac parte: De diversis appellationibus; catehismul descris de Ghenadie; De ratione fidei; De Spiritus Sancti potentia; De Symbolo și De agni paschalis victima. Din a doua categorie fac parte lucrările: Ad lapsam virginem libellus; De vigiliis servorum Dei; De psalmodiae bono; și imnul Te Deum laudamus. 1. De diversis appellationibus (Despre diferitele numiri ale Domnului nostru Iisus Hristos) este un tratat dogmatic, cu ținută de predică asupra numirilor date Mântuitorului Iisus Hristos în Sfânta Scriptură. Scrierea are nuanță polemică împotriva arienilor
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
a sfinților”. De asemenea, putem recunoaște în autorul ei, pe imnologul și animatorul cântării psalmilor în Biserică, la privegheri, Sfântul Niceta. Asemănarea de stil și tonul expunerii amintesc, fără îndoială, de lucrările Sfântului Niceta De diversis apellationibus și De psalmodiae bono. 8. De vigiliis servorum Dei (Despre privegherea slujitorilor lui Dumnezeu) este o predică, care îl arată pe Sfântul Niceta ca un păstrător al tradiției cultice din Biserică. În cele nouă capitole ale lucrării, autorul vorbește despre privegherea religioasă de noapte
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
a psalmilor, cât sunt de plăcuți și de primiți de Dumnezeu, aș vorbi acum puțin, dacă o rațiune mai deosebită n-ar cere un alt volum; lucrul acesta, cu ajutorul lui Dumnezeu va fi arătat în cartea următoare”. 9. De psalmodiae bono (Despre buna psalmodiere) s-a păstrat în două versiuni, una originală și alta posterioară, cu unele adăugiri și omisiuni. Deși a fost editată în anul 1723, sub numele lui Nicetius de Trèves, patrologii de mai târziu au ajuns la concluzia
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
scriitori bisericești ca Sfântul Vasile cel Mare, Fericitul Augustin și Ioan Casian privind oficierea privegherilor și cântarea psalmilor în comun în biserică, plasează lucrarea la sfârșitul secolului al IV-lea. Cele două cuvântări: De vigiliis servorum Dei și De psalmodiae bono au inspirat totdeauna și pretutindeni - prin sfaturile și ideile ce cuprind - atât cercurile monahale cât și pe toți creștinii care preamăresc pe Dumnezeu prin imne religioase. Ele reprezintă și o sursă de inspirație pentru ținuta credincioșilor în Biserică. 10. Te
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
cântare) cu prilejul învățării Sfintei Scripturi”. Așezarea scaunului episcopal al lui Niceta la Viena este o eroare a autorului notei, așa cum s-a produs și eroarea cu privire la redarea corectă a numelui Sfântului Niceta. Unele cărți ale Sfântului Niceta (De psalmodiae bono și De vigiliis) îl arată pe marele misionar ca un pasionat al cântării liturgice, fapt confirmat și de Paulin de Nola. Folosirea unor texte biblice în cuvântarea De psalmodiae bono demonstrează că este unitate strânsă între această lucrare și imnul
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
numelui Sfântului Niceta. Unele cărți ale Sfântului Niceta (De psalmodiae bono și De vigiliis) îl arată pe marele misionar ca un pasionat al cântării liturgice, fapt confirmat și de Paulin de Nola. Folosirea unor texte biblice în cuvântarea De psalmodiae bono demonstrează că este unitate strânsă între această lucrare și imnul Te Deum. Unii cercetători au sugerat părerea că imnul Te Deum a circulat în Biserica primară, începând din secolul al II-lea, sub diferite forme, iar Sfântul Niceta de Remesiana
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Critica acordă, pe baza unor manuscrise și pe baza studiilor comparative, paternitatea lui Niceta și asupra următoarelor lucrări: De diversis appellationibus (Despre diferitele numiri ale Domnului nostru Iisus Hristos), De vigiliis servorum Dei (Despre privegherea robilor lui Dumnezeu), De psalmodiae bono (Despre folosul cântării de psalmi) și celebrul imn Te Deum laudamus (Pe Tine, Dumnezeule, Te lăudăm). După conținut și după scopul cu care și-a elaborat Sfântul Niceta lucrările sale teologice, ele pot fi împărțite în două categorii: unele catehetice
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
appellationibus; catehismul, descris de Ghenadie de Marsilia, De ratione fidei; De Spiritus Sancti potentia; De Symbolo și De agni pascalis victima. Din cea de-a doua categorie fac parte lucrările: Ad lapsam virginem libellus; De vigiliis servorum Dei; De psalmodiae bono și imnul Te Deum laudamus. Făcând o analiză temeinică a lucrărilor teologice rămase de la Sfântul Niceta de Remesiana, constatăm că el a abordat aproape toate problemele dogmatice, în special cele referitoare la teognosie și eclesiologie, care trebuiau lămurite și apărate
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
săi. El era „în deplin acord cu simțirea intimă a poporului creștin, pentru care credința creștină nu era numai un sistem (de învățătură n. n.), ci, mai înainte de toate, viață”. Cele trei lucrări cu caracter practic bisericesc - De vigiliis, De psalmodiae bono și De lapsu virginis - se ocupă în mod special de viața sufletească a păstoriților săi. Îmbrățisind un nou mod de viață, după primirea Sfântului Botez, creștinii trebuiau să dovedească prin atitudinea lor că învățătura creștină i-a prefăcut cu adevărat
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
19). Iubitor al cântării în Biserică, pe care o folosise cu succes în opera sa misionară, Niceta sesizează că adversarii cântării, sub pretextul unei tăceri cinstite, voiau să lovească în profețiile referitoare la Mântuitorul Hristos. Prin lucrarea sa De psalmodie bono, străbătută de o caldă dragoste față de credincioșii săi, marele misionar îi previne pe aceștia de primejdia ce amenința să destrame farmecul frumoaselor slujbe împodobite cu cântări și le dă îndrumări cu privire la rostul cântării psalmilor în viața lor duhovnicească
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
viii și morții. Se descoperă trimiterea Duhului Sfânt creator și reînnoirea pământului, după care va fi împărăția veșnică a drepților în slava Domnului și a celor nelegiuiți în chinul veșnic. Învățăturile Sfântului Niceta de Remesiana expuse în lucrarea De psalmodiae bono, cu privire la cântarea omofonă în biserică, au avut și au o permanentă importanță în Biserica Ortodoxă. Ele pot fi reactualizate cu succes în organizarea cântării în comun, atât în Biserica noastră Ortodoxă cât și în alte Biserici și confesiuni creștine. 3
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]