3,311 matches
-
din Noile State o monstruoasă disidență subumană, dar nu și de Amlis Wess, din aceeași rasă cu Isserley și sosit cu o navă la fermă, în calitate de reprezentant al celei mai mari Corporații din lume. Amlis este un superb animal cu bot de vulpe și blană, cu șase degete, coadă și patru picioare multifuncționale, care militează contra canibalismului și a afacerilor terifiante ale Corporației, argumentând că suntem cu toții la fel sub piele, oameni și animale. Nesociabilă și asocială, revoltată de abuzuri maschiliste
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
întâia oară pământul bătătorit al ogrăzii sub tălpile goale, unde am pipăit prima dată blana moale a pisicii, părul aspru al câinelui, puful fin al puișorilor, unde mi-am oglindit chipul în ochii mari ai vițelului și i-am mângâiat botul umed și rece, unde m-am jucat cu mieii și i-am ținut în brațe, unde soarele îmi arunca pe obraz o altfel de lumină, apa din fântână avea un gust aparte, iar fructele mi se ofereau cu zeama și
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
cu ajutorul planșelor, stabilind prin comparație asemănări și deosebiri între corpul celor douanimale vulpea și gâscaă. Lecția se desfășoarinterdisciplinar, în limba românși în limba engleză. Urmeazintervenția profesorului de limba engleză. Sub forma unui concurs elevii vor grupa pe doucoloane animale cu bot și animale cu cioc. IV. Organizarea și completarea cunoștințelor anterioare ale elevilor prin metoda ciorchinelui Elevii au cunoștințe despre pești de la taxonomia animalelor. V. Lecturarea individuala textului și analizarea părților componente ale corpului peștilor, prin observarea peștilor în formnaturaldin vasul
MĂRTURII DE LA CATEDRĂ by TASIA AXINTE () [Corola-publishinghouse/Science/1657_a_2968]
-
agriculturii Înfricoșat peste măsură de puterea destinului asupra vieții sale, omul s-a hotărât să-l înfrunte. Prea mult timp somnul din peșteră fusese alinat de speranța colților de mamut și tulburat de spaima felinelor uriașe care se lingeau pe bot de sânge. Omul și-a decis propria soartă în mijlocul naturii odată cu trecerea de la stadiul de culegător și vânător (din paleolitic) la cel de producător (în neolitic). Pentru a izbuti, timpul și spațiul au fost reorganizate conform trebuințelor umane. Redefinirea de către
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
săgeții slobozite din coarda unui arc pentru a răpune vânatul. Urma imediat geamătul înfundat al căprioarei sau al mistrețului ascuns printr-un tufiș. În apropiere, urși și lupi pășeau cu grijă, ferindu-se de lațul capcanei. Dihăniile se lingeau pe bot, adulmecându-ne laolaltă cu prada. Din depărtare, tălăngi atârnate de gâtul oilor răsunau cu putere. Turmele acopereau pășunile care se revărsau din vârful muntelui. Spre amurg, ciobănașii își mânau mioarele și mieii, la înnoptat. Ajunși la stâne, aprindeau focul și
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
hârtie: "reamintindu-mi cum pe vremuri am fost hatmanul Mazeppa", " Lucrurile despre care vorbesc se petreceau aievea pe la omieșasesuteșiceva" (Ploaia), "Peste mine au trecut o mie de vânturi, o mie de ani,/ se mai aud pe fregate o mie de boturi cum latră." (O mie de vânturi). Mijloacele sunt, în general, aceleași cu ale generației sale, dar în loc să facă o radiografie, un reportaj al lumii exterioare, Constant Tonegaru optează pentru o stranie incursiune într-o lume interioară. Și erosul e aici
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
se auto-complimentează cu un reproș ("nu-s întreg la minte"), și își îndreaptă din nou pașii spre casă. De pe treptele casei zărește o femelă sconcs urmată de o întreagă coloană de pui, căutând mâncare în lăzile de gunoi: își vâră botul subțire într-o cutie de smântână, își lasă-n jos coada stufoasă, nu-i e teamă. Deși, aparent, este o altă imagine a dezolării, cu animale căutând hrană la gunoi, felul cum se-nșiră cuvintele pentru a descrie mișcarea femelei
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
discutabile și accente puternic subiective, Istoria folcloristicii românești este o carte de referință pentru toate sintezele ce vor urma. Pe o treaptă valorică apropiată se situează Mică enciclopedie a poveștilor românești (1976), „veritabil corpus de mitologie, credințe și artă” (N. Bot), una dintre puținele lucrări de acest fel din lume. În cele 126 articole ce o alcătuiesc, sunt prezentați protagoniștii poveștilor, diversele probe de curaj la care aceștia sunt supuși, metamorfozele prin care trec etc. Adevărate capitole monografice sunt rezervate categoriilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285647_a_286976]
-
și cântecele poporului, București, 1972 (în colaborare cu Ioan Șerb). Ediții: Povești din Transilvania, pref. edit., Cluj-Napoca, 1975; Petru Caraman, Studii de etnografie și folclor, postfață Ion H. Ciubotaru, Iași, 1997 (în colaborare cu Ion H. Ciubotaru). Repere bibliografice: N. Bot, Studierea și editarea științifică a prozei populare, ST, 1967, 1; Pavel Ruxăndoiu, Ovidiu Bârlea, „Antologie de proză populară epică”, REF, 1967, 1; Iordan Datcu, Ovidiu Bârlea, „Antologie de proză populară epică”, O, 1967, 8; Felix Karlinger, Ovidiu Bârlea, „Antologie de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285647_a_286976]
-
a folclorului”, REF, 1970, 4; Virgiliu Florea, Tipologia folclorului, ST, 1971, 10; Ion Taloș, Enciclopedia poveștilor românești, ST, 1976, 6; Ion Taloș, Ovidiu Bârlea, „Istoria folcloristicii românești”, CREL, 1977, 1; Mihai Coman, De la poetică la antropologie, LCF, 1979, 23; N. Bot, Ovidiu Bârlea, „Poetică folclorică”, AAF, 1981, 309-311; N. Bot, Ovidiu Bârlea, „Folclorul românesc”, AAF, 1983, 350-353; Ion Cuceu, Ovidiu Bârlea, „Eseu despre dansul popular românesc”, AAF, 1983, 384-386; Marian Vasile, Teorii folclorice românești în ultimele decenii, REF, 1989, 3; Iordan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285647_a_286976]
-
ST, 1971, 10; Ion Taloș, Enciclopedia poveștilor românești, ST, 1976, 6; Ion Taloș, Ovidiu Bârlea, „Istoria folcloristicii românești”, CREL, 1977, 1; Mihai Coman, De la poetică la antropologie, LCF, 1979, 23; N. Bot, Ovidiu Bârlea, „Poetică folclorică”, AAF, 1981, 309-311; N. Bot, Ovidiu Bârlea, „Folclorul românesc”, AAF, 1983, 350-353; Ion Cuceu, Ovidiu Bârlea, „Eseu despre dansul popular românesc”, AAF, 1983, 384-386; Marian Vasile, Teorii folclorice românești în ultimele decenii, REF, 1989, 3; Iordan Datcu, Ovidiu Bârlea și demnitatea scrisului, JL, 1990, 5
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285647_a_286976]
-
poate fi localizat oriunde În pancreas, deși localizarea cefalică pare mai frecventă. Diagnosticul de neoplasm papilar mucinos intraductal poate fi făcut aproape cu certitudine dacă la examenul endoscopic se observă ieșind mucus printr-un orificiu papilar mare, cu aspect de „bot de pește”. Examenele computertomografice, echoendoscopia sau coangiografia prin rezonanță magnetică nucleară pot sugera diagnosticul (fig.V.3) Figura V.3-Computertomografie: neoplasm papilar mucinos intraductal-protruzia unei tumori la nivelul ductului pancreatic dilatat Se crede că neoplasmele papilare mucinose intraductale urmează o
Patologie chirurgicală by Sorinel Luncă () [Corola-publishinghouse/Science/91483_a_93262]
-
Istoriografia, 451-462; Crohmălniceanu, Literatura, III, 258-363; Munteanu, Aristarc, 119-126; Mihăilescu, Conceptul, I, 428-433; Bârlea, Efigii, 50-90; Titu Popescu, D. Caracostea - un critic modern, București, 1987; Anghelescu, Textul, 189-195; Ovidiu Papadima, Evocări, Iași, 1997, 111-121; Datcu, Dicț. etnolog., I, 136-138; Ioana Bot, D. Caracostea, teoretician și critic literar, București, 1999; Dicț. esențial, 133-134; Lucian Chișu, Prejudecata Caracostea, București, 2002. D.Mc.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286086_a_287415]
-
postfață Călin Andrei Mihăilescu, Iași, 2003; John Riches, Biblia (foarte scurtă introducere), București, 2003 (în colaborare cu Gabriela Inea). Repere bibliografice: Dana Dumitriu, Să povestim de luni până duminică, RL, 1986, 35; Liviu Petrescu, Universul prozatorului, TMS, 1986, 10; Ioana Bot, Șah în labirint, TR, 1987, 28; Vladimir Bălănică, Și cenzura face daruri?, TMS, 1990, 3; Bogdan Ghiu, Mai multe „realisme”, CNP, 1990, 10; Irina Petraș, „Jucăria”, ST, 1990, 14; Mircea Vasilescu, Exerciții și probleme, CNP, 1990, 29; Florin Berindeanu, Narațiunea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289715_a_291044]
-
asemenea sfaturi, moralistul nu își ascunde o simpatică trufie: „Eu mă înalț tot mai drept, tot mai sus spre văzduhul albastru și limpede al speculației precise, neîndurate și - nădăjduiesc - al marii creații. Condiția primordială: menținerea singurătății și zăgăzuirea, dând peste bot, la orice încercare de intimitate a oamenilor mediocri. Iubesc tot mai mult pomii, plantele și animalele. Munca și copiii sunt două coordonate arhisuficiente pentru viață.” Ieșit din închisoare, P. a publicat o carte despre Brâncuși (1967), în care reia ideile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
vitejia unui armăsar, care nu se teme și amenință să-i sfarme capul. Cum armele fizice (colții, ghearele) nu-i slujesc, prădătorul recurge la un șiretlic: îngurgitează pământ și se preface mort, iar când armăsarul îl adulmecă, se prinde de botul acestuia și îl ține captiv, până când îl sufocă, bizuindu-se și pe faptul că greutatea sa îmbunătățită simțitor îl va apăra de smuciturile calului. În acest mod, victoria este deplină: Lupul nu doar că-și ucide vrăjmașul, dar are acces
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
sânge; apoi se întinde acolo cu labele în sus, ca și moartă; și, ținându-și răsuflarea, se umflă astfel încât aproape că nu mai respiră. Păsările, văzând-o că zace așa umflată și părând însângerată, cu limba atârnându-i afară din botul deschis, cred că este moartă; atunci coboară și se așază pe ea: vulpea le prinde și le înghite"40. Datorită gabaritului victimei sale, Lupul este nevoit să dubleze această înșelăciune printr-o alta, specifică doar sieși. Amestecă însă două soluții
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
înghite, de cele mai multe ori, un biet om. Proporțiile sunt mereu în favoarea sa, după cum și înfățișarea pare a împrumuta, adesea, aspecte ale marilor fiare terestre: într-un rând, reptila pare un fel de urs cu țepi pe spinare și cu un bot imens, în care își cară, firește, victima 4. El reprezintă, prin excelență, pericolul ori, din perspectivă creștină, diavolul. De altfel, adesea, în iconografia creștină 5, iadul este reprezentat ca o imensă gură căscată, care îi înghite pe păcătoși (ipostază frecventă
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
trei amintiri de pușcăriaș, București, 1996 ; Neliniștile lui Nastratin. Pagini de jurnal (1967-1982), îngr. și pref. Florin Faifer, Iași, 2000; Amintiri despre Nicolae Steinhardt, Cluj-Napoca, 2002; Cioran, Eliade, Ionesco, îngr. Fabian Anton, pref. Mihai Șora, Cluj-Napoca, 2003. Repere bibliografice: Ioana Bot, A citi, a trăi, a scrie, TR, 1992, 46-47; Cornel Ungureanu, Arșavir și alți bătrâni de ispravă, O, 1993, 6 ; Ioana Pârvulescu, Un neobișnuit „om obișnuit”, RL, 1994, 38; Dan C. Mihăilescu, Îmblânzirea memoriei, „22”, 1996, 19; Octavian Soviany, Iarăși
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285158_a_286487]
-
neamului, mi-am pecetluit soarta pentru toată viața. Până la ieșirea din Biserică am fost copleșit de această stare. Abia după ce restul elevilor din internat s-a îndreptat spre școală, am înțeles comanda șefului nostru care ne indica direcția: Crângul lui Bot. Nu în formație, ci dispersați, cel mult câte doi. Am ieșit din oraș pe șoseaua Târgoviștei. Conform planului stabilit trebuia să ne întâlnim cu alte Frății de Cruce într-o poieniță din Crâng. Ca să nu atragem atenția cuiva, purtam, peste
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
simbolică. Pleca împăcat în suflet că și-a făcut datoria. Avea o singură nemulțumire, că nu a putut face mai mult. * Toamna și primăvara, la Ploiești, ședințele FDC se țineau în cadrul natural, în Lunca Teleajenului, Pădurea Ghighiului sau Crângul lui Bot. Comuniunea cu natura ne dădea sentimentul comuniunii cu marii eroi ai neamului, cu haiducii ridicați în numele dreptății sfinte împotriva stăpânitorilor și uzurpatorilor drepturilor neamului. Iarna, nu de puține ori, podul fabricii de pâine și paste făinoase La Vulturul - proprietatea d-
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
judecau grupuri de câte 10-15; în cel mult 15-20 minute lotul avea instrucția, judecata și pronunțarea sentinței efectuate. În curte așteptau două grupe de câte 10 ostași înarmați, plutoanele de execuție. Executarea se zicea că avea loc în Crângul lui Bot. În decurs de 3 ore fiecare pluton a plecat de două ori. Aproape în fiecare lot era câte unul condamnat la moarte, ceilalți erau trimiși disciplinar la Sărata, pentru a merge pe front spre reabilitare. Pe coridor erau doi avocați
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
lor au construit pe acel domeniu castelul Kemeny, uitându-și obârșia românească. Castelul, atacat și ars în parte de unul din fiii lui Horia, fiind unul din centrele de rezistență maghiară, refăcut încă de două ori, este așezat pe un bot de deal și este vizibil din șoseaua Alba-Iulia Teiuș. La botul dealului, în 1947 încă se mai înălța un castan uriaș, sub care localnicii spuneau că însuși Horia, venit în ajutorul fiului său, a luat masa. În legătură cu acest castel circulau
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
românească. Castelul, atacat și ars în parte de unul din fiii lui Horia, fiind unul din centrele de rezistență maghiară, refăcut încă de două ori, este așezat pe un bot de deal și este vizibil din șoseaua Alba-Iulia Teiuș. La botul dealului, în 1947 încă se mai înălța un castan uriaș, sub care localnicii spuneau că însuși Horia, venit în ajutorul fiului său, a luat masa. În legătură cu acest castel circulau în regiune mulțime de povești și legende. Se spune că judecata
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
2001; Autoexecuția, Iași, 2002; Bătrânul și Marta, Iași, 2002; România pe înțelesul tuturor, Piatra Neamț, 2003; Gloria milei, București, 2003. Ediții: Aurel Dumitrașcu, Carnete maro, I-II, pref. edit., Iași, 2001-2003. Repere bibliografice: Constanța Buzea, Ceremonii lirice, AFT, 1986, 7; Ioana Bot, Poezia și textul, TR, 1988, 7; Țeposu, Istoria, 93; L. Ulici, Segmentul „decadent”, RL, 1993, 9; Andreea Deciu, Un autoportret foarte sincer, RL, 1994, 5; Nicolae Coande, Călătoria poetului, R, 1996, 4-6; Ioan Romeo Roșianu, Poezia unei revelații, TR, 1997
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285313_a_286642]