3,270 matches
-
Manolescu, Stilul face critica, RL, 1989, 9; Constantin Lămureanu, Oglinda din noi, TMS, 1989, 5; Dan C. Badea, Scrisul și monada, AFT, 1989, 5; Monica Spiridon, Studiul oglinzii, R, 1989, 5; Radu Călin Cristea, Spre poli, F, 1989, 6; Ioana Bot, La oglindă, TR, 1989, 32; Ioan Holban, Noua critică, CRC, 1990, 30; Maria Chețan, Ion Pecie, ECH, 1994, 1-3; Ion Tarbac, Al. Doru Șerban, Ion Elena, Constantin Căruntu, Scriitori gorjeni (File de dicționar), Târgu Jiu, 1998, 114; Gheorghe Grigurcu, Un
PECIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288745_a_290074]
-
Prea iubire], Budapesta, 1982; ed. București, 1987; Tudor Arghezi, A világ szája [Gura lumii], București, 1983; ed. Budapesta, 1985. Repere bibliografice: Beke, Fără interpret, 507-517; Lászlóffy Aladár, Hajnali levél Kányádi Sándorról, UTK, 1979, 19; Balotă, Scriitori maghiari, 362-369; Ioan Alexandru, Bot és furulya, HT, 1983, 33. O.K.
KANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287701_a_289030]
-
măr sălbatic”, în „aerul tăiat de păsări se-amestecă miresme tari”, „între spini și verze”, „durerile pândesc [...] ca niște iepuri vii”. În nopțile fără lună, „pășunile au răni: / spinări de cai curbate”. Prin „păduri bătrâne” „trec urșii spre izvoare cu botul sângerând de mure, / un cerb flocos își spală barba în roua ierbilor lăptoasă”. Dominantă în poeme e o atmosferă sobră, de reculegere și cucernicie, solemn melancolică, suav hieratică: „Înconjurat de rude la masă stau sfios / și nu vorbește nimeni. E
MICU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288107_a_289436]
-
ciudate? Nici Hogarth n-a nimerit-o mai bine pictînd aceeași scenă în Coborîre a lui Perseu. Mătăhălosul monstru hogarthian plutește la suprafață, fără să calce nici măcar un deget de apă; el poartă în spinare un soi de litieră, iar botul căscat, prevăzut cu niște colți între care se rostogolesc valurile, ar putea trece drept Poarta Mișeilor, pe unde se intră în Turnul Londrei, cînd vii pe Tamisa. Există, apoi, balenele precursoare, ale bătrînului pictor scoțian Sibbali și balena lui Iona
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
încît aveam impresia că navigam prin nesfîrșite lanuri de grîu auriu, pîrguit. în cea de-a doua zi, am zărit numeroase balene care, simțindu-se la adăpost de atacurile unei baleniere ca Pequod, interesată doar de cașaloți, înotau leneșe, cu botul căscat, prin pajiștea de „brit“: lipindu-se de franjurile acelor uimitoare perdele venețiene care le atîrnau între fălci, „britul“ era separat astfel de apa ce li se scurgea printre buze. Aidoma unor cosași matinali care, mergînd încet unul lîngă altul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
la pupa, apoi întins pînă la prova, de-a lungul copastiei, peste brațele ramelor, așa fel încît să atingă ușor încheieturile mîinilor în timp ce vîslesc; trecînd astfel printre oamenii așezați în zig-zag de-a lungul celor două copastii saula ajunge la botul ascuțit al ambarcațiunii, unde o cavilă de lemn, nu mai mare decît o pană obișnuită, o împiedică să scape și unde atîrnă ca un soi de ghirlandă peste bord. La prova rămîne încolăcită o bucată lungă de zece pînă la
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
taie carne - gata să se repeadă la orice cadavru aruncat în mare; e drept că, spre deosebire de vitejii măcelari ai mării, care taie pe punte, ca niște canibali, carnea de balenă cu cuțitele lor aurite și înciucurate - rechinii, aceste animale cu boturile ghintuite cu juvaeruri, nu fac decît să se încaere sub masă, pentru o bucată de hoit; de fapt, însă, e cam același lucru, adică o treabă de rechini, revoltătoare și într-un caz și în celălalt. Rechinii sînt însoțitorii inevitabili
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
bucățica din gura vecinului! Un rechin sau altul, nu-i oare totuna pentru balena de colo? Și apoi, pe Dumnezeul meu, nici unul dintre voi n-are dreptul la balena asta! Ea e a altcuiva. Știu că unii dintre voi aveți botul mare, mai mare decît al altora, dar cîteodată gurile mari au burți micuțe, așa că botul mare nu-i făcut ca să înghiți cu el, ci ca să tai în bucățele carnea pentru puișorii de rechini, care nu se pot servi singuri! Ă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
colo? Și apoi, pe Dumnezeul meu, nici unul dintre voi n-are dreptul la balena asta! Ea e a altcuiva. Știu că unii dintre voi aveți botul mare, mai mare decît al altora, dar cîteodată gurile mari au burți micuțe, așa că botul mare nu-i făcut ca să înghiți cu el, ci ca să tai în bucățele carnea pentru puișorii de rechini, care nu se pot servi singuri! Ă Strașnic, moș Țigău! exclamă -Stubb. Asta zic și eu predică creștinească! Dă-i înainte! Ă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
triumfătoare, rămînînd credincioși unul altuia, în clipa cînd cerul însuși părea să-i trădeze. L-ai văzut pe secundul asasinat, azvîrlit de pirați de pe puntea pe care-și făcea cartul de la miezul nopții; ore în șir s-a prăbușit în botul nesătul al apelor adînci, mai negru decît întunericul, iar ucigașii și-au văzut de drum, nestingheriți, în vreme ce fulgere repezi sfărmau corabia de lîngă el, care ar fi putut duce un soț fidel la brațele doritoare să-l strîngă la piept
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
sau a osului „coroanei“, alcătuiesc storurile venețiene de care am pomenit, în treacăt, mai înainte. Marginile acestor oase au niște fibre păroase prin care „balene normală“ filtrează apa și în al căror ciur sînt prinși peștișorii, cînd balena străbate, cu botul deschis, mările de „brit“, unde se hrănește. în partea centrală a acestor storuri, cînd ele se găsesc în poziția lor normală, pot fi văzute anumite semne ciudate - linii curbe, adîncituri și muchii - după care unii vînători calculează vîrsta balenei, așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lui la cîrdul balenelor părea îndoielnică, deoarece asemenea leviatani venerabili nu prea sînt sociabili din fire. Totuși, se ținea scai de celelalte, măcar că apele răscolite de trupurile lor îi întîrziau înaintarea, după cum o dovedea hula albă ce se forma la botul său masiv, hulă ce semăna cu aceea stîrnită în locul unde se întîlnesc doi curenți contrari. Avea un jet scurt, lent și chinuit, care țîșnea cu un fel de geamăt înăbușit și se spulbera în șuvițe zdrențuite, fiind urmat de niște
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
năbușe“. Dar episcopul Jebb a răspuns, cu anticipație, la acest argument: nu e nevoie, zicea el, să presupunem că Iona a fost înmormîntat de viu în pîntecul balenei - ajunge să spunem c-a fost cazat provizoriu într-un ungher al botului ei. Această ipoteză a vrednicului episcop pare destul de rezonabilă, căci gura balenei normale poate efectiv adăposti două mese de whist, cu toți jucătorii așezați comod. Se prea poate, de asemenea, ca Iona să se fi aciuiat într-o măsea găunoasă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
din coada ei măreață - Tii, ce vesel, jucăuș și hîtru e oceanul! Ci spuma-n juru-i zboară, Cînd balena cruntă ară Apele ce-o înconjoară - Tii, ce vesel, jucăuș și hîtru e oceanul! Un fulger vasu-l frînge. Dar ea pe bot se linge Și coada-n apă și-o împinge - Tii, ce vesel, jucăuș și hîtru e oceanul! Ă Ține-ți gura Stubb! exclamă Starbuck. Lasă Taifunul să cînte la harfă, în greement. Dacă ești cu-adevărat viteaz, ține-ți gura
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
scurte intrară în acțiune; cele trei ambarcațiuni, în frunte cu a lui Ahab, zburau acum sub vînt. în ochii adînci ai lui Fedallah se aprinsese un licăr palid, ca de moarte, iar gura i-era schimonosită de un rînjet hidos. Boturile ușoare ale ambarcațiunilor despicau valurile aidoma unor nautili tăcuți, dar se apropiau încet de dușman. Și, pe măsură ce se apropiau, oceanul devenea și mai neted - parcă și-ar fi tras un covor peste valuri sau parc-ar fi fost o pajiște
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
al pupei. Deodată, în vreme ce ambele copastii se îndoiau, elastice, înăuntru și în afară, trase de balena care se juca astfel cu ambarcațiunea osîndită îbalena, fiind scufundată, nu putea fi atinsă cu harponul de la prova, căci prova se afla chiar în botul ei) și în vreme ce celelalte ambarcațiuni se opriseră fără voia lor, ca în așteptarea unui deznodămînt cu neputință de evitat - în clipa aceea, Ahab, scos din minți de apropierea dușmanului său de moarte, între fălcile căruia nimerise, viu și neputincios, apucă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
care ghicise, primul, intențiile balenei, după felul perfid cum își înălțase capul, lăsînd o clipă să-i scape ambarcațiunea - în momentul acela el făcuse o ultimă încercare de a se smulge din gura balenei. Dar, alunecînd și mai adînc în botul căscat și înclinîndu-se într-o parte, ambarcațiunea îl azvîrli peste bord pe Ahab, tocmai cînd se: opintea ca să împingă falca. Ahab căzu cu capul în apă. Moby Dick se depărta într-un vîrtej de spumă de prada ei și rămase
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
puțin, ca înaintea unui nou atac, Ahab desfășură mai multă saulă, apoi începu să o tragă cu repeziciune, în speranța că în felul acesta o va descîlci. Dar în clipa aceea, în fața ochilor lui apăru o priveliște mai înspăimîntătoare decît boturile sîngeroase ale rechinilor! O sumedenie de harpoane și lăncii, încurcate și răsucite între nodurile saulelor, cu vîrfurile și muchiile scînteietoare, se izbiră de cavaleții de la prova ambarcațiunii lui Ahab. Exista o singură salvare. Apucînd cuțitul de bord și aplecîndu-se în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Ă Inimă de oțel călit! murmură Starbuck, privind peste parapet spre ambarcațiunea ce se depărta. Mai poți oare să te bați vitejește la vederea unei astfel de priveliști? Cînd coca ți-e împresurată de rechini turbați, care te urmăresc cu boturile căscate - și asta, chiar în cea de-a treia zi a vînătorii?! Ziua cea mai primejdioasă! Căci poți fi sigur că, într-o vînătoare de trei zile, cea dintîi e dimineața, a doua e amiaza, iar cea de-a treia
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
său ingenios și flotabilității sale neobișnuite, țîșni cu putere din mare, apoi căzu chiar lîngă mine. Agățat de sicriul acela, am plutit o zi și o noapte pe oceanul catifelat ca un giulgiu. Rechinii lunecau, pașnici, de parcă-ar fi avut boturile ferecate cu lacăte; șoimii sălbatici planau deasupra mea cu pliscurile băgate în teci. A doua zi, am zărit o pînză, care s-a tot apropiat, pînă m-a pescuit din apă. Era corabia Rahila, cea veșnic rătăcitoare: întorcîndu-se din drum
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Doina Uricariu și Arșavir Acterian, postfață Doina Uricariu, București, 1991. Repere bibliografice: Dan C. Mihăilescu, Abecedar pentru cartea ratărilor, LAI, 1991, 32; Alex. Ștefănescu, O femeie ca oricare alta, FLC, 1991, 46; Ion Buzera, „Jocurile” lucidității, R, 1991, 12; Ioana Bot, Jurnalul unei ființe care a învins, TR, 1992, 20; Ovid S. Crohmălniceanu, Pedeapsa lucidității, CC, 1992, 1-2; Arșavir Acterian, Recviem pentru Jeni, ECD, 1992, 10-11; Acterian, Privilegiați, 156-170; Marta Petreu, Jeni Acterian, APF, 1993, 6; Lovinescu, Unde scurte, VI, 263-268
ACTERIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285157_a_286486]
-
trei amintiri de pușcăriaș, București, 1996 ; Neliniștile lui Nastratin. Pagini de jurnal (1967-1982), îngr. și pref. Florin Faifer, Iași, 2000; Amintiri despre Nicolae Steinhardt, Cluj-Napoca, 2002; Cioran, Eliade, Ionesco, îngr. Fabian Anton, pref. Mihai Șora, Cluj-Napoca, 2003. Repere bibliografice: Ioana Bot, A citi, a trăi, a scrie, TR, 1992, 46-47; Cornel Ungureanu, Arșavir și alți bătrâni de ispravă, O, 1993, 6 ; Ioana Pârvulescu, Un neobișnuit „om obișnuit”, RL, 1994, 38; Dan C. Mihăilescu, Îmblânzirea memoriei, „22”, 1996, 19; Octavian Soviany, Iarăși
ACTERIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285158_a_286487]
-
drept animale dăunătoare. Șoarecele de pădure Șoarecele de pădure este un șoarece mare, cu o lungime de aproximativ 10 centimetri. Are blana de culoare gri, uneori cu nuanțe de portocaliu. Pe burtă are pielea mai deschisă decât pe restul corpului. Botul este foarte alungit. Are urechi mari, lăbuțe posterioare foarte dezvoltate și o coadă subțire și lungă. Se deplasează sărind. Daunele pe care le provoacă Șoarecele de pădure este un dușman declarat al grădinarilor, cărora le devorează culturile. Este, de asemenea
Grădina de legume ecologice. Ghid practic by Agnes Gedda () [Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
O mașină ieftină s-ar fi înțepenit, dar nu Fleetwoodul. A țâșnit înainte și l-a dat pe vlăjganul înalt peste cap. M-am izbit cu toată forța în spatele Roadmasterului. S-ar putea să fi rămas una-două zgârieturi mici pe botul mașinii. Pe când mă ciocneam, am deschis cu un gest violent torpedoul mașinii și am înșfăcat pistolul de calibru 38 pe care-l dusesem în Mexico, nu c-aș fi avut nevoie de el. O astfel de scenă n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
la mănăstirea Coșula, punând În evidență Însemnătatea acestui manuscris din jurul anului 1650 pentru istoria limbii române. În partea a II-a, „Probe de sinonimică românească”, autoarea prezintă câteva serii de termeni sinonimi, cum sunt cei pentru: gravidă, violonist, șobolan, gură, bot, cioc, cascadă, colină (p. 56). Desigur, astfel de bibliografii sunt utile pentru că oferă cititorului interesat de materia tratată un scurt rezumat al conținutului. 2.5. Bibliografia unui autor Aceasta consemnează tot ce a scris autorul În cauză, respectiv tot ce
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]