1,766 matches
-
mobilizare urmând să fie numit șef al Atelierului de reparație al Corpului III de Armată. „Ni-l închipuim pe dl. Manciu, prefectul poliției din Iași, ca pe unul dintre cei mai străluciți polițiști ai veacului trecut, ilustrat prin violență și brutalitate.” (Universul din 8 iunie 1924). „Manciu suprima întruniri, Manciu te împiedeca să intri la Mitropolie, Manciu bătea în stradă, la poliție și în piețe, insulta pe cei care reclamau, amenința pe apărătorii lor, Manciu lovea cu o bestialitate de posedat
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
să acrediteze ideea existenței a două Securități, una internaționalistă, de sorginte etnică alogenă, pînă în 1960, și cealaltă, de pură stirpe românească, devotată "gliei și neamului". Fără a nega faptul că în prima sa fază Securitatea a acționat cu o brutalitate înspăimîntătoare pentru zdrobirea oricărui inamic, real sau imaginar, al regimului, este necesar să accentuăm că în perioada Ceaușescu această instituție a continuat să practice metode ilegale de lichidare a oricărei forme de rezistență". În numele unui colectivism oligarhic (sintagma aparține lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și-au schimbat forma, fără a-și pierde fondul represiv, de control strict al vieților tuturor cetățenilor. Normal, și ei, la rîndul lor, erau verificați și controlați de la cel mai neînsemnat informator, pînă la comandantul suprem. Terorismul de stat prin brutalitatea acțiunilor Securității a provocat, cum remarcă Marius Oprea, un reflex de lungă durată, o "banalizare" a răului, întreținută și mereu actualizată de aparatul represiv. Națiunea a redeprins modul de viață sub un regim de ocupație. În mod paradoxal și nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
textilist din Cluj, arestat în martie 1975 și bătut groaznic de către ofițerii de Securitate în timpul anchetei; un alt exemplu este acela al părintelui Gheorghe Calciu, preot ortodox arestat în martie 1979 pentru critici în public la adresa lui Ceaușescu, de asemenea bătut. Brutalitatea acestor bătăi reiese clar cercetînd soarta lui Gheorghe Ursu, un inginer din București, arestat la 21 septembrie 1985 pentru că scria un jurnal și corespondență în care critica regimul. A fost reținut la sediul Securității din Calea Rahovei, pînă cînd, în 17
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și opiniilor, dreptul la libera lor exprimare. Graba acestei crase injustiții era dictată de nevoia de unanimitate a puterii comuniste în curs de consolidare, iar glasul presei libere punea în pericol instaurarea dictaturii, în consecință va fi eliminată cu toată brutalitatea: "cele douăzeci și șase de dosare întocmite cu părtinire, cu ură și cu implacabilă mînie proletară nu vor putea da o judecată dreaptă, și n-au dat-o. Lotul ziariștilor: Pamfil Șeicaru, Stelian Popescu, Nichifor Crainic, Ion Dumitrescu, Alexandru Hodoș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
militare, regimului comunist: În sistemul de represiune care a stăpînit România mai mult de patruzeci de ani, există o categorie de slujbași ce s-a acoperit de-a pururi de rușine. În ea s-a întîlnit corupția magistratului civil cu brutalitatea soldatului. Din această acuplare morbidă s-a născut mercenarul de tip nou: judecătorul militar. Dacă securistul de rînd urmărește, păzește și, la nevoie, ucide oameni nevinovați, dacă anchetatorul smulge prin tortură mărturii mincinoase, dacă procurorul (și el militar) lansează acuzații
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
află la conducerea statului, Îl cunoșteam de multă vreme și, alături de Breban, el fusese, În cadrul partidului și al conducerii sale, printre foarte puținii care au protestat În zilele fierbinți și decisive ale verii lui ’71, drept care a fost debarcat cu brutalitate din conducerea de partid și trimis secretar doi la Timișoara. Ne mai Întâlniserăm și cu ocazia lansării romanului meu Bunavestire - publicat de secretarul C. Burtică și care se știe ce furtună a iscat până la vârfurile unei plenare c.c., fapt
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
existat chiar și În condițiile unei tiranii penibile - și o fac nu numai cei din țările pe care le-am citat adesea, de la Nordul nostru, dar și Rușii! -, noi vrem să ne sărăcim patrimoniul spiritual cu o inconștiență și o brutalitate explicabile numai printr-o „barbarie a spiritului” de un primitivism și oportunism etern. C.T. Popescu, unul dintre gazetarii „de frunte” ai României, șeful Biroului de presă național și extrem de influent În mass-media, televiziunea inclusă, ca și În rândurile politicienilor, printre
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
scrisă! Nu, eu nu sunt de aceeași părere, și, când ne vom depărta puțin În timp de vremea pe care am trăit-o și spiritele se vor calma cât de cât, vom constata, observând excepționalitatea tiraniei comuniste În nemaipomenita ei brutalitate și arbitrariu - mai ales În perioada dejist-stalinistă când s-a Încercat și s-a reușit În mare măsură distrugerea nu numai a elitei țărănești, financiare, politice și culturale, dar și a tradiției și a reflexelor de judecată și de acțiune
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a textelor, numeroase, de valoare, apărute În aceste decenii!, ceea ce noi am Îndurat, jertfit și creat În această lungă, „infinită” perioadă. Am mai spus-o: pe termen scurt, categorii largi de indivizi pot păstra o rezervă clară față de injoncțiunile sau brutalitățile istoriei, dar à long terme, pe parcursul unor decenii și decenii - cînd păream părăsiți de „cei de sus”, dar și de cei de „dincolo”, puternicii lumii, foștii noștri aliați din zilele de glorie și mai ales fostele noastre modele umane și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și vizionar” al iubitului meu prieten și complice de idei și de destin literar, În firea unuia dintre cei mai mari, mai originali creatori ai literaturii moderne române; și nu numai! L-am „văzut” pe prietenul meu, brusc, aproape cu brutalitate, pe Nichita În acea orgie gesticulatorie și afectivă a lui Mitia, de fapt am „presimțit”, cu o ciudată limpezime și acuitate a „vederii vitoare”, un alt Nichita, care, ca și acel ofițer nesocotit și generos, avea să-și transforme uriașele
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sus, la munte, orbitoare și „ireală”, propunând o „realitate” care „nu există”, cu care nu avem ce face și care „mai mult ne’ncurcă” În alergăturile și necesitățile noastre diurne, În „lipsa noastră de timp”, un alt cadou, ca și brutalitatea banului, pe care ni-l face lumea orgolioasă, apuseană. Sensul vieții - unitatea cu idealurile adolescenței, unitatea vie, activă, care uneori ne duce pe acel platou care pare al ne-adaptaților, al acelor falși ratați din care se recrutează apostolii unei
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nu au cum să fie romani puri (de unde s-ar fi extras atâția romani puri În lumea romană cosmopolită din secolele II-III?). Pentru a scăpa de daci, istoricii fie Îi anihilau pur și simplu (războaiele ar fi fost de o brutalitate neînchipuită, adevărate războaie de exterminare), fie luau În considerare fuga ori alungarea lor de pe teritoriul Daciei. În Istoria pentru Începutul românilor În Dacia (1812), Petru Maior propunea o demonstrație — prin reducere la absurd — nu lipsită astăzi de savoare. <endnote id
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
ce Înseamnă. Dimpotrivă, se manifestase Întotdeauna un soi de respect amestecat cu teamă În fața autorității. Comunismul a profitat din plin de această mentalitate paternalistă. Cert este Însă că și asaltul comunismului asupra societății și culturii românești a fost de o brutalitate extraordinară. Mai Întâi, România a fost tratată fără menajamente, ca țară Învinsă. Apoi, liderii comuniști care au ajuns la putere veneau din zone cu totul marginale ale societății românești precomuniste; nici gând să se simtă legați de vreo tradiție. Pe
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
și a decide pururea despre soarta celorlalte popoare“ (mai perspicace, Tocqueville anunța tot atunci că viitorul aparține Statelor Unite și Rusiei!). Codru-Drăgușanu admiră muzeele și Înfăptuirile tehnologice. Îl uimește Însă numărul mare al bărbaților chei (poate din cauza climei!) și Îl oripilează brutalitatea unui meci de box. Limba engleză Îi zgârie urechile; crede că nu este bună, dată fiind scurtimea cuvintelor, decât pentru comenzi navale! <endnote id="2"/> Câțiva ani a trăit la Londra și Dimitrie Brătianu (1818-1890), fratele lui I.C. Brătianu și
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
nici o un fel fibră nelalocul ei sau vreun eșantion suspect, iar serologiștii care au analizaseră rănile defensive și traiectoria împroșcării cu sânge nu identificaseră alte probe de sânge decât pe cele ale victimei, ceea ce e extrem de rar, luând în considerare brutalitatea crimei. Cartierul fusese cercetat foarte atent, actualmente fiind consultat un medium. Cel mai tulburător era faptul că în cartea mea nu exista o astfel de crimă. Simțeam că transpirasem subțiori. Nu mă simțeam eliberat (Aimee Light dispăruse) pentru că nu exista
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Erlanger ar fi avut ceva de-a face cu omorurile din Midland County pentru că vroiam să cred că nu existase vreodată un asasin. N-am contestat niciodată aceste omoruri - ele au existat cu adevărat și acei oameni fuseseră uciși cu brutalitate. Însă eu tot vreau să cred că asasinul fusese ficțional. Că numele lui era Patrick Bateman (nu Bernard Erlanger, nici măcar Donald Kimball), și că pentru o scurtă perioadă pe parcursul acelui an devenise real, așa cum multe din personajele ficționale sunt pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
să intrăm în niște camere de duș, să lăsăm la curățat hainele de pe noi, ca într-un fel de expiere a trupului. Anita Konka, finlandeza care își poartă cu ea bagajele - prejudecata celui pățit! -, e foarte supărată, îi respinge cu brutalitate pe actori și se grăbește spre autobuzele care ne vor duce la hotel. Attendent-ul turc, Sezer Duru, se lasă purtată pe o targă de actori, le cere apă și le vorbește despre „chinurile” suferite prin spațiul rusesc (nu le spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
care domnesc „în acel moment istoric” asupra țării, fie ei militari, preoți sau prim-secretari. Este, oare, iarăși necesar să facem referire la glorioasa epocă a Renașterii, în care domnea bunul plac al cardinalilor și prinților, nu rareori arbitrari până la brutalitate și cinism abia mascat de o „ideologie” sau alta, la ducatele absolutiste germane, unde, în ciuda poliției și arbitrariului părinților, a înflorit una din cele mai mari școli de filozofie europeană după greci - și nu numai atât! -, este încă o dată necesar
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
să accepte „bunul-simț”. Noul „bun-simț”, învingător și gălăgios, și, într-adevăr, fapt uitat azi de mulți comentatori, în primul deceniu al „orânduirii comuniste”, șefi, ștabi de diferite niveluri, dar și mulți din masa muncitoare, în ciuda lipsurilor, a granițelor închise, a brutalității miliției, a cadrelor etc., erau convinși că se instala cu adevărat o nouă ordine istorică! Șefii, mai ales, de pe toate treptele ierarhiei comuniste, aveau o reală mândrie a „legitimității” regimului pe care-l slujeau, orgoliul și satisfacția că „patria și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
năvăli patru, cinci sau șapte, noaptea, în apartament, în cameră și, după ce vor răsturna cărțile și obiectele, te vor lua cu ei, „pentru o scurtă explicație”! Explicație care putea dura ani și care te putea confrunta nu numai cu grotescul, brutalitatea și arbitrarul uman fără chip și istorie, tortura, frigul, foamea, dar, mai ales, „cu tine însuți”: apte să-ți releve, cu adevărat, „limitele”, cele nebănuite, devenind pur și simplu prizonierul propriului tău trup. Aceste „două mistere”, cum le-am numit
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
eșecuri și victorii, de ce omului i s-a dăruit frumoasa, miraculoasa rațiune pentru toate treburile și calculele sale multiple și necesare și... de ce, când e să-și pună, sărmanul muritor, problema-problemelor, sensul propriei, unicei sale vieți, este „trimis”, aproape cu brutalitate, în prăpastia absurdului cel mai net, mai ireductibil, mai „rânjitor”?! Sigur, cum o spuneam, cele trei mari religii care descind din Abraham, mozaică, creștină și mahomedană, au „expediat” iute această spinoasă întrebare în forma unui basm emblematic, cuceritor și salvator
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
bună dreptate, rolul de a repara injustițiile presei literare „controlată de regim”?! Dacă aș fi avut, și atunci ca și acum, psihologia contorsionată a Monicăi Lovinescu, a soțului domniei-sale ce nu ezită să „condamne” cu o vehemență de o rară brutalitate corifei ai culturii române postbelice, cu nonșalanța, cu ușurința celui care, locuind o jumătate de secol în Parisul culturii, nu a publicat acolo nici un singur volum, a lui Marie-France Ionescu, ce nu cred că îi vorbea tatălui ei în culori
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mai puțin vinovată, dacă nu criminală, când „sistemul”, „aparatul”, „puterea”, în numele ideilor ce-ți sunt scumpe și cărora, în nu puține cazuri, le-ai sacrificat și propria vocație sau prieteniile cele mai strânse, „puterea” se afundă, cu o jubilație a brutalității și crimei nemaiîntâlnită în istorie, în samavolnicii, minciuni grosolane, calomnii, torturi psihice și fizice, furturi și crime, perpetuate în masă?! Până unde poți și trebuie să urmezi, să-ți urmezi propriile idei atunci când la modul evident ele sunt puse în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
sentimentale cu care indivizii altor secole înaintau spre adolescență, maturitate și apoi spre senectute - credința în zei, apoi într-un singur Zeu, într-o altă viață, mai „echitabilă”, mai ales pentru cei injustițiați de soartă și de vremuri sau de brutalitatea contemporanilor! Credința într-un ideal sau altul care-i făcea pe unii să suporte altfel vitregia lumii sau chiar și propria lor fire, sucită, nu rareori! Sau credința în cei care guvernează, în acei oameni puternici și înțelepți care sunt
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]