1,895 matches
-
să-i scoată un dinte lui Sheba. O s-o aduc Înapoi acasă, apoi plec să iau prânzul. Au spus c-o să fie amețită. Ah, și tot astăzi vin oamenii cu draperiile! Să-i primești și să le dai cecul de pe bufet. Bună, fetelor! Nu v-am văzut. Cred că exerciți o influență bună, Callie. E nouă și jumătate și asta deja s-a trezit? Îi ciufuli părul Obiectului. ― O să stai astăzi toată ziua la Micul Club, scumpete? Foarte bine. Eu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
strâmbate grotesc, păreau negre ca smoala. Pustietatea urla, pur și simplu, în jurul meu. M-am întors acasă încremenit de dezolare. N-aș fi crezut niciodată că aveam să rămân acolo zece ani de zile, predând gramatică, mâncând cu muncitorii la bufetul de la Automecani-ca, strângând maculatură, sticle și borcane, făcând recensă-mîntul animalelor iarna, pe viscol, ținut la porți de oameni dușmănoși și lătrat de turme de câini. Și totuși, asta am făcut, zece ani, zi după zi: am fost acolo, ducând copiii
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
oglinda) și reprezenta manejul cu ponei, într-un cadru de toamnă disneyană. Poneii aveau privirea "umedă". Firește, ilustrata a sosit după mine, murdărită de hidoase dungi ondulate, care ieșeau în relief pe partea cu fotografia. Am pus-o în geamul bufetului din bucătărie, nu destul de sus însă ca să nu încapă în lăbuțele Ioanei. Am găsit-o de vreo două zile sub pat. Avea un colț rupt și, peste textul meu (dulcegării neinteresante), ca și peste adresă, erau desenate cu carioca verde
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Cum întorceam capul spre dreapta îmi zâmbea încurajator, cum doar un craniu ar fi putut-o face. Abia am așteptat să răsară soarele ca să mă scol și să-mi fac o cafea. La bucătărie - nici o ceașcă. Am deschis ușile marelui bufet sculptat și am cotrobăit în adâncul lui, dincolo de primul strat de pahare grele de cristal. Am apucat ceva dintr-un șir de lucrușoare rotunde și, când l-am tras afară... m-am trezit în mâini cu capul smochinit, "șrincuit", cum
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
lipsă, al cine știe cărui războinic maori ghinionist. L-am scăpat pe jos, unde i-a rămas și un dințișor, rostogolit sub masă. Mi-am trezit prietenul, care dormea dincolo cu soția lui, și am procedat cu toții la o investigare prudentă a bufetului, care s-a dovedit a mai conține încă vreo opt capete de același fel, cusute grosolan, cu smocurile din creștet vopsite-n culori diferite. Drace, și mai aveam de dormit încă șase nopți în apartamentul pus nouă la dispoziție cu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
fel, cusute grosolan, cu smocurile din creștet vopsite-n culori diferite. Drace, și mai aveam de dormit încă șase nopți în apartamentul pus nouă la dispoziție cu generozitate. Cum însă idolii nu păreau să aibă vreo problemă cu capetele din bufet, ne-am zis că trebuie să luăm și noi situația cu umor... Până la urmă a ieșit bine. în ultimele zile, idolii ne deveniseră buni amici, căpătaseră și nume, după cum ni se păruse că seamănă cu anumiți prieteni comuni... Ionuța n-
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cele patru sticle de vin negru primite cadou părăsiră depozitul de vinuri cu o suficientă amărăciune În suflet datorită celor văzute.Li se făcură foame. Intrară la restaurantul Fântânica ce se afla În apropiere ospătându-se cu unele răcituri de la bufet. Cerură ospătarului ceva să bea. Nu mică le fu mirarea când chelnerul le aduse o sticlă de vin alb care avea o binecunoscută etichetă, Fetească Regală vin de regiune. Gică Popescu care Încă mai păstra În memorie procesul straniu de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
lume. Rătăcesc seară 108 de seară prin holul înghețat, printre mobilele reci și greoaie, privesc prin geamuri cum cade zăpada în lumina vreunui felinar. Vorbesc uneori cu glas tare, pe când aprind focul în sobă, pe când pășesc de-a lungul marelui bufet, trăgând o linie cu degetul prin praful de pe luciul lui. Merg la baie, în cămăruța strimtă și înaltă în care bazinul closetului bolborosește stins, ca să mă privesc în oglindă. încremenită în straturi nesfârșite, transparente și înfoliate, imaginea bărbatului tânăr care
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
raportau cifră în curs. Am rezolvat problema, convingând șefii de export că dacă au raportat o cifră, ăia să fie cifră zilei. Am rezolvat problema în 7 zile, am fost felicitați și că răsplată am primit acces la cantină și bufetul lor și am ajutat pe doamna inginer să își facă licență la „Ștefan Gheorghiu”, zis „Fane patriotul”, unde avea ca îndrumător un coleg de-al meu, cu care stătusem în aceeași cameră de cămin. Era în același birou cu Virgil
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
am văzut în casa ei aceeași păpușă. Iată, acum, când scriu, e lângă mine: o legăn și, clătinîndu-se somnolent pe birou (ea zicea mereu "biuro"), mandarinul își îngînă melodia metalică, irizată... Acum vreo doi ani scotoceam după un act în bufet. Ai mei țineau chitanțele și procesele- verbale și carnețelele de tot felul într-o veche poșetă stacojie și zgrunțuroasă a mamei, care-o purtase ca domnișoară când lucra la țesătoriile Donca Simo. Într-o despărțitură, alături de niște siguranțe electrice și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
privească, deși o salutasem și o întrebasem ce mai face, în timp ce ștergea grăbită sticla de pe masă cu o cârpă, chelnerița îmi răspunse încet „bine mersi“. Avea fața plină de pete cărămizii, bolnăvicioase; după ce termină de strâns masa, privi speriată spre bufet, după care se plecă rapid spre Hirghe, spunându-i că și-a terminat tura și că așteaptă jos. Cu mâinile sprijinite de masă și strâmbându-se ca de o rană mortală la șira spinării, Hirghe încuviință cu aceeași silă lenevoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
-o mai fi, două paturi, tot cu placă de lemn și sertar dedesubt, câte o noptieră, o măsuță cu câteva sertare și tot un dulap de haine, cu câteva rafturi și o bară pentru haine. În camera de jos, un bufet cu rafturi pentru pahare, veselă , o masă mare, rotundă sau dreptunghiulară, extensibilă și scaune. Cam asta ar fi, în mare. A, am uitat! Sus, la mansardă, aș vrea să-mi încropesc un fel de birou-bibliotecă. Mi-ar trebui o masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
întâlnea câte un producător veritabil cu care sporovăia de una, de alta. Și avea ce vorbi, acum că într-un fel era și el "producător". Într-o zi trecu pe la fostul său atelier, de lângă Universitate. Era cam ora prânzului și bufetul era plin de mușterii fete și băieți, gălăgioși, nerăbdători să înfulece câte ceva între două ore de curs sau seminarii. Patronul, care superviza totul cu ochi profesionist, îl văzu pe Petre și veni să-l salute. Bun vad ți-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
închirierea casei de la Bușteni. Dădu un anunț la ziar și acum trebuia să aștepte. Mergând prin centru "cu rezolvarea problemei", se trezi la Universitate, la intrarea în fostul lui atelier. Studenții se întorseseră și erau în forfota pregătirilor pentru examene. Bufetul" era plin, tinerii stăteau la rând, flămânzi și înfrigurați. Lângă casă, Petre îl văzu pe "patron". La mulți ani! La mulți ani! Merge treaba, merge? Nu prea, așa și așa. Așa și așa, da' coada e în stradă. Da, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
știința și toată iscusința. Ce să-ți spun, fecior de Ferentari? Hai să o ascultăm pe doamna Agatha cum ne explică în jurnal despre sănătatea poetului care era staționară în anii cincizeci, cum stătea el și zgâria în lemnul de la bufetul din bucătărie în timp ce privea în grădină și se gândea la ceva vin tare mult îi plăcea un vin și-o țigară, asta e clar și rămâne ca atare pentru posteritate, așadar pe când stătea la bufet și se uita la grădină
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
și zgâria în lemnul de la bufetul din bucătărie în timp ce privea în grădină și se gândea la ceva vin tare mult îi plăcea un vin și-o țigară, asta e clar și rămâne ca atare pentru posteritate, așadar pe când stătea la bufet și se uita la grădină s-a apucat cu arătătorul mâinii drepte, cu ascuțișul unghiei, să taie linii care, spune Agatha, au rămas și astăzi și pot fi vizitate în grup cu clasa la Casa Memorială. În 1954, doamna Agatha
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
cu statutul lor în atelier. 10:00- 11:00 - copiii vor primi vizitatorii, își vor prezenta “marfa”, se va realiza programul de vânzări 11: 00 - 11.30- are loc o pauză de masă în care, vizitatorii sunt invitați la micul bufet al atelierului. 11:30 - 12.00 - vizitatorii sunt invitați să participe la vizionarea unei scenete pregătite de către cadrul didactic și copii din grădiniță. 13: 00 - are loc încheierea activității, copii realizează inventarul lucrurilor, înregistrează vânzările dar și cheltuielile realizate
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
văzută ziua, era o încăpere tot așa de înaltă ca toate odăile de jos, părând din cauza înălțimii îngustă, deși în realitate era destul de largă. Mobila era greoaie, de nuc, cu ciubucuri fantastice și mari ca niște bombe, iar prin geamul bufetului se ghicea o dezordine generală. Moș Costache, Otilia și Felix se așezară la trei din laturile mesei și Marina începu să aducă la masă. Felix observă că mâncărurile erau prea abundente, parcă destinate unui număr mai mare de persoane, sau
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și bliduri țărănești de toate tipurile. O mare plită țărănească cu cuptor, într-un colț, avea un rost mai mult decorativ. Marginea de sus a cuptorului era ticsită cu căni albastre de format mai mare, iar plita însăși slujea de bufet. În sfârșit, lungi culmi roșii atârnau de cele două grinzi laterale ale tavanului. O pânză de in gros era așternută numai într-un capăt al mesei. Pascalopol și Otilia se așezară alături pe o bancă, iar Felix, pe cealaltă dimpotrivă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
odihnească piciorul. Aduse farfurii, cratițe, tacâmuri și, în sfârșit, trimise la fiecare două zile alimente pentru gătit, dând și indicații de bucatele ce trebuiau făcute. Ana își păstră cu o răbdare lăudabilă ținuta onctuoasă. Aglae făcea dese inspecțiuni, scotocea prin bufet și în bucătărie, să vadă mâncarea, întreba pe Titi dacă e îngrijit bine. Acesta răspundea totdeauna afirmativ. Plină de atenții infinite pentru fiul ei, Aglae nu venea niciodată cu mâna goală, aducând foarte adesea măcar prăjituri. Ana, lacomă, se repezea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
a primi invitați, dar acum crezu de datoria ei să-i arate tânărului că e o fată mai cumsecade decât pare. Sparse din neîndemînare un pahar în sufragerie, pică masa cu dulceață și aruncă afară tot conținutul unei cutii a bufetului, ca să găsească un șervețel mulțumitor. Își aruncă apoi în grabă o rochie pe ea și-și puse ciorapi fini de rețea. Când reapăru, Felix fu uimit de eleganța ei simplă. Rochia de catifea se încrețea ca o ie, la gât
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Felix se decise să plece în oraș. Tot trebuia să mănânce undeva, de vreme ce Marina nu era acasă. Se dădu jos pe scară fără să fie auzit. În sufragerie însă fu oprit în loc de o scenă pe care n-o aștepta. Marele bufet era dat la o parte, iar moș Costache ședea îngenuncheat în fața unei găuri în dușumea, făcută prin scoaterea unei bucăți de scândură. În ea, Felix zări, fără să vrea, o cutie de tablă de-ale Regiei, în care luceau monede
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Fata dădu din umeri, iar Olimpia făcu observație lui Stănică: - Nu fi lacom, ce Dumnezeu, îl înghiți cu pieliță cu tot. - Un tirbușon, comandă Stănică, ca un client de restaurant. Marina, veselă, ca la o schimbare de stăpân, se repezi la bufet și scoase un tirbușon cu vârful puțin rupt. - Bine, moș Costache, mustră Stănică de la masă pebolnav, ai dumneata așa vinuri în casă și nu ți-ai luat un tirbușon ca lumea? Bolnavul trona pe spate stupid, sub căciula de cauciuc
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dumneata azi. - Păi, am făcut niște sarmale cu varză nouă, acrită! - Bravo, ura, să vie! strigă nebunește Stănică; aducînd-șiînsă aminte de bolnav, coborî glasul: Oare credeți că-l supără gălăgia? Doctorul dădu din umeri. Aurica scoase farfurii și tacâmuri din bufet și așeză masa, liniștită, ca pentru un festin. Aglae dădu instrucțiuni Marinei să ceară mâncările de dincolo. Felix, scârbit, plecă și el sus, în căutarea Otiliei. La jumătatea scării se răzgândi, ieși în stradă și plecă înspre Sfinții Apostoli, unde
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
spunea o damă să mă duc la băi, la Pucioasa. Odată și odată, când oi scăpa de necazurile astea, tot am să mă duc. Stănică: Parc-aș mânca ceva bun, ceva rar. Îmi vine un miros cunoscut în nări, de la bufetul ăsta, și nu știu ce. Aurica: Dacă n-ai noroc, e degeaba. Poți să fii frumoasă, poți să ai zestre, poți să ieși în lume, și bărbații nu se uită la tine. Pentru asta trebuie să te naști. Mai sper și eu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]