7,603 matches
-
ea. Fără semne distinctive. • folosită adesea de iluzioniști - amprente false • proveniență: magazine cu articole magice - urme de ulei de ricin, latex, machiaj • machiaj de teatru - urme de acid alginic • folosit pentru fixarea amprentelor false - arma crimei: bucată de frânghie din bumbac albă cu miez negru din bumbac • frânghia e articol de magie. Își schimbă culoarea. Fără piste. - nodul frânghiei neobișnuit • trimis la FBI și la Muzeul Maritim: nicio informație • nodul este din trucurile lui Houdini și este aproape imposibil de desfăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
de iluzioniști - amprente false • proveniență: magazine cu articole magice - urme de ulei de ricin, latex, machiaj • machiaj de teatru - urme de acid alginic • folosit pentru fixarea amprentelor false - arma crimei: bucată de frânghie din bumbac albă cu miez negru din bumbac • frânghia e articol de magie. Își schimbă culoarea. Fără piste. - nodul frânghiei neobișnuit • trimis la FBI și la Muzeul Maritim: nicio informație • nodul este din trucurile lui Houdini și este aproape imposibil de desfăcut - a folosit cerneală mincinoasă pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
înspre gulerul descheiat al halatului verde de casieră. Iar acela fusese doar începutul. Mi-am continuat drumul peste halat, cu o fascinație neîncrezătoare. Începând de la guler, totul era tensionat: falduri de carne înghesuite, strânse, luptându-se să se elibereze din bumbacul verde al halatului care le ținea prizoniere, împungând prin deschizături și umflându-se pe la cusături, ca niște bule de poliester rozaliu. Tot coletul acela uman era înghesuit în spațiul din spatele tejghelei, revărsându-se pe la margini în valuri de grăsime, verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
În cele din urmă, simțindu-se obosită dacă nu chiar de-a dreptul epuizată, Leigh se spălă cu grijă pe față cu mișcări corecte, circulare și ascendente, și își schimbă pantalonii de trening cu o pereche de pantalonași scurți din bumbac moale. Privi chipul lui Russel când se urcă în pat lângă el, strecurându-se încet sub pilotă, hotărâtă să nu-l trezească. El nu se mișcă. Stinse lumina și reuși să se așeze pe partea ei fără să-l deranjeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
el cum se așează. Era mai tânăr decât crezuse ea la început, poate chiar avea sub treizeci de ani. La o evaluare fulger — perfecționată de-a lungul atâtor ani încât acum devenise aproape instinctivă — constată numai lucruri bune. Pulover din bumbac cu croială migăloasă, dar casual, peste o cămașă albă. Jeanșii de calitate erau din fericire fără tăieturi, decolorări excesive, înscrisuri, ținte, broderii sau buzunare cu clape. Mocasinii de culoare maro, simpli, dar eleganți. Înălțime obișnuită, potrivit de suplu fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
fundul, un top subțire alcătuit din două maiouri suprapuse, la care adăugă niște balerini Chloe, foarte la modă. Pielea ei cu un bronz permanent datorită genelor, dar și lunilor petrecute pe plajele din Rio, contrasta plăcut cu albul topului din bumbac, iar părul i se revărsa frumos pe umeri. Își puse la mână un mănunchi de brățări din aur de diverse grosimi și alese o pereche de cercei mici, tot din aur, asortați. După trei sferturi de oră de când vorbise cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ani, dar bărbatul acesta nu părea să aibă mai mult de patruzeci de ani. Gilles și Adiana au urmărit o secvență de douăzeci de secunde în care actrița, care purta o cămășuță deschisă la nasturi și niște chiloței albi din bumbac ce reușeau să arate de o mie de ori mai sexy decât o pereche de tanga, stătea pe pat și citea dintr-o carte. Nu făcea decât să-și mângâie stomacul din când în când și să răsfoiască paginile, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
întotdeauna cu grijă indicațiile, dar azi — când ar fi trebuit să conteze cel mai mult — nu s-a îndurat să-și pună costumul negru cu pantaloni. Sau pe cel gri cărbune. Sau pe cel bleumarin. Nici bikinii ei obișnuiți, din bumbac, nu păreau de ajuns; și-a pus în schimb o pereche de tanga strech roz aprins și un sutien asortat care ridica puțin și nu ascundea nimic. De ce nu? și-a zis ea. Erau mai degrabă drăguți decât sexi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
table sau străinul pe care îl întâlnise cu câteva minute mai devreme; era doar trupul pe care ea îl dorea cu disperare aproape. I se păru cel mai firesc lucru din lume când el îi scoase pantalonii și tanga din bumbac, lăsându-le să plutească pe apă și apoi, în timp ce cu o mână îi sprijinea capul de buzele lui, cu cealaltă își scoase și el șortul. O ridică din apă ținând-o de spate și așezând-o ușor pe ciment. Suprafața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
îndoieli. (Recunoaște că nu ești făcută pentru o astfel de viață. Ești o monogamă, nu te mai purta ca o petrecăreață imatură și tot așa.) Revino-ți, își zise Emmy în timp ce trase pe ea cu hotărâre niște bikini trainici, din bumbac, și un sutien cu cupe mari, cu întărituri groase din burete, gen moartea pasiunii. Pe urmă se îmbrăcă într-un costum cu pantaloni de culoare albastră și o cămașă albă cu nasturi și, chiar când auzi închizându-se dușul, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Învingă pe japonezi? Jim se Îndoia și știa că și tatăl său se Îndoia. În 1937, la Începutul războiului Împotriva Chinei, două sute de marinari japonezi veniseră În susul rîului și se instalaseră pe plajele pline de noroi negru de sub fabrica de bumbac a tatălui său, de la Pootung. Chiar În fața apartamentului părinților săi din hotelul Palace, fuseseră atacați de o divizie de trupe chineze comandată de un nepot al doamnei Ciang. Timp de cinci zile, japonezii au luptat din tranșeele care se umpleau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
să-l iau. Tatăl lui Îl urmărea pe sergentul japonez, care umbla de-a lungul parapetului tranșeelor. Jim vedea că tatăl lui făcea eforturi ca să vorbească. Fața lui era la fel de Încordată și palidă ca atunci cînd sindicaliștii de la fabrica de bumbac Îl amenințaseră cu moartea. Totuși, se mai gîndea la ceva. — O să-l lăsăm soldaților - cine găsește, păstrează. — Ca și cu zmeii? — Exact. Nu era foarte supărat. — Se pare că așteaptă să se Întîmple ceva. — Următorul război? — Nu cred. MÎnă-n mînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
fiecare cu cîte un soldat Înarmat În atașul camuflat, porniră În fața tancului. Stînd În picioare pe pedale, Încercau să-și croiască drum printre ricșe și cărucioare, printre căruțe cu cai și grupuri de hamali care se clătinau sub baloții de bumbac crud care atîrnau pe jugurile de pe umerii lor. Circulația În Bund era deja blocată. Încă o dată, zgomotul și freamătul Shanghai-ului Îi Înghițise pe invadatorii săi. Oare se terminase războiul? Prin geamul din spate al Packard-ului, blocat și el acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
care vor plînge tot timpul și le vor distrage atenția japonezilor de la sarcina importantă de a decide unde ar trebui trimis Jim. Urmat de doi soldați Înarmați, sergentul japonez stătea În deschizătura ușii. Toți cei trei bărbați purtau măști de bumbac pe față. Un miros fetid venea dinspre tînăra belgiancă adormită pe podea. Ochii sergentului Îi inspectau pe rînd pe fiecare și numără exact blidele de tablă. Rația zilnică de orez sau de cartofi dulci era repartizată pe blid și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
brațul la gură, ca să se apere de mirosul neplăcut. CÎteva dintre femeile eurasiatice părăseau centrul de detenție Împreună cu copiii lor. Uitîndu-se În jur la bărbații bolnavi și muribunzi din magazie, la sanitarii și la soldații japonezi cu măștile lor de bumbac, Jim Începu, pentru prima oară, să Înțeleagă sensul real al centrului de detenție. Domnul Partridge și bătrînii stăteau lîngă saltelele lor, zăngănindu-și gamelele de tablă spre paznici și cerîndu-și masa de seară. Marinarul rănit Îi făcu semn lui Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
două femei anameze, un grup de englezi și belgieni mai vîrstnici, iar cei bolnavi și mai bătrîni erau duși pe tărgi de către sanitarii chinezi. Numărînd ochii lor galbeni, Jim Înțelese că În curînd vor fi gamele suplimentare. Cu masca de bumbac pe față, sergentul Uchida Începu să aleagă deținuții care aveau să fie transportați În lagăre. Clătină din cap spre domnul Partridge și lovi exasperat cu piciorul În valiză. Arătă spre olandeză și tatăl ei, spre Paul și David și spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de el. Apoi se uită la grupul de nou-veniți, care priveau neliniștiți spre soba rece și spre urmele de orez fiert de pe marginea vasului. Sergentul Își strînse mîna În jurul gîtului lui Jim. Cu un ordin Înăbușit de masca lui de bumbac, Îl azvîrli spre sobă. În timp ce Jim se ridică din genunchi, sergentul lovi sacii de cărbuni, Împrăștiind brichetele pe podeaua de piatră. Jim scormoni zgura din sertărașul sobei. Nou-veniții se răspîndiră printre bănci și se așezară cu fața spre ecranul gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
detenție și să stea cu picioarele ridicate În camera de serviciu. Apoi, motorul se opri și se auzi imediat o Învălmășeală de voci furioase, soldații și șoferul certîndu-se În legătură cu destinația camionului. — Woosung... Sergentul Uchida Își lăsă În jos masca de bumbac. Fața i se Înroșea și picături de salivă i se formau pe buze, ca puroiul care iese dintr-o rană. Deja furios pe șofer, ieși pe poarta deschisă. Șoferul coborîse din cabină, fără să-și dea seama de vîrtejul ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
un sergent japonez se urcă În autobuz ca să-i inspecteze pe prizonieri. Doctorul Ransome stătea În genunchi, În partea din spate a camionului, ascunzîndu-și rana de pe față cu dosul mîinii. Jim se uită fix la englezoaica Într-o rochie de bumbac uzată, care stătea lîngă gard, cu degetele Încleștate pe sîrmă. Se uita la el cu aceeași expresie pe care o văzuse pe chipul mamei germane din Columbia Road. Autobuzul intră În lagăr prin porțile deschise. Sergentul japonez stătea În ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În mîini ținea mînerele unui cărucior de lemn cu roți de fier. Deși căruciorul nu era Încărcat, mînerele aproape că-i scoseseră bărbatului brațele din Încheieturi. Le spuse ceva englezoaicelor care ședeau pe treptele de beton În rochiile lor de bumbac decolorate. În timp ce gesticula spre ele, omoplații păreau că i se desprind de spate, gata să zboare peste gardul de sîrmă ghimpate. — SÎnt aici, domnule Maxted! Jim Îl Împinse deoparte pe Richard Pearce și alergă pe pista de zgură pînă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pentru șobolani. Doamna Gilmour și doamna Philips ședeau pe cărucior alături de cadavru și priveau fără să spună nimic. De cîte ori se oprea să se odihnească, Îi aruncau zîmbete identice, la fel de spălăcite ca și florile din desenele rochiilor lor de bumbac zdrențăroase. — Jim! Lasă asta și vino Încoace! Am nevoie de tine aici! Doctorul Ransome striga de la fereastra dispensarului. Nu-i plăcuse niciodată ca Jim să sape gropi. Sute de muște bîzÎiau În jurul căruciorului și se așezau pe fața domnului Radik
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și aștepta cîteva păstăi de fasole și roșii. Basie cerea Întotdeauna asemenea nimicuri, deși era și el generos În felul lui. CÎnd Jim era mai mic, Basie petrecea ore Întregi meșterindu-i jucării din sîrmă de cupru și mosorele de bumbac, cosînd ingenioase muște de pescuit care atîrnau din geamandurile care pluteau libere. De ziua lui, doar Basie Îi făcea daruri. — Basie, ți-am adus ceva... Jim scoase cel două prezervative din buzunar. Basie trase de sub prici o cutie de biscuiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
enunțînd avioanele americane care aveau să vină. Dar prea mulți dintre ei erau asemenea domnului Maxted, și se uitau tăcuți la japonezi. Păreau posaciși temători, bărbații aproape goi În pantalonii zdrențăroși, femeile În rochii de plajă spălăcite și rochii de bumbac peticite, cu ochii lor de bolnavi de malarie, incapabili să privească lumina libertății. În lumina care parcă pătrundea În lagăr prin porțile deschise, aveau trupurile Încă și mai Întunecate și mai subțiate, iar pentru prima dată arătau de parcă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
amintească faptul că era englez. În fața casei paznicilor, unde se instalase comandantul unității de jandarmerie, șefii de blocuri vorbeau cu un sergent japonez. Doctorul Ransome, cu fața trasă, cu pălăria de hamal În mînă, cu umerii lăsați și cămașă de bumbac, stătea lîngă ei. Doamna Pearce intră În casa paznicilor, netezindu-și părul și fața, dînd deja ordine unui soldat În japoneza ei repezită. Prizonierii din fruntea mulțimii se Întoarseră alergînd spre terenul de adunare, strigînd către ceilalți. — Un singur bagaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În nisipul fin. Umplînd gamela, Jim urcă malul și se Întoarse lîngă cutia sa. În dreapta era soția unui inginer de la Shell din Blocul D. Zăcea stoarsă de vlagă, În iarba Înaltă, ale cărei fire trecuseră deja prin găurile rochiei de bumbac. Soțul ei ședea lîngă ea, vîrÎndu-și degetele În gamelă și umezindu-i dinții mari, cariați, cu apă verde. În stînga lui Jim stătea culcată doamna Philips. Îl enerva faptul că Îl văzuse bînd pe mal și hotărîse să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]