13,186 matches
-
oraș care se îndreptau spre sătucurile lor de baștină pentru weekend; bărbați care se întorceau la soțiile și copiii lor; femei care munceau ca menajere în Gaborone și care se întorceau să-și petreacă prețioasele zile libere cu părinții și bunicii. Mma Ramotswe încetini; la marginea drumului era o femeie care-i făcea semne s-o ia cu mașina. Femeia era cam de vârsta lui Mma Ramotswe, îmbrăcată elegant, cu o fustă neagră și un jerseu roșu-deschis. Mma Ramotswe ezită, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
îmbrăcat în costumul lui elegant. N-ai avut nici un nepot, se adresă fotografiei, dar acum ai. Doi! Chiar în această casă. Fotografia nu-i răspunse. I-ar fi plăcut să-i întâlnească pe copii, reflectă ea. Ar fi fost un bunic bun, care i-ar fi crescut în spiritul vechii morale botswaneze și i-ar fi învățat ce înseamnă să duci o viață onorabilă. Acum asta va fi sarcina ei, a ei și a domnului J.L.B. Matekoni. Într-o zi o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
niște saboți de lemn pe ciment. *** - Ca să mă refer și eu la elementele esențiale, comenta Vlad stând cu picioarele pe peretele biroului lui de la editură, cei mai mulți sunt inși-pietroaie, din materiale cu densitate mare, bătucite. Îi știi după călcătură, cum zicea bunică-mea, bum-bum, când sunt delicați, parcă-ți tropăie cai lipițeni în salon, le-auzi potcoavele pe lespezi, când gândesc, li se mai întâmplă, nu te hlizi, se freacă pietrele de moară și te-asurzesc zbaturile, când sunt subtili, ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
vor să rămână nimic după ei. E și de vreo zece ori mai ieftin, la asta nu te gândești? Dă din mână a lehamite. - Ei... Am văzut io într-un film că iau cutia și-o împrăștie un copchil pe bunică-sa din avion, peste tot orașul... Nici așa! Să mă toarne-n parc unde toți câinii ridică piciorul sau în vreo râpă, peste urzici? Păi dacă nu mai avem morți, nu mai avem cimitire și-s printre locurile cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nu știe să scrie, frate! A venit cu niște poze, certificate de naștere, niște desene ale maică-sii de când era la pension, un oracol cu dedicații, „colo jos te iscălești”, poezele cu frunze și nouri, niște scrisori din armată ale bunicului și m-a rugat să-i găsesc pe cineva care să-i scrie cartea despre familie. El o semnează, eu i-o public. Și m-am gândit la tine... - Cum să scriu eu? Ce știu eu... - Nici el nu știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pe Willy, că-i boazgă, și l-au băgat cu capu-n smoală, c-au violat-o pe fata croitoresei și-au plătit-o dup-aia să tacă, dar trecem peste detalii. Sirop din ăsta, drăgălășenii, ceea ce merge la suflet... Bunicul meu, educat în spiritul corectitudinii și-al dragostei de patrie, sensibil, mirosea ghiocei iarna... suferea în zilele ploioase de pe urma rănii la șold de la șrapnele... Avea coșmaruri... nu-și revenea, scăldat de sudoare, vedea în fața ochilor chipurile celor morți în tranșee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
au îndesat în mână cărți de vizită, să mă mai gândesc, să nu dau cu piciorul oportunităților... - ...of... Dar nu mi-ai spus, cum o cheamă pe mândrețea ta de ploadă? - Să ți-o prezint: o cheamă Paulina, ca pe bunică-sa dinspre tată, care tată a decedat, vai, în floarea vârstei, într-un accident la Canalul Dunăre-Marea Neagră, dar el stătea în blocurile de la Agigea, pe când ducea cazanele cu fasole, fără costiță, se-nțelege, la soldați, dar câți s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
peste bucăți ce era în găleată. - Ce fac eu aici? Nici nu cred... Mă prostituez, asta fac! Mă vând pe niște milioane, da’ nu-n bordel, ci-n biserică! Gata, mă duc să-i pictez căprioare cu troscotu-n bot, pe bunică-sa pe post de baiaderă, cu salbă la gât, cu struguri pe șolduri și nuferi în buric lui Cristinel al doilea, la Ciurea. Poate asta merge! Îi fac palatu’ gigea, să crape fierea-n dușmani, să dea oftica-n vecini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și În felul ăsta s-a putut mărita cu iubitul ei, care a dus-o În Franța fără să știe care era adevărata ei obîrșie. Însă odată ajunsă acolo, după cîțiva ani fericiți, fata a dat naștere unui copil leit bunică-su, negru și vînjos, și În aceeași noapte soțul, crezînd că fusese Înșelat cu un sclav, a poruncit să fie ucisă. De Îndată ce a murit, ea a redevenit neagră, dar acolo, În Franța, nimeni nu pare să priceapă minunile și miracolele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
orașul natal al vestitului domn Virago, care, prin bunăvoința domnului Jojce, va deveni celebrul Leopold Bloom. Cred că, Într‑o oarecare măsură, politica liberală a lui Franz Josef al II‑lea, cât și dorința de integrare l‑au făcut pe bunicul meu să maghiarizeze numele fiului, Încă minor. Foarte multe detalii din cronica de familie rămân Însă nelămurite: În 1944, tatăl meu, precum și celelalte rude vor fi trimiși la Auschwitz, de unde nu s‑au mai Întors. Dintre strămoșii din partea mamei, aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cortegiu funerar ; se Îndrepta spre cimitirul satului. Patru bărbați cu creștetul descoperit duceau pe umeri un coșciug de brad, iar În fruntea cortegiului pășea, cu pălăria În mână, un om despre care știam - așa scrie și‑n carte - că era bunicul dinspre tată, Marko, bărbatul răposatei pe care o Însoțea pe ultimul drum. Și despre ea erau trecute toate cele, cauza bolii și a morții, anul nașterii, evoluția bolii. Mai scria cum fusese Îmbrăcată, cine o Îmbăiase, cine‑i pusese bănuții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
trecute ca persoane distincte nici un Mazuranić1, Meyerhold 2, nici Malmberg 3, nici Maretić4, după a cărui gramatică Învățase tata, nici Meštrović5, pe care l‑a zărit odată pe stradă, nici Maksimović Dragoslav 6, muncitor strungar, pe care‑l cunoscuse și bunicul meu, nici Milojević Tasa7, traducătorul lui Kautsky 8, cu care tata discutase odată la „Țarul rus“. Enciclopedia morților era opera unei secte ori a unei organizații creștine care, prin programul său democratic, impunea o viziune egalitară asupra lumii morților - fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
atât de densă, Încât, În sprijinul aceluia care o citea, apărea deodată, ca‑ntr‑o vrajă, lumina soarelui care Învăluia priveliștea, apoi brusc schimbarea imaginii. Un băiețel de trei ani În dogoarea soarelui, pe o cărăruie de munte, era cu bunicul dinspre mamă, iar ceva mai În jos, În planul al doilea și al treilea -, ca să zic așa, se zăreau armatele, intendența, jandarmii; se auzeau salve de tun și lătratul surd al câinilor. Tot aici apare și o sinteză cronologică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
evocat cu un anume lirism, transpus În metafore, cronologia nu era strictă, unele momente coexistând Într‑o simbioză bizară a timpurilor trecute, prezente și viitoare. Altfel, cum s‑ar putea explica textul de la „imaginea“ primilor lui cinci ani petrecuți la bunicul din Komogovina, acel comentariu trist care, dacă‑mi aduc bine aminte, suna cam așa: „Aceștia vor fi cei mai frumoși ani din viața lui“. Urmau apoi imagini condensate ale copilăriei, reduse, ca să spun așa, la semne ideografice: numele Învățătorului, ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
seama de viteza cu care creșteau și de calitatea lemnului, în vederea găsirii celei mai bune întrebuințări, atunci când avea de construit vreun vas. De asemenea, Tevé Salmón plantă arbori tineri în locurile cele mai potrivite, la fel cum făcuseră și tatăl, bunicul și străbunicul lui, căci îndemânarea pe care o transmisese fiilor și nepoților lui nu le-ar fi folosit la nimic dacă n-ar fi dispus de materia primă necesară, pe care le-o asigurau acești copaci. De aceea, atunci când primi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de dolari ca să-l bată măr pe Webber, fata se uită la el, la ochiul lui orb și lăptos, umflat, aproape închis, la buzele lui despicate. E doar cu trei ani mai mare decât ea, dar arată de parcă ar fi bunică-sa, și fata zice: — Și până la urmă de ce faci asta? Și Webber își desprinde peruca, toate șuvițele și cârlionții blonzi lipiți de sângele închegat în jurul nasului și gurii. Webber zice: — Oricine vrea să facă lumea mai bună. Flint bea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
mă-ta și tată-tu. Auzi, mămică, îi dau raportul copiii, când Rita ajunge acasă, așa a zis bunica și când eu i-am zis că o să-ți spun, a zis, mă doare undeva de mă-ta! Ei, spune-i bunicii că și pe mine mă doare în același loc. Ați auzit? Rolă de calcul, întrebă când află ce dorește Carmina, de unde naiba? Uite eu o folosesc și pe față și pe spate, știi că la magazie nu se găsește nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să se îmbrace. Buzele îi erau crăpate, ochii adânciți în orbite, nasul i se ascuțise. Credea că o să moară și faptul n-o alarma deloc. Își amintea de o mătușă, o munteancă vânjoasă, calmă și bună, așa cum numai în basme bunicii pot fi. La un moment dat, între omoplați i-a apărut o umflătură și curând, din zi în zi forțele începeau să-i scadă. Simțea că va muri și-și arăta nedumerirea: Cum, fa, să mor, când nu mă doare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
din copilărie 5. ,,Codru-i frate cu românul” 6. Comuniunea om - natură în operele studiate 7. O călătorie în munți 8. Rugă pentru neam și țară 9. Portretul moral al poporului român 10. Scrisoare mamei 11. Pierdut pe Internet 12. ,,Bunicii mei sunt strănepoții lor” V. TIPOLOGIA LECȚIILOR DE COMPUNERE. METODE ȘI PROCEDEE FOLOSITE LA LECȚIILE DE COMPUNERE Fiecare lecție de compunere presupune existența unor obiective stabilite cu discernământ și urmărite cu interes de către învățător sau profesor. Organizarea și desfășurarea lecției
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
titlul stabilit anterior; e) autocontrolul; f) citirea și evaluarea lucrărilor. Pentru exemplificarea compoziției prin analogie, redăm atât compoziția model, care a constituit punctul de plecare, cât și compoziția realizată prin analogie: Veverița (compoziție - model) În vara trecută, am fost la bunicii mei care locuiesc la Olănești. Această localitate, fiind stațiune de odihnă și tratament, primește foarte mulți oameni. Mă plimbam cu bunicul; admiram poienile înverzite și pădurea cu frumusețile ei, dar cel mai mult îmi plăcea să mergem acolo unde mă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
constituit punctul de plecare, cât și compoziția realizată prin analogie: Veverița (compoziție - model) În vara trecută, am fost la bunicii mei care locuiesc la Olănești. Această localitate, fiind stațiune de odihnă și tratament, primește foarte mulți oameni. Mă plimbam cu bunicul; admiram poienile înverzite și pădurea cu frumusețile ei, dar cel mai mult îmi plăcea să mergem acolo unde mă-ntâlneam cu Riri. Sub un brad înalt, se afla o canapea. Ne așezam și loveam nucile, strigând-o. Ea apărea îndată
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
trei nepoți stau întristați pe prisma încăpătoare a casei bunicilor. Gândul lor e dus parcă departe. În familia lor se petrece un lucru important: se împlinesc în curând cincizeci de ani de la căsătoria bunicilor. Deodată, Adrian se trezește din visare: ,,Bunicului îi place să fumeze, ce-ar fi să-i cumpărăm o pipă?...”. Furtuna Nori mari acoperă cerul. Fulgere luminoase îl brăzdează în lung și-n lat. Marea se agită ca o fiară, vuind necontenit și izbind turbată țărmul. Valurile uriașe
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
legătură făcută din paie. Cu asta snopul este gata. Femeile așează deoparte snopii gata legați. Flăcăi iscusiți clădesc snopii grei în căpițe. Oliver-Arthur Petrișor, clasa a III-a B Furtuna E vară. Mă aflu la bunici. E o arșiță mare. Bunicul îmi spune: Astăzi va ploua! Nu se poate! îi zic. Nu vezi? Vremea este foarte caldă. Păi tocmai, de aceea! N-am mai spus nimic, am așteptat cu nerăbdare să văd ce va urma. Deodată, nori uriași acoperă cerul. Doamne
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Nu vezi? Vremea este foarte caldă. Păi tocmai, de aceea! N-am mai spus nimic, am așteptat cu nerăbdare să văd ce va urma. Deodată, nori uriași acoperă cerul. Doamne ce m-am mai mirat! Ce ți-am spus? zice bunicul. Nu era o simplă ploaie. Era o furtună. Ploua cu găleata. Fulgerele brăzdau cerul mohorât. Florile fragede se aplecau spre pământul umed. Mi-era teamă sa nu se frângă. Furtuna a încetat precum venise. Astrul de aur își făcuse apariția
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
simplă ploaie. Era o furtună. Ploua cu găleata. Fulgerele brăzdau cerul mohorât. Florile fragede se aplecau spre pământul umed. Mi-era teamă sa nu se frângă. Furtuna a încetat precum venise. Astrul de aur își făcuse apariția, dezmierdând florile umede. Bunicul îmi spuse: Să știi și tu! De fiecare dată când e arșiță mare, va ploua! Alina Dumitriu, clasa a III-a C O zi de vară E vară. Soarele strălucește pe cerul senin ca lacrima. Vremea este foarte caldă. Eram
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]