1,654 matches
-
participa la un banchet ciudat: "Vă invit la masa de unde n-o să puteți mânca nimic/ pentru că toate cadavrele au intrat în putrefacție/ unde translatorii nu mai au ce căuta: iar ultima noastră reacție/ rămâne netezirea acestui pântec, desproprietărit parțial de buric", Memorie). Prin violența limbajului și prin mesajul transmis, Caraion amintește de literatura avangardei, pentru că regăsim și aici ideea de a înlătura orice prejudecată, de a elimina clișeele de gândire și de exprimare, inutile și mutilante, omul nu mai are nevoie
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
dă singură în vileag ori de cîte ori se face un pas înainte în cultură și în civilizație. Ea este suma a tot ce e rămas în urmă (mentalități, lucruri, deprinderi), nu locul geografic. în consecință, poate exista și în buricul Capitalei, nu doar în afara ei. Cultura anulează oriunde condiția de provincial. Trebuie însă ca fiecare să creadă în asta. Și înainte de căsătoria cu Bacovia, dar mai ales după, Agatha abordează în manieră pro domo, ori de cîte ori are ocazia
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
unice, neobișnuite, dar consecvent armonice între ele, indiferent de structurile din care provin inițial? Dar că poți cânta la pian ca la o harpă - cu mâna stângă îmblânzind, stenic, fundalul ritmic, cu volute aspre în timp ce, în picioare fiind, mângâi cu buricele degetelor, tandru sau ciupit, repezit viril, corzile prelungi ale unui pian cu coadă disecat în văzul publicului, cu capacul ridicat? Cum e posibil să pui în dialog o prelucrare unică după Suita Românească de Béla Bartók cu un imn religios
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
aparține lui Andrei Pleșu care mărturisește în O bună întâlnire cu Finlanda că "toate tradițiile lumii își au obârșia undeva în spațiul septentrional"189. În cultura greacă, Nordul, cu aurorele boreale, apare ca un paradis terestru, mitologiile altaice îl consideră "buricul pământului", în timp ce vechii mexicani îl văd ca sursă a nenorocirilor. Nordul apare ca o contradicție, învăluit în mister, dar în același timp și o nesecată sursă de original. Finlanda este cea mai nordică țară a Europei, o parte importantă din
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
să se consolideze prin studii minuțioase demarate de oameni de știință mai mult sau mai puțin valizi. Miza era tot propagandistică, iar efectele protocronismului se văd încă peste tot în cultura română: senzație de nedreptățire, amestecată cu sentimentul românesc al buricului pământului... Eminescu este transformat într-o casă literară a poporului În anii ’80, polarizarea era deplină: pe de o parte, protocroniștii masați în redacțiile de la „Săptămâna“, „Luceafărul“ și altele asemenea, de cealaltă parte criticii acestui autohtonism radical (Monica Lovinescu, Virgil
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
frazare etc. Le lipsește capacitatea de audibilitate a acestei lumi prin intermediul cărților. Cred că într-o situație identică mai sunt doar ciungii: pare să fie de-a dreptul sinucigaș să nu poți atinge cărțile, să nu le poți pipăi cu buricele degetelor. Dar în timp ce, în cazul ciungilor, handicapul este unul impus dinafară, surzenia interioară ține de automortificare, autosuficiență și duce la sterpețe ori chiar la implozie. Întrucât surzenia interioară înseamnă mai cu seamă indiferență și ataraxie. Vai, prin urmare, de surzii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
vechii evrei au devenit istoriciști - iar iudaismul a devenit o revoluție istoricistă - ceea ce îi descalifică. În aceeași carte poți să găsești ambele poziții. Eliade XE "Eliade, Mircea" nu a înțeles de fapt chestiunea: a continuat să citeze textele talmudice despre buricul pământului până la sfârșit, texte care invalidează tocmai ce scrie el trei pagini mai încolo despre revoluția istoricistă. S.A.: Da, așa cum ai arătat tu și în Conferințele Culianu XE "Culianu, Ioan Petru" , Eliade XE "Eliade, Mircea" avea și nu avea dreptate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
cauza reticenței Occidentului: discrepanța flagrantă dintre politica internă și intențiile de deschidere spre exterior, ceea ce nu pare important pentru L. L. W. Era cel puțin ciudată (pentru occidentali, desigur!) pretenția guvernării de la București de a apărea ca un fel de „buric al pământului” în diplomația mondială, deși țara încă era plină de închisori și lagăre de muncă forțată pentru adversarii politici, iar țăranii erau închiși cu miile pentru refuzul de a renunța la dreptul de proprietate. La ce puteau să se
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
cauza reticenței Occidentului: discrepanța flagrantă dintre politica internă și intențiile de deschidere spre exterior, ceea ce nu pare important pentru L. L. W. Era cel puțin ciudată (pentru occidentali, desigur!) pretenția guvernării de la București de a apărea ca un fel de „buric al pământului” în diplomația mondială, deși țara încă era plină de închisori și lagăre de muncă forțată pentru adversarii politici, iar țăranii erau închiși cu miile pentru refuzul de a renunța la dreptul de proprietate. La ce puteau să se
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
CLS, pp. 21-22), care, la fel ca și culot < fr. culot sau driver < engl. driver, au fost adoptate cu un sens particular, nu cu cel general al etimonului. Condensarea nu trebuie confundată, așa cum am mai menționat, nici cu deglutinarea (rom. buric < lat. *umbulicus, interpretat drept un buric) ori cu simpla trunchiere a unor sintagme sau compuse (rom. blugi < engl. blue je[ans], rom. circă < circ[umscripție], fr. métro, rom. țică < [băie]țică etc.). Astfel de exemple sunt însă net delimitabile de
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
ca și culot < fr. culot sau driver < engl. driver, au fost adoptate cu un sens particular, nu cu cel general al etimonului. Condensarea nu trebuie confundată, așa cum am mai menționat, nici cu deglutinarea (rom. buric < lat. *umbulicus, interpretat drept un buric) ori cu simpla trunchiere a unor sintagme sau compuse (rom. blugi < engl. blue je[ans], rom. circă < circ[umscripție], fr. métro, rom. țică < [băie]țică etc.). Astfel de exemple sunt însă net delimitabile de cele pentru care, deși nu dispunem
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
minerii simțeau nevoia să o pedepsească. Spiritual vorbind, fenomenul „Piața Universității 1990” poate fi înțeles și prin intermediul nonviolenței și pasivității active; Golania materializase o experiență aparte a libertății care avea efect transfigurator. În Zonă coagulase o formă de comuniune specială. Buricul Bucureștiului părea să fie atins de un har, de o energie spirituală, în sensul în care fenomenul „Piața Universității” era, cum am spus deja, o concretizare a unei a doua revoluții, spirituală. Pătrunderea în spațiul Kilometrului Zero avea funcția unui
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
trăiesc în Transilvania, la Cluj, întrucât la București m-aș sufoca, mai cu seamă din pricina nesimțirii și proastei creșteri a celor ce locuiesc aici (cu toate excepțiile care există - și ele există, din fericire -, Bucureștiul îmi pare a fi un buric al nesimțirii pământului). Trăiesc în Cluj și fiindcă nu prea concep să mor altundeva. Clujul este, geografic vorbind, altceva decât România, dar în esență nu este altceva decât România. Există, să spunem, diferențe de stil între variatele zone ale României
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
mai îndulcește singurătatea scriindu-ți ție, damicelă din capitală, cu țigări subțirele și tange fine, și inelării groase pe zece degete, și cruce lată de argint vechi, c-un Crist famelic și cam debusolat, ce-ți atârnă de beregăți până la buricul îndopat cu miere de muiere, și cu brățări muzicale la laba mâinii prelungite-n cârnăciori delicați, ojați patriotic, adică în trei colori cunosc pe lume: roșu, galben și albastru, nepoțică dragă, da’ excitantă foc la viața moșului. Că de când nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
de exemplu, despre o „vedetă“ porno, precum Alina Plugaru, articolul eșua în politică vrând-nevrând, întrucât respectiva domnișoară se arăta interesată de o intrare în partidul, actualmente absorbit, al domnului Stolojan; sau, în altă ocazie, preocupându-mă de bradul imens din buricul Bucureștiului, n-aveam cum să nu ating, măcar în trecere, implicarea primarului Videanu în întreaga poveste. Prin urmare, oricât ai încerca să fugi de politică, ea te ajunge din urmă. În fond, fiind spectator sub cupola circului, nu poți să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
-ți ridica șoldul la rangul voluptuos de stăpân al clipei longiline, adeseori traversa mustește în păcuri lubrefiante, sub marfare și trenuri mixte, de o mie de ori mai savuroasă, mai încleiată în volbura nezmulsă de cantonierii vaganți... Nu-ți slăvi buricul adânc, alături de ghizdul statornic și umed al fântânii. Și mai ales, o, mai ales ferește-te să-ți preamărești genunea, prăpastia cărnoasă a bucuriei suculente dintre coapse, văile fericirii intime... Undeva, departe, pe o pajiște lenevită la marginea unui râu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
rosteau cuvintele răspicat și sonor, de se cutremurau zidurile și fugeau diavolii ce supăraseră pe cuvioșiile-lor. Am văzut nași neserioși, pentru care nășitul era o afacere plicticoasă. Am văzut, mai ales pe canicula trecutei veri, femei cu rochii decoltate până la buric, la care se benoclau popi sangvini, în scen(et)e demne de fantezia lui Florin Lăzărescu, spumante ca pastilele lui Radu Pavel Gheo. Mi-amintesc de-un bărbat frumos și chel, cu obraz roșu, ochi albaștri, buze groase, senzuale, și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
juriul din decembrie anul trecut a procedat de o manieră pe care eu o consider onorabilă, nu a fost un juriu perfect, nici unul care ar fi trebuit condamnat“, a declarat Iorgulescu într-o conferință de presă. Suplimentul de carte Glamorama Buricul pământului: Manhattan, anii ’90. Victor Ward, fotomodel cu bicepși și pectorali perfecți, dar și cu prieteni acolo unde trebuie, este văzut și fotografiat peste tot, chiar și în locuri pe unde nu calcă niciodată. Trăiește cu un fotomodel superb, pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
rănile stoarse... să rămânem măcar frate și soră întru... iar eu ți-am degustat, elegiac, licoarea menstruală... Și era o bucurie acută, dureroasă, o fericire înăbușitoare, când înțelegeam că o să revii, măcar pentru a-ți lua o bluză înflorindu-ți buricul abrupt, o fustă pictată absurd, cu papagali la poale, o pereche de blugi strâmți-mănușă, o șosetă albă, deraiată la franj, cu călcâiul puțin murdar, ruptă în dreptul degetului mare, un chițibuș de atârnat la gât, un glonț, o lamă de ras
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
orgoliu, a mușcat din ea și a început să gonfleze subiectul. Să-l gonfleze până când acesta, la subiect mă refer, a devenit frumușel și gogonat, astfel încât, pe 1 decembrie, oamenii s-au sufocat pentru a atinge minunatul obiect imens din buricul Capitalei. Adică perfect din punctul de vedere al presei, care a găsit imediat alte branduri pentru subiectul nostru: „bradul terorii“, „bradul ucigaș“, „monstrul de metal“, „kitsch-ul lui Videanu“ etc. Astfel, cariera bradului național s-a schimbat brusc. A devenit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
captată de CCD-ul aparatului foto exprimă mai mult decât arată pixelii saturați, că pe hârtia tipărită cerneala e neagră și... Da, desigur, e trecătoare, se șterge cu o gumă specială, se mânjește la contactul cu apa, se ia pe buricele degetelor când întorci pagina, chiar și o foaie de lux păstrează amprenta, mai ales dacă e lucioasă. Toate astea pot fi simple semne ale timpului ars numit viața noastră. Am fost tineri, am înfulecat (sau nu) la festinul ce ni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
aria votanților altor partide mai mici și a nehotărâților care ar sta acasă. Ei bine, nici una din măsurile PSD-ului nu se adresează acestei zone, toate sunt îndreptate către interiorul partidului, ca în acele tehnici orientale axate pe concentrarea asupra buricului. Cu ce ar putea influența electoratul care s-a îndepărtat de PSD scăderea numărului de vicepreședinți? Credeți că-i știe cineva? Credeți că interesează cetățeanul, când îi vine nota la întreținere, că sunt 17 vicepreședinți sau 7? Egal cu zero
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
longilin-bombată-n șoldurile sânilor însfârcuiți maro, poros (bumbeleul are găurele!). Obișnuiți din pruncie să-l confundăm pe Balzac cu Comedia umană, facem ochii mari, cepoși, emerveiați, pavilioanele urechilor ni se transformă-n farfurii adânci de porțelan cartilaginos și străveziu, pipăitul furnicărește-n buricele degetelor agilități obscure, nările se lărgesc lacomoase, fremătătoare la izuri cu brizbrizuri, gustul caută bezmetic pipere aprig asmuțite-n cerurile gurii înstelate, umectate divin de salive licăritoare... când vedem, auzim, prindem în tact, olfacții și papile celălalt „masiv“ al operei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
un rezultat aiuritor, de ordinul milioanelor sau al zecilor de milioane. Arsenalul publicității și al marketingului se revarsă peste cărți, făcându-le uneori să se sufoce. Dincolo de greva metroului și de păsărelele rătăcite printre sedii de bănci, Frankfurtul e totuși buricul lumii editoriale. În ceea ce mă privește, mi-a plăcut berea tulbure și arămie, am ronțăit fericit nuci în zahăr ars, am pălăvrăgit mult, m-am întâlnit cu editorii străini care hotărâseră mai demult că n-ar fi rău să publice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
demolarea fostei berării, care a adus numai controverse - „Să facem Mall?“ „Să nu facem!“... Urbaniștii străini ne-au rușinat venind să ne facă ei curățenie și să creeze aici Planeta Marte. Când colo, în miezul găurii negre a Sibiului, un buric, o mică pată circulară acoperită cu praf de cărămidă, unde un cuplu joacă freesbee. De jur împrejur, aceleași bălării. Câteva firide au fost vopsite în alb, pentru ca artiștii de ocazie să graffittizeze. Singurul „artist“ e o fetiță care dă cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]