6,158 matches
-
și îl trase cu putere spre el. Încearcă să nu faci zgomot, îi șopti acesta la ureche, întinde-te repede la pământ! Voci puternice de bărbați se auzeau de la numai câțiva metri de locul unde se ascundeau ei. Așezat pe burtă, Cristian încerca să se orienteze, să vadă care era situația. Ieșiseră pe partea opusă a peșterii. Între ei și platou era Râpa Dracului. Trasă foarte aproape de prăpastie, pe partea cealaltă, se afla remorca pe care o văzuse cu o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
puternic printre copaci. Godunov se aruncă repede la pământ. Încă nu price pea ce se întâmplă, dar îi era clar că atacatorii nu glumeau, glontele îi șuierase pe la ureche, chiar îi simțise fierbințeala pe obraz. Aruncă arma și rămâi pe burtă cu mâinile și picioarele crăcănate! urlă din nou Pohoață cât putea el de tare. Următorul glonț ți-l bag direct în spinare. Ieșise de după movila de pământ și se apropia încet de mercenarul întins în mijlocul drumului. Cu vârful pantofului îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de nenumărate ori, și a procedat cum credea de cuviință. S-a oprit doar cînd a crezut că Încă o atingere ar fi omorît-o. Chiar și așa, Sophie a refuzat să dea În vileag identitatea tatălui copilului pe care purta burtă. Antoni Fortuny, aplicînd logica sa particulară, a hotărît că era vorba despre diavol, căci acela nu era altceva decît fiul păcatului, iar păcatul nu avea decît un singur tată: necuratul. Încredințat astfel că păcatul se cuibărise În căminul lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
agităm, scuturăm firul, ne zvârcolim, dar nu reușim să înțelegem de ce o simplă bucată de sârmă recurbată a fost în stare să ne prindă și să ne țină prinși, poate ne vom elibera, nu zic că nu, dar riscăm ca burta să ne rămână agățată de undiță, Sunt realmente uluit, Un singur lucru e de făcut, Care, dacă chiar acum mi-ați spus că nu folosește la nimic orice am face, Să ne rugăm să dea rezultate tactica definită de prim-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
lui roșii și rotunzi străluceau ca niște mere pârguite. Era foarte îngrijit ca înfățișare și continua să-și poarte haina neagră cochetă și melonul întotdeauna o idee prea mică pentru el într-o manieră veselă, ușor dandy. Începuse să facă burtă și suferința n-avea nici un efect asupra ei. Mai mult ca oricând, arăta ca un comis-voiajor prosper. Este grav că exteriorul omului nu se potrivește uneori aproape deloc cu sufletul său. Dirk Stroeve avea pasiunea unui Romeo în trupul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de a se întâlni cu vreunul dintre ofițerii vasului și de a fi alungați în jos pe pasarelă cu un picior în spate care să-i grăbească. — Nu e mare lucru să primești un picior în fund când ești cu burta plină, spuse căpitanul Nichols, și personal nu m-am supărat niciodată. La urma urmelor ofițerul trebuie să se gândească la disciplină. Parcă vedeam un tablou foarte animat - căpitanul Nichols zburând cu capul înainte pe o pasarelă îngustă în fața cizmei ridicate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
vin În mână. Negustor de postavuri. Vine din Nord să vândă stofe din Scoția. Tot În tăcere, Dante arătă spre alții doi, care ședeau de partea cealaltă a mesei, pe colț, aplecați asupra unei partide de zaruri. Unul, cu o burtă mare, Înfășurată Într-o vestă Întinsă ca pielea unei tobe, scutura paharul alene, ca și când nu prea ar fi avut chef să Își Încerce norocul. Celălalt, un bărbat cu trăsături Întunecate asemenea veșmintelor pe care le purta, Înspăimântător de slab, observa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
jos. - Auzisem zgomote. Așadar te-ai Întors, nu-i așa? Voiam să... - De ce m-ai mințit? Îl Întrerupse poetul În timp ce Își termina treaba. Pe chipul omului se Întipări o caraghioasă expresie Îndurerată. - Ce vrei să spui? bâigui el, scărpinându-și burta proeminentă. - Cripta e plină de arme. Ce vreți să faceți cu ele, dacă scopul vostru e doar să stoarceți câțiva bănuți de la nătărăi? - Am aflat și eu de armele acelea. Dar nu știu pentru ce sunt ascunse aici, ți-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
o mână pe după ceafă, Împingând-o cu delicatețe spre trupul ei și trecându-și degetele peste tendoanele gâtului. Dante Îi simți În nări parfumul pielii, un amestec de esențe ieftine din Oltrarno și o acreală ascunsă, subțire, care urca din burtă. Închise ochii, lăsându-se ca un copil În brațele mamei. Simți cum lacrimile Îi scaldă ochii și sughițurile Îi zguduie pieptul. Apoi simți o căldură ce i se redeștepta Înăuntru. Își ridică fața. Pietra, Încetând să-l mai mângâie, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
umeri și cu aerul de Cato, și dădu de viitorul mire al Văduvei: acesta din urmă îl apostrofă plângăreț. Avea ochii roșii după anunțul sentinței și, cu siguranță, la ora aceea regreta focurile de armă pe care le trăsese în burta patronului său. „Dom’le procuror, gemu el, dom’le procuror“ și Destinat îl privi în ochi, parcă fără să vadă jandarmii și cătușele, și îi răspunse punându-i mâna pe umăr: „Da, prietene, ne cunoaștem de undeva, nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
cea mai bună, fiindcă aceasta - aflată chiar lângă soba imensă de faianță, domina din spatele perdelelor întreaga piață a Palatului - aceasta deci era păstrată pentru judecătorul Mierck, un obișnuit al locului. Mierck venea de patru ori pe săptămână. Lucru dovedit de burta lui bombată și de pielea ciupită de-o acnee roșiatică de parcă toate paharele băute s-ar fi așezat unul lângă altul așteptând ușurarea. Mierck nu-l plăcea prea tare pe procuror. Iar acesta îi răspundea în același fel. Ba chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
specialități din carne de porc și de pasăre: tobă, sângerete, picioare de porc pană, măruntaie, creier, rinichi prăjiți. Până la urmă, cunoscându-se așa de bine și comandând aceleași mâncăruri, cei doi au ajuns să semene: aceeași culoare a pielii, aceeași burtă, aceiași ochi ce par să privească pe deasupra lumii pentru a evita noroiul străzilor, precum și lucrurile care te pot emoționa. Desharet privește corpul ca pe un caz școlăresc. Se vede că e îngrijorat că-și va uda mănușile. Și el o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
breviar. Se ținea de el. Îi era de-ajuns să-l citească, și vocea lui se oprea asupra cuvintelor celor mai tăioase. Nu uita nici o rană, nici o tăietură, nici cel mai mic detaliu al unui gât tăiat sau al unei burți spintecate. Publicul și jurații vedeau adesea în fața lor imagini ce veneau de foarte departe, din ceea ce era mai sumbru, pentru a ilustra răul și metamorfozele sale. Se spune adesea că ne temem de ceea ce nu cunoaștem. Cred mai curând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
locuri oamenii își tăiau gâtul și mureau zilnic cu miile, departe de orice surâs feminin, pe un pământ devastat, unde însăși ideea de femeie devenise o himeră, un vis de om beat, o prea frumoasă insultă. Primarul se bătu peste burtă dându-și importanță. Lysia Verhareine ieși din clasă cu un mers demn și grațios, ca în pas de dans. VI Învățătorii locuiseră întotdeauna la etajul școlii: trei camere elegante și curate cu vedere spre sud care îmbrățișau dealul acoperit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
repede, veniți repede, mi-a spus, Barbe m-a trimis! Veniți repede la Castel! Cunoșteam drumul spre Castel: îl las pe flăcău și plec ca din pușcă, imaginându-mi că-l voi găsi pe Destinat cu gâtul tăiat sau cu burta spintecată de cuțitul unui condamnat nemulțumit care se întorsese după 20 de ani petrecuți la ocnă, pentru a-i prezenta, pe căldura aceea, omagiul lui. Pe drum mi-am spus chiar că un astfel de sfârșit, ca victimă a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
mobilă, nici un dulap cu mâncare, nici măcar o firimitură de pâine sau o bucățică de unt, doar o farfurie goală de zile întregi și un pahar cu apă de fântână. „Mort de foame“, repeta ticălosul de Desharet, arătându-se șocat, în timp ce burta și fălcile îi atârnau până la pământ, îmbrăcat cum era în flanelă și țesături englezești. Nici dacă i-am fi turnat în cap o găleată cu bălegar nu ar fi fost atât de uimit. Doctorul Lucy s-a apropiat de Lysia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
noiembrie, o fanfară cânta bubuind acordurile voioase ale triumfului și pe cele smiorcăite ale durerii, în vreme ce câinii vagabonzi își ridicau noaptea piciorul de jur-împrejur, iar porumbeii își adăugau propriile decorații din găinațuri la cele conferite de oameni. Bassepin avea o burtă mare în formă de pară, o scufie de cârtiță pe care nu o scotea niciodată, fie iarnă, fie vară, un baton de lemn dulce între buze, dinți foarte negri. Celibatar la 50 de ani, nu i se cunoștea vreo aventură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
la trei zile după descoperirea corpului lui Belle de jour. Ancheta se învârtea în cerc. Jandarmii interogau în stânga și-n dreapta. Matziev își asculta cântecul. Mierck se-ntorsese la V., iar eu încercam să-nțeleg. Clămence îi deschisese ușa, cu burta ei mare pe care o ținea cu amândouă mâinile, râzând fără încetare. O știa vag pe Josăphine, dar a lăsat-o să intre, cu toată spaima pe care o inspira, și cu reputația ei de vrăjitoare. Era atât de drăguță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
se retrăsese în camera ei. Știam la ce lucrează acolo, cu croșete, ghemuri de lână albastră și roșie, dantelă, de câteva săptămâni. În timp ce Josăphine vorbea, mă gândeam uneori la ea, stând în camera alăturată, la degetele ei care croșetau, la burta ei care primea dinăuntru lovituri de picioare și de coate. Și apoi, puțin câte puțin, corpul înecat al lui Belle de jour a intrat în cameră. S-a așezat lângă mine și era ca și cum venise ca să asculte ceea ce avea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
chipul judecătorului ieși din cețuri, precum și cel al tovarășului său. Era Matziev. Continua să râdă, și judecătorul odată cu el, de parcă noi nici nu existam, de parcă nu eram la trei pași de ei. Militarul trăgea din trabuc. Judecătorul se ținea de burtă. Apoi cei doi lăsară râsul să se stingă încet, fără să se grăbească prea tare. S-a lăsat tăcerea, care dură și ea, și de abia acum Mierck ne fixă cu ochii lui mari și verzi, ochi de pește, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
zece minute. A urmat un moment de repliere, ca după o partidă de cărți. Matziev își aprinse alt trabuc și făcu vreo câțiva pași. Mierck se lăsă pe spatele fotoliului, își băgă degetele mari în buzunarele vestei sale care acoperea burta aceea ca un balon. Nu știam ce să fac. Eram pe punctul de a deschide gura, când Mierck se ridică dintr-o dată: — Nu mai am nevoie de dumneata! Puteți pleca. În ce o privește pe ea, și aici o privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
neliniștească. Mi-ar fi plăcut, de asemenea, să știe că mă gândesc la ea și la copil. Preotul se dezbrăcă fără să se jeneze. Își dădu jos pelerina, apoi sutana și rămase în chiloți și în maiou, în fața mea, cu burta umflată ca o gutuie gigantică susținută de o fâșie de bumbac pe care o desfăcu. Își puse de îndată hainele ude lângă cuptor și merse să se încălzească și să se usuce frecându-și mâinile deasupra lui. Astfel, gol pușcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
fără păr, grăsuțe și cu o piele delicată, unghii fără crăpături. Mesteca mult și cu atenție tot ceea ce băga în gură, bea vinul cu ochii închiși. Terminarăm tot. Nu rămase nici o bucățică, nici o frimitură, iar farfuriile străluceau. Curățenie pe masă. Burta plină. Apoi vorbirăm, multă vreme, cum nu mai făcusem niciodată. Vorbirăm despre flori, asta era pasiunea lui, „cea mai frumoasă dovadă, dacă mai era nevoie de vreuna, a existenței lui Dumnezeu“. Vorbirăm despre flori, în camera aceea, în vreme ce afară erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
se putea citi pe chipul meu. Nu mai existau război, nici fantome, nici copii asasinați. Nu mai exista decât dragostea mea, la care mă întorceam și pe care urma să o strâng în brațe, înainte de a-mi plimba mâinile pe burta ei și de a simți loviturile copilului ce urma să se nască. Și am intrat. E ciudată viața. Nu te pune niciodată în gardă. Toate se amestecă fără să poți alege, iar momentele sângeroase urmează momentelor de grație, uite-așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Îi puteam auzi. Iar țipetele puștiului erau ca niște cârlige care mi se înfigeau în inimă. Pe Mierck și Matziev mi-i închipui în picioare, cu nasul lipit de geamuri, la căldură, cu un pahar de lichior în mână, cu burta gata să plesnească de atâta mâncare și cu privirile ațintite spre puștiul gol, care se încovoia în gerul acela cumplit, vorbind despre vânătoarea de iepuri sălbatici, despre astronomie și tâmplărie. Toate astea mi le închipui, dar nu cred că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]