2,949 matches
-
Și de-abia săptămâna trecută îl dijmuisem, de, cinstit, părți drepte, cum mă știți... Acu vedeți și dumneavoastră norocul meu! Miron Iuga deveni grav și mohorât auzind jelania arendașului, spre deosebire de Grigore, care avea pe față numai batjocură. Bătrânul compătimea pe Buruiană c-a suferit atâta pagubă, totuși mai mult îl îngîndura faptul în sine. Dacă țăranii au ajuns să fure în grup o cantitate așa de considerabilă, chiar să nu fi fost cât spune arendașul, e semn rău. Când fură unul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
o consider de o importanță excepțională. Ceilalți tăcură. Grigore nu mai voia să se amestece, văzând înverșunarea bătrânului, iar Titu, mai ales după scena de adineaori, se simțea mâhnit și nu-l interesa controversa. Miron Iuga chemase pentru altceva pe Buruiană. Acuma însă numai furtul îi era în minte și, după câteva momente, zise iarăși, fără să se uite la cei din casă, parc-ar fi vorbit singur: ― Lasă că nu e întîia oară că se fură ca-n codru pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pentru că nici n-a fost furt. A mai cercetat cu de-amănuntul hambarul cu pricina în tovărășia plutonierului, au mai muștruluit pe câțiva oameni care li s-au părut mai deocheați, dar degeaba. În sfârșit, s-a dus la Cosma Buruiană și dânsul i-a spus că într-adevăr s-a pripit cu jalba, căci și lui i se pare că n-a fost nimic, că tocmai se gândește să se spovedească boierului și nu îndrăznește de teamă că n-are să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
țăranilor, aș vrea să te văd ce învoieli ai să mai poți face cu dânșii. Au să-ți râdă în nas și să-ți dea cu tifla, băiete! Azi sunt (vru să spuie că sunt hoți, dar își aminti de Buruiană și schimbă)... sunt cum îi știm; atunci o să-și bată joc de tine și mai târziu o să te bată de-a binelea. Mulțimii îi trebuie stăpân și frâu, altfel vine anarhia! Grigore asculta și nu încerca să-l contrazică. Îi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
face părul măciucă. Numai ca prin urechile acului a scăpat de la moarte alergând peste câmpuri de la Gliganu până la Costești unde a ajuns într-un hal fără hal. N-aș fi crezut totuși, dacă azi nu mă întîlneam cu Platamonu, care... Buruiană povesti cu multe înflorituri pățaniile lui Platamonu, ca astfel să evite a-i spune ce se vorbea prin oraș despre Miron Iuga și Nadina. Ieșiră din gară și o luară pe jos pe bulevard, spre oraș. Din urmă îi ajunse
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și cum apa nu era mare, nu m-aș fi putut îneca. Prindeau și ei pește, dar n-am văzut-o pa mama să prindă pește ca alte femei. Ea îi dibuia cu mâna pe la rădăcinile păpurișului sau ale altor buruieni care creșteau în apă. La fel și tata. Cu meșteșugul pe care-l deprinsesem de mic, împreună cu Aurică începem a prinde pește, luându-ne la întrecere cu mătușa Pălădoaia. Eu spun drept că mă cam temeam de chișcari, care seamănă
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Munții Răsăriteni, dar și Basarabia, chiar dacă nu mai era a noastră, a românilor, parcă îl blestemase cineva, cine este greu de spus. Gospodarii cu greu își întrețineau vitele, căci șesul și pășunea de pe deal nu aveau iarbă suficientă. Noroc că buruienile cresc și în vreme de secetă și acestea suplineau lipsa ierbii. În toate satele din Moldova se organizau procesiuni religioase, rugându-l pe Dumnezeu să sloboade și asupra acestui pământ ploi care să potolească setea de apă a Pământului. Îmi
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
de a veni în sprijinul populației. Aceasta urma să se descurce cum putea în anul foametei 1947. Țin minte că de Crăciunul din 1946, tata a tăiat doi porci pe care-i crescuserăm doar cu zer de la vaci și cu buruieni. Pielea se jupea de pe porc și se făceau opinci de încălțat pe timp de iarnă. Opincile, dacă nu le țineai atârnate sus, într-un cui bătut în grindă, pe hol, pisicile ți le rodeau și nu mai aveai cu ce
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
trecea ușor prin sită, rămânând doar puțină tărâță, pe când celelalte râșnițe scoteau o făină aspră, pe care unele femei nici nu o mai cerneau și făceau turtele, pâinea sau mămăliga cu tot cu tărâță. În primăvara cu foamete, erau căutate urzicile, alte buruieni cum ar fi loboda pentru borș, ștevia și foile de ceapă verde. Dacă în anul secetos gârla Crasnei aproape secase, în anul foametei, datorită ploilor, începuse să-și recapete debitul și în amonte se mai rupeau iazuri, și apa aducea
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
gemuleț lucind în turn, iar alături, ca o broască râioasă, baraca unde știam că se află REM-ul. Iadeșul ne sili s-o luăm direct peste arătură, sau mai bine zis peste pământul înțelenit, pe care nu creșteau decât scaieți, buruieni și din loc în loc albăstrele timide. Peste tot erau găuri de gărgăuni. Păianjenii de pământ care se aventuraseră mai departe de gaura lor, verzi și puternici, proptiți pe picioare musculoase de alergător, se aruncau la trecerea noastră înapoi în adăpost
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
uliță dosnică dintr-un oraș sud-american, sau un drum prăfuit, singuratic, din Kansas. Zmeele, fluturând policolore, cu cozile lor de hârtie creponată, încîlcite în sârmele de telegraf, măreau și mai mult singurătatea disperată a străzii. Printre pietrele din pavaj creșteau buruieni și chiar floricele roșii, minuscule. Departe, unde se îngusta spre oraș, strada avea deasupra un soare deja veștejit. O umbră albastră curgea dintr-o mașină a depanării parcată la vreo sută de metri de noi. Acolo, în mijlocul străzii pustii, așteptam
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
însă nimic odată ajuns în odaie, căci kirtan-ul străbătea prin toată casa și îl auzeam mai turburător din izolarea mea. Același unchi, care încerca să liniștească mintea bietei Chabù prin cântec, adusese un leac popular, un fel de pastă de buruieni frământate cu miere, care trebuia pusă în creștetul capului, de-a dreptul pe piele. Și am asistat la o scenă amară, când nimeni nu avea curajul să taie din rădăcină părul fetei și m-au hotărât pe mine s-o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ridica o pulbere înecăcioasă, amăruie. Încerca să se strecoare printre porumbi fără să-i scuture prea violent, dar ranița și carabina îl încurcau și se lovea necontenit de bulgări uscați de pământ, și uneori bocancul îi rămânea prins în vreo buruiană cu multe lujere, subțiri întortocheate, și smucindu-și piciorul, smulgea buruiana din rădăcini, clătinând puternic porumbul, și-l năpădea pulberea, îl loveau în față fluturi mărunți de noapte. După vreun sfert de ceas, se auzi fluierat și se opri. Privi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fără să-i scuture prea violent, dar ranița și carabina îl încurcau și se lovea necontenit de bulgări uscați de pământ, și uneori bocancul îi rămânea prins în vreo buruiană cu multe lujere, subțiri întortocheate, și smucindu-și piciorul, smulgea buruiana din rădăcini, clătinând puternic porumbul, și-l năpădea pulberea, îl loveau în față fluturi mărunți de noapte. După vreun sfert de ceas, se auzi fluierat și se opri. Privi în dreapta și în stânga lui, dar nu desluși nimic. Răsuflă adânc, apoi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
hotărât să nu mă apuc de fumat, dar nu se știe ce va urma. Nu voi uita cuvintele: FUMATUL POATE SĂ UCIDĂ. Într-o zi am văzut la televizor o știre în care un bărbat a adus în penitenciar niște ”buruieni”. Acesta a asamblat țigări din ele și le-a dat unor deținuți. Aceștia au ajuns în stare gravă la spital . În aceeași zi tata s-a dus până la unchiul meu, acesta fiind tot fumător. Atunci mi-am amintit că dacă
ÎNTÂMPLARE CU DROGURI. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by LEPĂDATU BEATRICE, FINICHIU EUGENIA-LUMINIŢA () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2027]
-
o să iasă la alegeri? De ce e așa de sigur că iese Iliescu? Iese? Pentru că oamenii cu care am vorbit pînă acum Îmi spun că nu votează cu el... CÎnd ies din salon, nimeresc pe un loc viran, e plin de buruieni și Îmi dau seama că trebuie să fi greșit ușa, mă Întorc, dar zidul din fața mea are foarte multe uși și nu știu care e cea pe care am ieșit, aleg una la Întîmplare și apăs clanța, ușa se deschide și În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
George o lovi dintr-o parte, plesnind-o peste obraz cu dosul palmei. — George... oprește-te... oprește mașina... oprește! — Drace, drace, drace...! George răsuci volanul, întorcând violent mașina în direcția canalului. Smucea de volan de parc-ar fi fost o buruiană otrăvitoare pe care se străduia s-o smulgă din rădăcina. Mașina se înclină într-o parte, poticnindu-se și derapând pe pietrele denivelate, iar luminile celui mai apropiat felinar țâșniră în parbriz, brăzdându-l cu dâre înstelate, în timp ce ploaia sălta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și era socotită ca una dintre „părțile frumoase“ ale orașului. Drumul cel mai scurt din Druidsdale la Burkestown pornește de pe marginea islazului, până la pasajul de nivel. Totuși George evita islazul de când avusese o ciocnire arțăgoasă cu o țigancă, vânzătoare de buruieni de leac. În capătul mai îndepărtat al islazului se află - și s-a aflat dintotdeauna - o așezare de țigani, stăruitor persecutați de ennistonieni). Mergând prin oraș, puteai ajunge în Burkestown fie traversând râul Enn pe Podul Roman și trecând pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
largă și presărată cu copaci, începea să se îngusteze în dreptul Papucului, ajungând până la o meandră de verde ce se pierdea în desișul de copaci și de tufișuri din capătul grădinii. Aici se afla și un hangar, un loc pentru ars buruienile, și un spațiu care fusese pe vremuri un teren de tenis. Mai supraviețuiau și rămășițele unei grădini de zarzavat. (Bătrânul nu mai venea decât arareori la treabă.) Pearl o porni în direcția opusă casei Belmont, croindu-și drum printre tufele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
am schimbat. El m-a făcut să nu mi-o mai pot scoate din minte. Pur și simplu, nu pot să scriu o simplă scrisoare și să dau totul uitării. A sădit ceva în mine, ceva care crește ca o buruiană otrăvitoare. E degradant să mă las atât de copleșit! Probabil că ea mă urăște. Și, pe de altă parte, pe mine mă sperie, pare o fată nefastă, un fel de păpușă vrăjitorească, aduce nenoroc, un blestem care-mi înveninează fericirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mai joasă, trupul reînvie și devine mai sprinten. După vreo două ore de mers ajung la o cale ferată peste Ronul mic, părăsită, pe care o traversez, continuându-mi drumul spre Saint Gilles. Drumul este mai mult printre bălării și buruieni, iar dacă te oprești, te năpădesc țânțarii. Singura alternativă este să-mi continui drumul fără pauză până la destinație. Altfel voi avea fața, mâinile și picioarele pline cu bășici și umflături de la țânțari. Inclin să cred că în planul originar al
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
văzut o imensitate de păsări, toate albe, stând liniștite afară pe niște platouri imense, după care, urcând printre copaci spre sătuc, am avut de suportat o mulțime de muște sâcâitoare, agresive chiar într-o porțiune de pădurice umedă, cu multe buruieni și bălării. Vineri, 24 august: Montesquiou-Maubourguet: 41 km Aseară am mai stat la discuții cu gazda, d.na Ana Deveulin, abia întoarsă de la sărbătoarea surorii ei. O femeie dezinvoltă și plină de viață, mamă a cinci copii, toți mari, plecați
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
nu mai găsi marcajul. Strada N920 este îngustă și fără trotuare, iar până la Oloron S.te Marie sunt 23 de km. Traficul este intens și sunt multe mașini de tonaj greu. Mereu trebuie să ies în afara carosabilului, pe iarbă, prin buruieni, pentru a mă feri de ele. Nu mai este nimeni care să meargă pe șosea, pe jos, și nici pe drumul de pelerinaj nu cred că este nimeni, căci la Arudy eram doar eu și cu franțuzoaica. Până la Oloron, trec
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
Tu n-auzi? Chiar în clipa aceea se răspândi peste întinderea câmpului, venind de departe, ecoul unei împușcături, urmată de alte câteva. Tir sau tragere? Băiatul se îndepărta, tăcut și străin, pe drumul ce străbătea câmpul, fără să mai lovească buruienile. Eugen își aminti de paltonul care îi rămăsese mic și totodată se cam și rosese, cu ani în urmă, pe la sfârșitul școlii primare. Ai lui îl vânduseră ca să-i poată cumpăra altul nou. Paltonul fusese gri și Eugen nu știuse
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
clădirea de dincolo de alee, începută și neterminată de ani de zile, peste care treceau unul după altul anotimpurile. La ultima vizită a mamei la locuința mea din București, locul era gol. Un loc întins, înconjurat de blocuri cenușii, plin de buruieni crescute peste rămășițele unei cărămidării. Apoi, într-o vară nivelaseră locul și înălțaseră cu sârg, până la sfârșitul verii, clădirea cu două etaje pe care o vedeam și astăzi ori de câte ori ieșeam pe balcon: stâlpi, planșee, scările dintre etaje, cu paliere la
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]