13,753 matches
-
se află în propria sa grădină. Ideea care-i trecuse prin minte îl făcu să chicotească, dar imediat după aceea, când silueta se apropie și-l recunoscu pe Charlot, deveni atent și-și ascuți mintea. Amintindu-și de revolverul din buzunarul actorului, Charlot se opri la o oarecare distanță și-l privi stăruitor. Credeam că ai plecat, zise el. — M-am hotărât să rămân. —Aici? În fond, e casa mea, răspunse Carosse blând. —A lui Carosse, colaboraționistul. Nu, a lui Jean-Louis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
spre casă. — Știi că-mi placi, bătrâne! spuse Carosse. Chiar îmi amintești de bunul meu amic Pidot. Ascultă-mă pe mine, dacă-mi iese figura asta, să fii convins că n-ai să duci niciodată lipsă de câțiva franci în buzunar. A lui era iarba și o privea cu dragoste: trebuie să pună pe cineva să o cosească înainte să vină iarna, iar anul viitor să se ocupe temeinic de grădină. Urmele neregulate ale pașilor ajungeau de la râu până aici: recunoscu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
om generos. Era generos, într-adevăr, generozitatea făcea parte din vulgaritatea lui. — Oricum, n-am de ales. Chiar tu i-ai spus că sunt Chavel. Nu uita că știu cine ești: Carosse, colaboraționistul și criminalul. Mâna dreaptă se frământă în buzunar, degetul căută piedica de siguranță. — Crezi că sunt chiar atât de periculos? — Da, cred, răspunse Charlot privind insistent mâna. Și mai e ceva... eu știu unde este Chavel. —Unde? — Nu departe de aici. Și încă un lucru: dacă te uiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
întorc acasă împreună cu tine? întrebă Charlot apropiindu-se încet, cum te apropii de un câine legat în lanț. Eu nu, dar s-ar putea să aibă domnișoara. Cu siguranță, domnișoara va asculta de sfatul tău. Mâna dreaptă ieși iute din buzunar și-l bătu ușurel, amical, pe spate pe Charlot. —Bravo, minunat, am făcut o greșeală, spuse Carosse. O să lucrăm mână în mână. Ești un om pe placul inimii mele. Păi, cu puțină pricepere o să reușim să ciugulim amândoi câte puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
copil palid care a stat prea mult treaz din cauza unei petreceri prelungite. Nu știam că ești aici. De cât timp...? Carosse îl privea cu mare atenție, iar mâna lui dreaptă se desprinse de brațul fetei și se mută încet spre buzunar. —Ei, ce faci, prietene Charlot, l-ai dus pe preot acasă cu bine? —Numele meu, rosti Charlot adresându-se direct Thérèsei Mangeot, nu este Charlot. Sunt Jean-Louis Chavel. 18 —Ești nebun? strigă Carosse aspru către cel de jos, dar Chavel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
păscut. O să vadă semnalele luminoase și o să-și dea seama că s-a întors Chavel. O să înțeleagă mesajul. „Ne-au atacat pieile roșii!“. Doar el îl poate descifra. Chavel observă că mâna lui Carosse apucă mai strâns revolverul ascuns în buzunar. Ceea ce spusese nu era suficient pentru a dovedi că omul este un șarlatan. Era capabil să se folosească de orice minciună pentru a obține efectul emoțional dorit. Trebuia să înalțe între ei un zid indestructibil. — Și dacă vine, o să poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
în ogradă sau pe câmp. Stinge lanterna aia odată! strigă Carosse. Venise clipa victoriei. Și sfârșitul minciunii. Actorul arăta ca un om supus unui interogatoriu necruțător: în ciuda frigului, fruntea i se acoperise de picături de sudoare. Cu ochii ațintiți asupra buzunarului, Chavel refuză dând din cap și totodată își încordă tot trupul în așteptarea durerii ce avea să vină. Stinge-o! —De ce? —Mademoiselle, orice om are dreptul să lupte pentru a-și salva viața. Spuneți-i să nu mai facă semne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
-i să nu mai facă semne că, dacă nu, trag. Așadar, ești cu adevărat ucigaș? —E război, Mademoiselle, răspunse el cu o sinceritate absurdă. Apoi se depărtă de ea făcând câțiva pași de-a lungul balustradei și, scoțând pistolul din buzunar, îi amenință pe amândoi plimbând arma de la unul la altul: țeava revolverului îi unea acum. Stinge lanterna! Dinspre sat se auzi un orologiu bătând ora șapte. Chavel numără cu amărăciune cele șapte bătăi: era ora care-i amintea de culoarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
și toți pasagerii, cu excepția lui Braddon, își pierd viața. Braddon este aruncat din avion. Își rupe un braț, are tăieturi pe față și își pierde memoria. Accidentul are loc noaptea, iar el, ca un om precaut, și-a golit dinainte buzunarele și și-a pus documentele în geanta-diplomat care, firește, se pierde. Când își revine în simțiri, este un om fără identitate, care nu mai are decât propriul chip, iar acesta este identic cu al inspectorului nazist. Scotocește prin buzunare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
dinainte buzunarele și și-a pus documentele în geanta-diplomat care, firește, se pierde. Când își revine în simțiri, este un om fără identitate, care nu mai are decât propriul chip, iar acesta este identic cu al inspectorului nazist. Scotocește prin buzunare în căutarea unui răspuns, dar nu găsește nimic care i-ar putea fi de folos - numai niște mărunțiș și câte o carte în fiecare buzunar: un volum de Heine și un roman american fără valoare. Constată că poate citi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
mai are decât propriul chip, iar acesta este identic cu al inspectorului nazist. Scotocește prin buzunare în căutarea unui răspuns, dar nu găsește nimic care i-ar putea fi de folos - numai niște mărunțiș și câte o carte în fiecare buzunar: un volum de Heine și un roman american fără valoare. Constată că poate citi în ambele limbi. Cercetându-și cu și mai multă atenție sacoul, dă peste un teanc de bancnote noi de zece dolari cusut în căptușeală. Nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
ușa din față purtând o perucă roșie și de a se întoarce pe ușa din dos cu o perucă neagră. Tot domnișoara Jixon îl face să poarte totdeauna la el două berete de culori diferite ca să le poată schimba. Iar buzunarele lui sunt burdușite cu ochelari cu ramă de metal sau de baga. Tensiunea începe să-și spună cuvântul. El devine irascibil, iar doamna Tripp e tot timpul gata să izbucnească în plâns. Cobb e sfâșiat între venerația pentru erou și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
convinsă că-l va găsi în compania actriței, ocupându-se de orice altceva în afară de probleme de importanță națională. Inamicul este și el la curent cu ascunzătoarea lui Tripp. 5 Cu picioarele sprijinite de sobă și câteva cornuri cu cârnați în buzunar, Tripp citește o poezie de Newbolt cu un glas mormăit și monoton, cel mai potrivit pentru lectura poeziei, după părerea sa: Sculați, dansați, în joc intrați... În clase dascăli minunați... O bătaie în ușă îl face să tresară. Când deschide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Agriculturii și Pescuitului, nu cu... de la Ministerul Afacerilor Externe. Nu prezintă încredere.“ Tripp își ia rămas-bun de la casă, de la Cobb și de la domnișoara Jixon, de la trusa de machiaj dăruită de Societatea Anglo-Latesthiană, de la operele lui Gilbert și Sullivan. Scoate din buzunare mustața falsă, ochelarii și beretele. Astea mi-au adus numai necazuri, îi spune el trist domnișoarei Jixon. E suit în avion și trimis la Londra. Aici îl așteaptă o anchetă oficială la CG. Le-a parvenit deja raportul ambasadorului, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
cădea instant din grațiile șefilor, primind stimulente meschine, de maximum 0,5% din salariu. În schimb, noua clientelă căpăta stimulente în valoare de două sau trei salarii. De exemplu, dacă ne uităm pe lista publică a celor care își umflau buzunarele, vom constata că salariul mediu la Finanțe era undeva la 10-13 milioane de lei, iar un director lua cam 25 de milioane. Cu stimulente cu tot, venitul mediu, adică salariul plus stimulente, urca undeva pe la 25 de milioane, iar directorimea
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
alege mustața, pune firul pe farfurie și Edy trage farfuria spre el. Esmé îi privește întrebător din ochi pe Lionel și Roman: ce au de gând? Cei doi schimbă priviri lămuritoare între ei, scot câte o sută de euro din buzunar, își smulg câte un fir de păr din cap - Roman la întâmplare, Lionel, mai din margine, să nu-și agraveze începutul de chelie, mai ales într-o primă duminică din lună - și le trimit clarvăzătoarei prin intermediul farfurioarelor. Esmé ia banii
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
prin cele mai improbabile locuri? Kiril îi așteaptă pe băieți în dreptul Podului Verdun, așa cum s-a înțeles cu Roman. E extrem de binedispus: a livrat toată marfa și acum mai are în geantă doar două rachete de tenis profesionale. Și în buzunarul interior al sacoului, câteva zeci de mii de euro. Mai exact, treizeci. Băieții o iau pe Bulevardul Carnot. Se opresc în dreptul restaurantului Duc d’Anjou, cel mai cunoscut și mai scump restaurant din Angers. Se apropie de fereastra uriașă de la
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Are interdicție de intrare în Franța. — Și ăla pe care l-a storcit chinezul care s-a aruncat de la etaj? — Un amărât care n-avea nici un act asupra lui. În schimb, i-au găsit treizeci de mii de euro în buzunarul interior al sacoului. — De unde știi? devine interesat Lionel. — Mi-a spus Clovis. A pus și-un diagnostic: imigranții între ei. I-au incinerat cadavrul. Oricum, era imposibil de identificat, avea capul făcut musaca. — A gustat Clovis? ironizează Lionel. Roman trage
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
bulgar, strivit de... — ...un obiect zburător neidentificat, îl întrerupe Clovis. Asta ca să ți iasă reportajul mai interesant. Când am ajuns noi la fața locului, am găsit un om cu craniul sfărâmat, fără acte, cu treizeci de mii de euro în buzunar și mort de-a binelea. Dacă ăsta e portretul robot al unui bulgar, atunci mortul era bulgar. — Marți - reia Gérard -, 8 mai, un imigrant rus, care se dădea drept polonez, moare înecat... — Moare în comă alcoolică, pune lucrurile la punct
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Domnule... n-am reținut exact... — Frunza, îl ajută Lionel. — Exact. Deși trecem printr-o criză economică gravă, deși suntem cunoscuți în branșă drept cei mai veroși chirurgi, totuși n-am ajuns atât de jos, încât să vă fur banii din buzunar. Față mai de anonim decât aveți dumneavoastră nu se poate. Dacă vă fac o poză, n-apăreți în ea. Lionel se scoală demn: — Vă mulțumesc pentru timpul acordat. — Plătiți consultația la secretară. Înainte de-a pleca, am și eu o
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
și nicidecum prima duminică din lună. O doamnă distinsă, în vârstă de circa 75 de ani, aflată în spatele lui, îl încurajează. De acord, spune ea și trece mai departe. Lionel își scoate, cu un gest reflex, ochelarii. Îi pune în buzunarul de la piept. E gata să sară. Aude o altă voce în spatele lui: — Din cauza unei femei? Nu merită. Se întoarce pe jumătate. Vede un cerșetor, murdar și beat, care pare de șaizeci de ani, deși, probabil, are mult mai puțin. Lionel
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
vreau 30% discount, o cămașă de mătase, o cravată și o batistă, albe - cadou. Batem palma? Directorul își slăbește nodul de la cravată și se descheie la un nasture. Se hotărăște să accepte propunerea lui Lionel și să pună diferența din buzunarul propriu. Cu o voce sugrumată, spune: — De acord. Lionel plătește cash și lasă o carte de vizită cu adresa unde să-i fie trimise cumpărăturile. Roagă să-i fie dusă și umbrela de la bancă: ziua se arată lipsită de precipitații
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
direct. Nici un reality-show n-a reușit asta până acum. Ce vă face să credeți c-o să mor? Sunt sănătos tun. Scoate din cutia de carton analizele medicale și i le întinde. Gérard refuză să le ia. Scoate, în schimb, din buzunar un carnețel din care citește: — Din informațiile noastre, o să muriți pe 13 mai. — Sursa Liliane, comentează trist Lionel. — Într-o duminică. Vă dați seama ce rating? Toate casnicele, plus soții, plus copiii. Subiectul Lionel Frunza a devenit de importanță națională
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
și Liliane intră pe ușa restaurantului Duc d’Anjou. Restaurantul pare pustiu. Îi întâmpină căruciorul cu deserturi, deasupra căruia tronează faimosul ananas. Lionel e îmbrăcat strălucitor, cu hainele lui de înmormântare. Costumul negru, cravata albă și batista albă, asortată, din buzunarul hainei, ca să nu mai vorbim de pantofii albi cu șireturi, îl fac să semene cu Fred Astaire, mai mult ca niciodată. Nici Liliane nu e mai prejos: are pe ea o rochie de seară, cu trenă și cu spate gol
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
uitai mereu spre candelabru. N-ai fost prea profesionist. — E prima oară când apar la televizor în direct. Cât te-au plătit? — E confidențial: 24 000. — Pe mine 38 000. Dacă plăteam nota, ce făceai cu banii? — Îi băgam în buzunar. Cu tot respectul cuvenit, trebuia să fiți idiot să plătiți nota. — O să trebuiască să ne-nțelegem asupra drepturilor de imagine: mi-ați folosit imaginea. Ar fi păcat să ajungem la avocați. — De ce să aruncăm banii pe avocați? spune Robert și
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]