6,136 matches
-
persoane este diferit față de cel folosit pentru jocurile de două persoane. Coaliția (v) este un grup de doi sau mai mulți jucători separați, formată astfel ca puterea grupului să fie egală sau să întreacă puterea jucătorilor luați individual. O coaliție câștigătoare este o coaliție care are putere suficientă să dicteze rezultatele recompenselor pentru întreaga populație de jucători. În exemplul de mai sus, se pot constitui coaliții câștigătoare între jucătorul 1 și 2 (v12), jucătorul 2 și 3 (v23), jucătorul 1 și
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
puterea grupului să fie egală sau să întreacă puterea jucătorilor luați individual. O coaliție câștigătoare este o coaliție care are putere suficientă să dicteze rezultatele recompenselor pentru întreaga populație de jucători. În exemplul de mai sus, se pot constitui coaliții câștigătoare între jucătorul 1 și 2 (v12), jucătorul 2 și 3 (v23), jucătorul 1 și 3 (v13), sau între jucătorii 1, 2 și 3 (v123). Ultima dintre acestea se numește „coaliția mare” deoarece este compusă din toți jucătorii. Atribuirea este numele
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
exemplul de mai sus orice rezultat al unei coaliții de două persoane este o atribuire rațională. Coaliția mare, totuși, nu este o atribuire rațională deoarece fiecare jucător din această coaliție știe că s-ar descurca mai bine într-o coaliție câștigătoare cu mai puțini membri. Totuși, nu este neapărat obligatoriu ca toate coalițiile mari să fie instabile. Analizați următorul exemplu cu suma non-zero: În aceasta situație, coaliția mare este o atribuire rațională și eficientă. Dacă cei trei jucători nu își unesc
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
rezultă din strategiile dominante ale jucătorilor. Diferența în contextul de n persoane este însă aceea că orice rezultat dominant trebuie să fie rațional, atât din punct de vedere colectiv, cât și individual. Acesta trebuie să maximizeze rezultatul atât pentru coaliția câștigătoare, cât și pentru jucătorii care o compun. În cazul în care coaliția ar avea o soluție mai bună, aceasta ar insista asupra aplicării acestei soluții și astfel ar impune o atribuire diferită. Dacă vreunul dintre jucători ar avea o formulă
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
nici o atribuire în nucleul central - ca și în cazul jocului de n persoane cu sumă zero și cu regula majorității prezentat mai sus, unde oricare dintre atribuirile posibile putea fi depășită de cel puțin încă una, fie de aceeași coaliție câștigătoare, fie de o altă coaliție câștigătoare posibilă. Astfel reiese că din jocul rațional nu se nasc rezultate stabile. Acest rezultat este cam tulburător. Din perspectivă empirică, dorim ca științele sociale să ne poată da asigurări că grupurile sunt capabile să
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
și în cazul jocului de n persoane cu sumă zero și cu regula majorității prezentat mai sus, unde oricare dintre atribuirile posibile putea fi depășită de cel puțin încă una, fie de aceeași coaliție câștigătoare, fie de o altă coaliție câștigătoare posibilă. Astfel reiese că din jocul rațional nu se nasc rezultate stabile. Acest rezultat este cam tulburător. Din perspectivă empirică, dorim ca științele sociale să ne poată da asigurări că grupurile sunt capabile să ia decizii, să sperăm, sigure și
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
nici nu constituie un punct de respiro odată ce au fost găsite. În mod similar, valoarea Shapley fundamentează baza alocațiilor de rezultate între jucători pe puterea de negociere relativă pe care aceștia o au. Aceasta se calculează cu ajutorul părții din coalițiile câștigătoare plauzibile la care se poate afilia un jucător și al schimbării marginale din rezultatul coaliției în cazul când jucătorul se afiliază sau părăsește o coaliție câștigătoare. Valoarea Shapley reflectă în mod corect puterea teoretică a fiecărui jucător și alocă recompense
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
negociere relativă pe care aceștia o au. Aceasta se calculează cu ajutorul părții din coalițiile câștigătoare plauzibile la care se poate afilia un jucător și al schimbării marginale din rezultatul coaliției în cazul când jucătorul se afiliază sau părăsește o coaliție câștigătoare. Valoarea Shapley reflectă în mod corect puterea teoretică a fiecărui jucător și alocă recompense în mod „echitabil” direct proporțional cu puterea respectivă. Totuși, aceasta se calculează în totalitate cu ajutorul structurii formale a jocului, și nu cu cel al jocului strategic
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
jocurile de n persoane constituie un mijloc de însumare a preferințelor. Dacă ne imaginăm că nu există nici un individ capabil să-și impună celorlalți preferințele personale, sarcina de a forma și decide alocarea de rezultate satisfăcătoare cade asupra unei coaliții câștigătoare formate dintr-un grup de membrii. Vom presupune, de asemenea, că luarea de decizii se face cu respectarea regulii majorității. Aceasta presupune: a) neutralitatea între jucători - astfel ca preferințele sociale să depindă de colectarea de preferințe individuale, dar nu de
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
cu sumă fixă nu are un nucleu stabil. În acest caz, în loc să specificăm trei alternative evidente (x, y și z) avem un total de resurse (T) care pot fi alocate în cantități diferite între jucători, în funcție de distribuția acceptată de coaliția câștigătoare. Ca să simplificăm lucrurile, vom folosi doar trei jucători cu puteri absolut egale care iau decizii în strictă conformitate cu regula majorității. Pentru modelare vom folosi imagini ca să reprezentăm relațiile de negociere. Fiecare jucător are un rezultat ideal - acela de a
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
A și B, în timp ce D, cu 17 membri, nu are putere deloc. Totuși, dacă adăugăm un al cincilea partid E cu doar 2 membri, situația se schimbă radical, deoarece voturile lui D ar putea fi esențiale pentru măcar o coaliție câștigătoare - ADE, cu 310 voturi din 619. Până acum ne-am imaginat calitatea de membru a unui grup ca fiind un lucru stabil. Dar aceasta nu este o condiție necesară. Ne putem imagina un joc în care calitatea de membru să
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
de majoritate, acesta va atrage tot mai mulți membri. Rezultatul final al unui proces de negociere cu mobilitate individuală este acela că se va forma un grup de exact 301 membri. Un grup cu mai mulți membri decât mimimul majorității câștigătoare ar fi nerațional din punct de vedere individual, căci recompensele ar trebui divizate între un număr nerațional de mare de membri câștigători. O coaliție formată dintr-un număr de grupuri separate de mărimi diferite, ar fi nerațional din punct de
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
se va forma un grup de exact 301 membri. Un grup cu mai mulți membri decât mimimul majorității câștigătoare ar fi nerațional din punct de vedere individual, căci recompensele ar trebui divizate între un număr nerațional de mare de membri câștigători. O coaliție formată dintr-un număr de grupuri separate de mărimi diferite, ar fi nerațional din punct de vedere individual, căci puterea de grup ar duce la recompense individuale diferite ca volum. Acest exemplu ne ajută să înțelegem intuitiv unele
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
ne ajută să înțelegem intuitiv unele dintre cele mai populare ipoteze ale științelor sociale privind negocierile de n persoane cu sumă zero - în condițiile regulii majorității și a raționalității de nivel individual, tendința va fi ca să se formeze minime coaliții câștigătoare. Într-o situație cu trei jucători, doi se vor alia în mod rațional împotriva celui de-al treilea. Într-o situație cu 600 de jucători, 301 se vor alia în mod rațional împotriva a 299. Orice rezultat cu o coaliție
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
jucători, doi se vor alia în mod rațional împotriva celui de-al treilea. Într-o situație cu 600 de jucători, 301 se vor alia în mod rațional împotriva a 299. Orice rezultat cu o coaliție mai mare decât cea minimă câștigătoare ar presupune împărțirea recompenselor între un număr prea mare de membri. Numai în anumite condiții, adică în jocurile repetitive sau pentru evitarea riscurilor mari, trebuie să ne așteptăm la un rezultat diferit. Problema, din nou, este că nu putem prevedea
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
recompenselor între un număr prea mare de membri. Numai în anumite condiții, adică în jocurile repetitive sau pentru evitarea riscurilor mari, trebuie să ne așteptăm la un rezultat diferit. Problema, din nou, este că nu putem prevedea care coaliție minimă câștigătoare se va forma și nici nu este sigur că, odată ce coaliția minimă se va fi format, aceasta va rămâne stabilă în fața ofertelor de la cei care pierd. Teoria analitică și-a dovedit din nou utilitatea în specificarea domeniului rezultatelor prevăzute. Totuși
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
că negocierea de n persoane va include, în constituirea unei majorități, cel mai mic număr posibil de jucători. Într-un joc de cinci persoane cu regula majorității, de exemplu, oricare trei dintre aceștia se pot alia ca să formeze o coaliție câștigătoare. Cele două teme totuși produc împreună o ipoteză bine definită. Toate coalițiile de 3 persoane sunt posibile, dar unele dintre ele implică o pierdere de utilitate mai mare decât altele și, din această cauză, nu vor fi selectate. De exemplu
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
Dacă recompensa ar fi doar distribuirea de bunuri oarecare, nu ar exista nici o dificultate. Dar, în acest caz, recompensa este selectarea unei amplasări pentru o preferință politică, ce are drept scop minimalizarea pierderilor de utilitate pentru jucători. Dacă o coaliție câștigătoare este extinsă mai mult decât este absolut necesar, există un cost potențial al politicii acesteia. D nu va fi interesat la început de o alianță cu B, căci el se poate descurca la fel de bine, sau chiar mai bine, într-o
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
negociere decât altora. Aici, actorul C se află într-o poziție favorabilă care-i permite să-și impună rezultatul preferat. Amplasarea lui centrală îi permite să insiste asupra rezultatului C, căci altfel se va retrage ca să formeze o altă coaliție câștigătoare. Ceilalți vor conlucra cu el în mod rațional. D nu va accepta niciodată o politică mai în stânga lui deoarece acesta poate oricând să obțină măcar atât din partea coaliției CDE. Tot așa, B nu ar accepta niciodată o poziție în dreapta lui
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
lui C și de CDE dacă ar fi la stânga. De aceea, câtă vreme toți jucătorii participă la votare și trebuie neapărat luată o decizie, jucătorul C controlează jocul. Este irelevant, din punctul de vedere al scopurilor politicilor respective, ce coaliție câștigătoare se va forma. În acest joc, jucătorul C este votantul median, având un număr egal de votanți de ambele părți. Oriunde ar sta votantul median pe linia continuă de la stânga la dreapta (care nu este același lucru cu „mijlocul” grafic
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
care va apărea rezultatul acelei politici. Teoria votantului median este una dintre cele mai puternice aserțiuni din științele politice. Aceasta stabilește un singur punct de echilibru specific în jocul rațional unidimensional de n persoane. Echilibrul este independent de componenta coaliției câștigătoare, de aria totală a pozițiilor din spațiul de politici abordate și de complexitățile manevrelor strategice. Poziția preferată de către votantul median domină jocul. Mai mult, ipoteza nu depinde de numărul de jucători, sau de distribuția preferințelor lor. De exemplu, graficul de
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
jucători așezați de-a lungul întregului continuum stânga-dreapta de politici. După cum indică axa verticală, mai mulți jucători pot avea aceeași poziție preferată. Dar, conform aceleași logici ca mai înainte, votantul sau votanții mediani sunt cei care fac regula. Toate coalițiile câștigătoare posibile care nu includ poziția votantului median presupun o pierdere de utilitate mai mare pentru membrii lor decât coalițiile câștigătoare care includ această poziție. O coaliție sugerată care ar include poziția votantului median nu ar putea în mod rațional să
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
poziție preferată. Dar, conform aceleași logici ca mai înainte, votantul sau votanții mediani sunt cei care fac regula. Toate coalițiile câștigătoare posibile care nu includ poziția votantului median presupun o pierdere de utilitate mai mare pentru membrii lor decât coalițiile câștigătoare care includ această poziție. O coaliție sugerată care ar include poziția votantului median nu ar putea în mod rațional să-și protejeze majoritatea de o provocare eficientă, decât dacă rezultatul acesteia ar fi exact în poziția votantului median. Teoria votantului
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
inclusiv aproape toți cei care au votat pentru A mai înainte. Altcineva, atunci, ar propune pe C, în interiorul lui B. Și mișcările s-ar continua până când cineva ar propune pe M, poziția legislatorului median, care constituie rezultatul optimizant al coaliției câștigătoare pentru toți legislatorii din partea stângă a graficului. Și de partea cealaltă se aplică o logică identică. Poziția X poate obține suportul majorității în raport cu orice altă propunere din stânga sa. Totuși, aceasta poate fi învinsă de Y care, la rândul său, poate
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
Și de partea cealaltă se aplică o logică identică. Poziția X poate obține suportul majorității în raport cu orice altă propunere din stânga sa. Totuși, aceasta poate fi învinsă de Y care, la rândul său, poate fi învinsă de M, care este coaliția câștigătoare optimizantă pentru legislatorii din jumătatea dreaptă a graficului. Din punct de vedere strategic, legislatorii dintr-o parte a medianei nu au nici un motiv să accepte un rezultat de cealaltă parte a medianei; votanții din poziția mediană pot insista asupra poziției
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]