2,091 matches
-
poartă. Atriul era cufundat în întuneric. În mijloc, întunericul își făcuse miez, putea fi orice, statuie ori pom. Petrache știa și, ca de obicei, îi dădu binețe, apoi, tot ca de obicei, se duse în ungherul dinspre răsărit și se cățără cu îndemânare pe ieșiturile din perete. Sub zidurile cetății se căsca o prăpastie al cărei afund zăcea înecat încă în cețuri. În schimb, cerul era limpede ca un geam lipsit de abureală. În ceruri nu respira nimeni. Apoi, dintr-odată
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mișcarea lui făcea un piept uriaș să tresalte. Ascunse săculețul cu mere în spatele lăzii cu scule și se întoarse spre călăreț. Ceva nu era ca de obicei, dar Petrache nu pricepea ce. Și, ca totdeauna, în astfel de situații, se cățără pe zid, să stea de vorbă cu soarele. În diminețile pâcloase, valea părea un abis între el și răsărit, de data asta însă lumina se despăturea ca un covor până la poalele castelului, urcând apoi pe ziduri, cu mii de piciorușe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de loc pe care desfăcu legătura de crengi. Deșertă deasupra o sticluță cu gaz și le dădu foc. Ramurile se aprinseră dintr-odată, de parcă focul zăcuse până atunci în ele și acum se eliberase. Flăcările se înălțară tot mai sus, cățărându-se unele pe altele, scânteile urcau și mai departe, mistuindu-se în aer ca niște licurici zburători. Crengile pârâiau și se zbăteau, de parcă focul le dădea viață, adunându-le într-un stâlp orbitor. Apoi, la fel de brusc cum izbucniseră, limbile de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe trotuar, poate că așa se face când omul moare. „Ce rost avea să faci conturul cu creta, omul acela mișca, imaginează-ți, strângea spasmodic între degete smocurile de iarbă dintre dale, ca și cum nu vrusese să cadă, ci să se cațăre...“ Priviră în sus și numărară cele cinci etaje, balustrada balconului era ușor de trecut pentru un bărbat în toată firea. Cosmina se întrebă, pentru o clipă, dacă o încălecase ori se suise cu tălpile pe ea, înainte de a sări. Pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ca liliecii. Scoase un șnur și își legă părul coadă la spate. Apoi, cu un al doilea, își făcu și din barbă codiță. Deja începe să semene, ce zici ? zâmbi. Se prinse de scara metalică lipită de perete și se cățără, la început cu agilitate, apoi, pe măsură ce se apropia de tavan, cu băgare de seamă. În timpul ăsta striga din răsputeri, pentru a se face auzit de cei doi care îl urmăreau, cu cefele înțepenite și mâna streașină la ochi : Pentru nebuni
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lângă gară. Oamenii se uitau la blocuri ca la niște ciudățenii, cei care stăteau în ele se fuduleau că au apă caldă. Și-acum, uite, sunt generații întregi care nici nu mai știu ce înseamnă casă la curte. Te-ai cățărat vreodată într-un copac ? — Nici măcar pe o motocicletă, râse ea. — Hai să te duc acasă. Fata ezită, făcându-și de lucru cu mâinile. — Ești ciudat. Bărbații îți cer tot felul de lucruri... Nu te-ar duce acasă din prima nici
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mare. Căuta cu rătăcirea celui ce știe că nu poate găsi. Dintr-odată, în colțul stâng al catapetesmei îi întâlni privirile cu atâta putere, încât simți că el este celălalt. Își duse mâinile la obraz, își mângâie părul sârmos, barba cățărându-se pe pomeți, ochii sticlind de o lumină întunecată. Dar celălalt chip al său îl privea într-un fel straniu. Capul stătea bine înfipt între umerii osoși, acoperiți cu o tunică sălbăticită. Dar brațul ținea în mână o tipsie pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Ioanide reaminti doamnei Valsamaky-Farfara că la moșia Tămburești, unde era înmormîntată bunica, creștea în vecinătatea imediată a mormântului bătrânei Farfara un cireș amar, încărcat vara de fructe, pe care copiii îl jefuiau cu mare lăcomie. El mâncase de atâtea ori, cățărat în pom, din acele cireșe mustoase... "Așadar, vezi că nu mint! Asta e viața. Fructele intră în sângele nostru, iar sângele nostru hrănește fructele." Madam Valsamaky tăcu, zâmbind cu emoție, ceea ce nu se lămurea prin anecdota însăși. De fapt ascunsese
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de repartizare. Urcușul de-a lungul trunchiului (care poate atinge între 20 și 30 metri în înălțime) cu ajutorul unei "singa", o liană care înconjoară bustul și mijlocul recoltatorului și de care acesta se sprijină cu tot corpul pentru a se cățăra, și tăierea ciorchinelui prin instalarea în mijlocul coroanei copacului țin de o tehnică deosebit de acrobatică și de periculoasă. Dacă liana se rupe, recoltatorul, aruncat înapoi, are parte de o cădere deseori mortală; nicio statistică nu ne va oferi vreodată numărul victimelor
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
transformă dintr-o dată din prieten în dușmanul cel mai opac al singurului principiu de continuitate existent în noi: spiritul. De-abia atunci, în această arvună a morții, simți câtă imperfecțiune este ascunsă în tainițele unei specii pe care o lăudăm cățărați în permanență pe superficiile ei. Problema gravă este că în asemenea împrejurări nu mai e vorba de bietul sine îngust, de care nu mai contenește Noica să-și bată joc, ci de un atom de spiritualitate, de un principiu al
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
îl înconjoară pornirea lor de slugi? Desigur, portretul lui Năstase este mai prietenos decât cel al lui Ceaușescu. Dar dacă într-o bună zi, în alt ceas al Istoriei, îi vine și lui ideea să coboare în stradă, să se cațăre pe umerii oamenilor sau să pavoazeze, chinezește, stadioanele? Ce le reproșez celor care ajung să se îmbete cu puterea? Simplu spus: uită că sânt și ei, ca noi toți, niște omuleți. În spatele coloanelor cu girofaruri, cu SPP-iști care "ocupă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cel mai bun exemplu pentru un asemenea exemplu. DOMNUL KOVACIC: Acolo unde există o familie, acolo nu există oameni nesărutați. Acolo unde există o familie, acolo e și o economie, și acolo unde o economie a mărșăluit înainte, acolo se cațără și statul înainte, și unde un stat e acasă la el, acolo se întoarce viața casnică la ordine. DESIRÉE: Și așa e totul într-o ordine... BIANCA: Și așa nu se întâmplă mereu decât unul și același lucru. DOMNUL KOVACIC
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
piciorul beteag înspre cer) ... Sepp cel Împuțit cu un al doilea picior în viață Și o frizură de înger sub pălăria cea mare Ha Și toți l-ar linge leorpăind pe ăla pe picioarele lui înfipte Și-or să se cațăre în toți copacii mai înalți Și or să facă semne cu batistele lor murdare Și toate muierile or să-l caute pe ăla din ochi ca pe o fiară a orașului Puiul de copil se va preface că se sacrifică
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Păi atunci... asta-i un nimic veritabil.. (se pune cu picioarele desfăcute în fața bătrânului țăran) Hai, la treabă, carcasă hodorogită. Stația finală și-a închis luminile. Toate trenurile au sosit. (Bătrânul își ridică poala cămășii și se apucă să se cațere pe cântăreață) ȚĂRANUL: Nu.. tată, nu tată, asta nu-i bine, în nici un fel nu-i bine, tată... BĂTRÂNUL ȚĂRAN: Numai a nu lăsa să mă duc pe de-a-ntregul. A nu lăsa să ardă tot. (se așază pe cântăreață
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
A fost prima dată când am înțeles că arborii simt prezența omenească și că reacționează la ea. Iar într-o zi am realizat pur și simplu că mă îndeamnă să-i explorez. Doamne, ce bucurie să descoperi că te poți cățăra în copaci! Așezat pe o ramură cât mai înaltă, rămâneam acolo ore întregi, legănat de ritmul lent al arborelui puternic. Ascuns și protejat de frunzișul fremătător, puteam să văd zborul păsărilor în căutare de insecte, zumzetul albinelor care cercetau după
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
de cai de tracțiune la harabalele politice. Mai sunt și câteva mârțoage care, până la urmă, nu pot aduce noutăți într-o ... competiție a banului. E clar: 2-3 joacă, iar restul sunt babe la gard. E cazul conservatorilor care se vor cățăra în parlament tot pe umerii PSD, spumele la gură ale lui Vadim Tudor care stârnesc repulsie puținului său electorat, și fanfaronarul Gigi Becali care vrea cai mari pentru un partid ( de ni )-mic ! Care alții mai țipă ? Și pen’ce
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
adică R.M., poate fi lesne asociat cu faimoasa „zonă” din filmul Stalker de Andrei Tarkovski. Desigur, vă amintiți ce se ascundea în spatele sonorității seci a acestui cuvânt: un teritoriu închis, izolat, păzit cu strășnicie de patrule mobile și de soldați cățărați în miradoare, un perimetru obscur în care nu se putea intra decât cu ajutorul unor călăuze specializate în traficul de coșmaruri și senzații tari. Intrarea în „zonă” s-a dovedit pentru mulți un drum fără întoarcere, întrucât prețul plătit pentru satisfacerea
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
în viața senzuală a lui Eric, în ciuda faptului că respingea toate femeile. Conrad este prezentat aproape hermafrodit, păstrând o inocență copilăroasă și o suavitate de fetiță, și curajul nesăbuit pe care obișnuia să-l manifeste ca un somnambul care se cățăra altădată pe spinarea unui taur sau a unui val. Sophie, conștientă că pierde bătălia dragostei, flirtează cu Eric, încercând să-l seducă când orice altceva eșuează: singură cu mine caută fără să vrea acele ocazii care se încheie cu un
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
din această lucrare emite judecăți original formulate, cum este cea despre nelegiuire din fragmentul următor: Pesemne că nelegiuirea este tot o mărime de prag. Da, toată viața lui omul oscilează, se zbate între rău și bine, alunecă, apoi cade, se cațără, se căiește, din nou se întunecă, dar, până nu trece pragul nelegiuirii, el mai are posibilitatea de a se reîntoarce și de a rămâne în sfera speranței noastre. Când însă prin densitatea faptelor rele ori prin gradul lor de gravitate
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
și a le finaliza; Întâmpină dificultăți În a organiza activități; evită anumite activități care necesită o atenție susținută; pierde obiecte În mod frecvent; uită frecvent În activități rutiniere; este ușor de distras; este agitat; Își părăsește locul; fuge sau se cațără În locuri nepermise; vorbește excesiv; este Într-o continuă mișcare; vocalizează răspunsuri Înainte de terminarea Întrebării; Întâmpină dificultăți În a-și aștepta rândul; Întrerupe pe alții. La ora actuală se cunoaște că ADHD are o bază biologică cu cauze de natură
HIPERACTIVITATEA/DEFICITUL DE ATENȚIE PROBLEMĂ DE INTEGRARE ŞCOLARĂ?. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Rodica HĂRĂMIȚĂ, Carmen Mihaela PELIN () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2191]
-
Iași , pentru serbarea Ispășirii. Pe la 2 noaptea plecară din Vaslui spr e Iași. Peisajul le devine încântător, dimineața. „O vale închisă între dealuri acoperite cu păduri și livezi de pomi - aluni, meri, pruni încărcați de rod. Caprifolia și hameiul se cățărau pe copaci. Florile multe, dau locului un farmec deosebit . Ur căm culmile în strigătele sălbatice ale surugiilor care-și îndemnau astfel caii la drum. Urcăm o vale împădurită”. Apoi platoul accidentat al Iașilor „Din depărtare orașul părea foarte întins - case
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
a trece fluierând în tabăra numită zoon politikon. Sărmanul copac n-a rămas liniștit să-și legene a doină frunza și ramul, fiindcă în vremurile noastre, aflate complet la cheremul acelui zoon politikon, tot mai mult se observă cum se cațără scroafa-n copac. Cum, necum, se cațără și basta! Mai ales că este ajutată, nu chiar la modul dezinteresat să se cațere. Cine-o ajută? Păi n-are cine? Numai privește prietene câți ciraci are în jur Băsescu, și o să
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
politikon. Sărmanul copac n-a rămas liniștit să-și legene a doină frunza și ramul, fiindcă în vremurile noastre, aflate complet la cheremul acelui zoon politikon, tot mai mult se observă cum se cațără scroafa-n copac. Cum, necum, se cațără și basta! Mai ales că este ajutată, nu chiar la modul dezinteresat să se cațere. Cine-o ajută? Păi n-are cine? Numai privește prietene câți ciraci are în jur Băsescu, și o să vezi că are cine. In primul rând
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
fiindcă în vremurile noastre, aflate complet la cheremul acelui zoon politikon, tot mai mult se observă cum se cațără scroafa-n copac. Cum, necum, se cațără și basta! Mai ales că este ajutată, nu chiar la modul dezinteresat să se cațere. Cine-o ajută? Păi n-are cine? Numai privește prietene câți ciraci are în jur Băsescu, și o să vezi că are cine. In primul rând, șeful cel mare o ajută să se aburce și ca să se îmbărbăteze, în loc de hei-rup, își
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Este o problemă umanitară, înțelegi Simiuc, u-ma-ni-ta-ră!” Fosta uliță a satului era întreruptă acum din loc în loc de năvala pământului dispus în valuri succesive, abrupte și colțuroase, unele chiar mai înalte decât un stat de om, care-l făceau să se cațere trudnic ajutându-se de mâini. Înainta greu, suflând adânc, fără să se mai uite în dreapta sau în stânga pentru a nu mai vedea rămășițele acelui sat, rămășițe care-l cutremurau ca și cum ar fi trecut în miez de noapte prin cimitir. Ocoli
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]