2,960 matches
-
ușa... O, Doamne. Ce ne facem? Din partea mea, nimic, răspunse Harry. Și Înainte ca Marlena să-i sară la gât pentru această remarcă lipsită de suflet, arătă cu degetul spre capătul celălalt al holului. Acolo era Esmé, lăudându-se cu cățelul În fața personalului de la room-service; doi dintre ei trecuseră mai devreme să-i aducă un termos cu apă fierbinte În cameră. În timp ce Marlena porni Într-acolo, Esmé o văzu și veni țopăind spre ea. —Mami, Harry, uite ce au făcut pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
propria direcție și se prea poate să nu-l fi auzit pe tatăl lui strigându-i că urmau să se Întâlnească peste o oră, la doc. Marlena porni În căutare de mici gustări pentru Esmé și Harry. Esmé Își purta cățelul În marsupiul improvizat hrănindu-l cu bucățele de carne friptă. Harry era captivat de un escroc care spărgea o cărămidă pe o bucată de sticlă albastră ordinară; pentru ca apoi să-i Înmâneze bucuros contravaloarea a cincizeci de dolari cu gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ca și rama, Întinsese compoziția Într-un strat subțire și uniform pe sită. Apoi, spuse el, a luat bucăți de petale de flori și ferigă. Poliția Îl urmări presărându-le pe sita de mătase asemenea unor Înflorituri captive. Fetiței cu cățelul Îi plăcuse asta foarte mult, spuse fabricantul de hârtie. Se duse la altă ramă care se uscase deja și decoji o foaie de hârtie grosolană, de felul celor care se vând cu zece dolari În papetăriile americane. Vă vine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
știa Esmé un cuvânt atât de Învechit? În fine, important era că Esmé vorbise În sfârșit cu ea. Era greu de spus dacă mai era supărată, pentru că atitudinea ei alterna, fiind când obosită și nerăbdătoare, când jucăușă și copilăroasă cu cățelul. Cu toate astea, Marlena era Îngrijorată. De fapt, ce văzuse Esmé? Oare văzuse totul? Marlena simți o picătură În vârful capului. Din cauza umidității, crengile erau Încărcate de umezeală și transpirau cam la fel de tare ca și Bennie. Își deschise umbrela de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
să se sfiască. Cine știe ce obiceiuri și tabuuri or avea. Câteva fetițe ochiră cățelușa pe care Esmé o ținea strâns la piept. Arătară spre ea și strigară: —Uuu-uuu! Uuu-uuu! Toată lumea râse, mai puțin Esmé. Câțiva dintre copii se Întinseră să mângâie cățelul, cerând permisiunea din priviri. —Numai pe cap, Îi instrui Esmé cu strictețe și cu privirea atentă. Acolo. Ușor. Iar cățelușul linse mâna fiecărui copil ca o binecuvântare. Roxanne Îi făcu semn lui Pată Neagră să se apropie. Arătă spre cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și un personaj negativ, evident Întruchipat de regimul militar. Mai era și Harry Bailley, pe care femeile de vârsta a doua Îl considerau atrăgător, iar telespectatorii sub 18 ani, segmentul lor demografic principal, Îl plăceau „mult“ datorită preferinței lui pentru cățeii neascultători. Directorii de la GNN numeau acest gen de știri „știri sexy“, hotărâți să facă tot ce pot pentru a obține exclusivitatea, să scormonească În orice mizerii și drame pentru a-și bate concurența și a-și mări audiența. Până să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
aplece până la răsplată. —Bravo, fetița! striga Esmé recompensând-o. Așa Își petrecuse zilele lungi din junglă, iar cățelușa mereu o amuzase. Într-o zi, Esmé Îi spuse lui Rupert: —Uite! apoi o privi cu seriozitate pe Cuțu-Cuțu: Închină-te stăpânului. Cățelul se lăsă În jos, fundul Îi era nemișcat În aer, coada Îi flutura. Ce tare! exclamă Rupert. Esmé se Înfioră de plăcere. Lui i se părea că e tare. —Închină-te stăpânului! Îi ordonă Rupert câinelui, iar și iar. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mâncarea. Răsplata Însemna speranță. Saskia Îi făcu cu mâna din celălalt capăt al holului, iar Harry Îi răspunse la fel. Ea Își croi drum prin mulțime, urmată de cei doi câini. Când se reuniră, Harry se aplecă și le administră cățeilor câte o palmă prietenească peste crupă, apoi Îi scărpină În spatele urechilor. Camera Începu să filmeze, iar Harry era conștient de asta. —Bună, iubito, Îi gânguri el lui Lush. Ia spune-i lui Harry pe unde-ai fost și ce-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
prins, habar n-avusese cât de ușor. M-ați văzut? Harry părea În același timp uimit și flatat. —La televizor, aici sau În State? —Ambele, spuse ea. Acasă toată lumea vă urmărește emisiunea. Eram deja fan al Dosarelor Fido - am un cățel Papillon tare obraznic. Și serialul Misterul din Myanmar e cel mai bun reality-show. Toată lumea o spune. — De fapt, spuse Harry clătinând din cap, ce fac eu aici nu este un reality-show, e mai mult un documentar de investigație. Asta am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Esmé avea norocul să fie Înzestrată cu punctul de vedere al unui copil - adulții reacționau exagerat În orice context și, În timp ce lucrurile erau Într-adevăr Înfricoșătoare, principala ei grijă era să se asigure că nimeni nu Îi va face rău cățelului. Prietenii mei erau extenuați după o zi lungă de pedalat pe bicicletă, ceremonia transei, exaltarea apropiatei salvări, iar acum un salt Într-un abis la fel de adânc precum cel care Îi Împiedicase să părăsească Locul Fără Nume. Fără a mai avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
În urmă. S-au așezat În tăcere pe cei doi bușteni, ascultând ciripiturile păsărilor, Întrebându-se ce Însemnau trilurile lor. Harry trecuse printr-un carusel similar de emoții. Stătea Într-un birou din Rangoon, intervievat de șase bărbați. Saskia și cățeii erau și ei acolo, la fel și mama lui Wyatt, Dot Fletcher, iubitul ei, Gus Larsen și mama lui Wendy, Mary Ellen Brookhyser Feingold Fong. Harry sorbea dintr-o ceașcă de ceai englezesc. Slavă Domnului, funcționarii consulari veniseră În dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
așteptându-mă să vin să Îl iau acasă. După o lună de conviețuire, Marlena a Început să găsească motive pentru care ea și Harry ar trebui să alterneze casele. Ea avea o curte mare Împrejmuită cu gard tocmai bună pentru căței, sublinia ea, și o panoramă a orașului aproape la fel de frumoasă ca priveliștea lui spre Golf. Plus că era mai spațioasă, cu suficient loc pentru ca fiecare să aibă biroul lui, precum și o viitoare cameră media. El i-a răspuns că sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ultimul moment, și dezastre neașteptate. Chiar În dimineața aceea, la studio, un chow-chow mâncase o cutie Întreagă de bomboane de ciocolată pe care cretinul de proprietar o lăsase pe masă drept cadou pentru echipaj. Au trebuit să sune salvarea pentru căței și apoi să lucreze până târziu ca să repare consecințele acestui fiasco. Marlena a fost imediat de acord că ea stătea prea departe de studio, Încă cincisprezece minute, douăzeci dacă era trafic. Înțelegea perfect. Ea și Esmé vor continua să stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
exact cele care-l pupă-n fund pe Băsescu & Comp. Și de abia atunci, în viziunea acestui Lăzăroiu ar însemna că în țara noastră a triumfat cu adevărat democrația. Dar nu vi se pare că am scris prea mult despre cățelul de curte, chiar jogodios și plin de râie cum este, și am pierdut din vedere tocmai dulăul cel mare, cel care a stârnit să pută tot rahatul în țara asta? Deci măcar acum în încheiere, să-i adresez și eu
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
decât teama să nu apară colțul de stradă unde o să ne despărțim. Singur îmi spusesem dacă aș putea să o mai întreb numai dacă își aduce bine aminte de Tristan și Isolda sau să o mai întreb dacă mai trăiește cățelul ce-mi sta mereu în brațe! Și atâtea alte curiozități neînsemnate, care în momentul suferinții deveneau deodată esențiale, se excludeau una pe alta, rămâneau singura mea preocupare pe care o extrăgeam din viață. Ceea ce era important, căci îmi cauza, de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de ciori învelită în zdrențe, ce veghea în singurătate arătura unde curând avea să încolțească grâul. Pretutindeni domnea liniștea. Nu peste mult, însă, din casă ieși în fugă un câine de rasă incertă, doar un pic mai mare decât un cățel, care, lătrând, se năpusti peste arie, către noii veniți; se opri la un pas de cai și imediat, cu o vitejie caraghioasă, începu să alerge înainte și înapoi pe lângă ei, continuându-și micul și conștiinciosul lătrat. Fără să-l bage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
noapte unde voia, în grădină. Bineînțeles, își avertizase oamenii să o lase în pace. Din acel moment, nu o mai văzuse deloc și chiar uitase de ea. Acum, însă, iat-o aici, strângându-se în el, în beznă, ca un cățel cuibărit în blana mamei, ca într-un adăpost cald. Cu o încăpățânare inconștientă, aranjându-se mai bine pe o coastă, copila îl îmbrățișă și se strânse și mai mult în el. Balamber făcu o mișcare ca să-i îndepărteze brutal brațul, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
În mintea ei se Învârtea ca o un carusel multicolor o singură idee: că Întreaga lume și-a pierdut credința și că nimeni nu mai crede În Dumnezeu. Caruselul se Învârtea din ce În ce mai repede, antrenând În mișcarea lui Întreaga omenire, cu cățel și cu purcel. Oamenii agitau din mâni, strigau după ajutor, unii căutau să se desprindă de scaunele În care se așezase trupul lor bicisnic, dar din pricina vitezei și a necredinței lor, sufletul le devenise atât de greu, Încât erau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ești Dumnezeul meu, atunci ceilalți concetățeni ai tăi probabil au la rândul lor pretenții că sunt Dumnezeul altora...“ „Nici nu m-aș mira, gândi ea cu voce tare, ca Într-o bună zi să ne trezim că veniți aici cu cățel și cu purcel pe motiv să sunteți dumnezeii noștri!“ „Dar cu entitatea aceea de care mi-ai vorbit ce s-a Întâmplat?“ „Da, Își spuse Mașa, disecând În continuare firul În patru, În fond aici e vorba nu de unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Cu cine să locuiesc? Stau singură-singurică, uneori Însă când mi se face urât o aduc În casă pe Evlampia și o culc lângă patul meu. E o ființă cât se poate de Înțelegătoare. S-a atașat de mine ca un cățel, se confesă gazda. Pe unde mă duc, hop și ea după mine... Pe vreme rea sau când e luna plină, Începe să behăie de una singură și o ține tot așa până o bag Înăuntru. Probabil, văzându-mă singură, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
puțin arțăgoasă. „Cerul este senin, promițând o zi frumoasă...Hai, grăbește-te...Bea ceaiul și Îmbracăte, e destul de târziu. După cum prea bine știi, eu trebue să mă prezint la programul de lucru având oră fixă. Eu nu sunt ca tine „ cățel” fară stăpân...!” O privi melancolic; avea frisoane și-l durea Îngrozitor de rău capul. Făcea eforturi considerabile să țină ochii deschiși, iar la șantier nici vorbă, nu se putea prezenta și nici n’ avea chef. I se adresă pe un ton
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
lucrător de la alte formații de lucru, alcătuind o puternică brigadă care În ziua următoare fu deplasată la locul sinistrat. Se lucra În condiții extrem de grele. Pereții despărțitori ai apartamentelor fiind căzuți, amestecați cu mobilier, vase de bucătărie, haine uneori un cățel ori o pisicuță În timp ce locatarii Încercau să facă inventarul bunurilor Împrăștiate se luau la ceartă cu vecinul care-și Însușise o parte din obiectele ce nu-i aparțin...!! Pentru ca spectacolul să fie și mai halucinant, apăru o echipă de „Specialiști
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
și rezervată ierbivoarelor de producție pentru a fi comercializate la export și a se transforma În dollary, În beneficiul dictatorilor...! Produsele industriale fiind refuzate la export În țările cu industrie avansată datorită tehnologiei depășită de evoluția timpului, clanul dictatorial Împreună cu cățeii lor transformați În hiene de pradă au hotărât recesământul tuturor animalelor domestice ce urmau să fie predate la prețuri derizorii colectorilor și unde trimise la export se transforma imediat În valută forte,În caz contrar, ce-i prinși În flagrant
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pe lângă Casa de Întâlniri a Quakerilor și apoi pe lângă clădirile reci din piatră așezate mai În spate printre copaci. Burțile Înlănțuite ale tomberoanelor. Unul dintre lanțuri avea chiar o teacă. Și erau câini, și mai mulți câini. Îngrijire devotată de căței - de către copii de școală, de către femei cu destul de mult stil, de către anumiți homosexuali. Ai fi spus că numai eschimoșii mai aveau aproape la fel de mult de-a face cu câinii ca această filială locală a omenirii. Veterinarii probabil că se plimbau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
s-a uitat la mine. Când? — În sâmbăta dinainte de vacanță. El... — În weekend? Barbara! Am roșit. — Nu, e extraordinar, Barbara! Te-ai simțit bine? — N-a fost nimic de genul ăsta. A fost doar o întâlnire obișnuită. Chiar ești un cățel ascuns. Nici nu mă mir că n-am mai auzit de tine în ultimul timp! Am lovit volanul cu enervare. — Pentru Dumnezeu, Sheba, nu mă lua de sus. Nu sunt chiar atât de disperată încât să-l văd pe Bangs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]