2,510 matches
-
să realizeze saltul mortal? Sunt convins că da. Atunci spectatorii îl vor răsplăti, iar eșecul de azi va fi cu totul uitat. Întrecerea s-a terminat și, în sala unde suntem invitați, domnește o atmosferă de bal provincial. Vin și călăreții, demitizați în hainele lor de stradă. Numai fetele care au oferit la sfârșitul întrecerii un balet ecvestru ca niște adevărate amazoane și-au păstrat costumele de călărie. Mâncăm în picioare, în jurul unei mese lungi și, deși mi-e foame, nu
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
pădure de treisprezece palmieri, dar marea e absentă, palmierii stau ca la fotografii ambulanți de pe litoral încadrați în romburi de culoare, apoi ochii mei se opresc fascinați de strălucirea Răpirii din serai de pe peretele de deasupra canapelei pe care dorm, călărețul arab încearcă s-o salte pe frumusețea răpită pe șaua calului său, un tablou dinamic, plin de viață, am încercat să-l desenez pe blocul meu de desen, în spatele călărețului aproape să-l ajungă cel deposedat de comoara de femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
din serai de pe peretele de deasupra canapelei pe care dorm, călărețul arab încearcă s-o salte pe frumusețea răpită pe șaua calului său, un tablou dinamic, plin de viață, am încercat să-l desenez pe blocul meu de desen, în spatele călărețului aproape să-l ajungă cel deposedat de comoara de femeie, inutil efortul său și-mi imaginez agitația gărzilor în palatul turcesc, fuga turbulentă a celorlalte cadâne, cea răpită nu-mi dau seama dacă se bucură sau nu de răpire, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
său și-mi imaginez agitația gărzilor în palatul turcesc, fuga turbulentă a celorlalte cadâne, cea răpită nu-mi dau seama dacă se bucură sau nu de răpire, nu-i preocupată decât de a se ține cât mai bine de gâtul călărețului răpitor, și cred, Răpirea din serai îmi pune problema fundamentală de mentalitate a poziției femeii într-o societate tipic masculină, cum e cea islamică, și-mi dau seama cât de puțin îi păsa cadânei de stăpânul ei, pentru ea preocuparea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ce-ați făcut tu și cu Liz după aceea, Johnny? Hai, povestește-mi. Ăăă... ne-am tras-o trei ore pentru zece parai și am jucat diverse jocuri. I-am dat Șnițelul Baban. Ne-am jucat de-a calul și călărețul. Mi-a plăcut de Liz, așa c-am biciuit-o cu blândețe. Era mai drăguță decât curvulița blondă. Nu și-a dat jos ciorapii. Mi-a zis că are un semn din naștere pe care nu trebuie să i-1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Macro, nerăbdător. Îl văzu încuviințând. — Să mă duc la Roma? — Du-te, porunci Gajus. Era primul lui ordin, și încercă să nu lase să i se ghicească în glas emoția pe care o simțea. Ennia Nevius Sertorius Macro era un călăreț puternic, care nu simțea oboseala. Oamenii lui spuneau că, în ciuda celor tria nomina, avea probabil sânge barbar. Alegea animale rezistente și puternice ca și el, care să nu aibă probleme cu copitele sau cu frâiele, să nu se sperie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
barbare, toți ochii erau ațintiți asupra lui. Dacă făcea un pas, mișcarea se repercuta asemenea unui val asupra escortei, funcționarilor, liberților și sclavilor. Îl privi pe Macro cum se îndepărta sub norii grei aducători de ploaie, cu steagul său de călăreți credincioși, și cum înghițea milele, căci la capătul acelui drum avea să pună mâna pe putere. Alegerea Macro ajunse în oraș în plină noapte, dădu pe gât o cupă cu vin și trezi repede cohortele pretoriene, așa cum făcuse atunci când îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mincinoasă folosită mai târziu de numeroase guverne aflate în dificultate - că aveau să se reducă impozitele. Mulțimea se unduia; în piață dădură năvală mai multe escadroane, care își croiră drum prin gloata ce se ferea din calea copitelor cailor. În spatele călăreților veneau cohortele pretoriene care mai înainte fuseseră blocate. Din înaltul Capitolium-ului, senatorii asediați văzură că, asemenea mării, mulțimea se retrăgea, revărsându-se pe străduțe. Cavaleria o împinse spre Suburra. — Am reușit, spuse Valerius Asiaticus - și slobozi o înjurătură, uitând de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nouăzeci de cai trăiesc la academie, o parte din ei ai unor persoane private, iar altă parte destinată închirierilor; un specimen din această ultimă categorie era acum condus pe o rampă de unul din angajați, o tânără roșcată, spre un călăreț care aștepta la parter. Cheryl Marston simțea aceeași încântare pe care o simțea în fiecare dimineață de sâmbătă la vederea calului înalt, cu aspect sălbatic și cu pete caracteristice unui Appaloosa. - Bună dimineața, Donny, îl alintă ea pe animal. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
calma caii speriați. - Credeam că vom cădea. - Mi-ar plăcea să spun ceva care să te calmeze pe tine acum, spuse el. - Ce e bine pentru calul meu e bine și pentru mine. Nu știu cum să îți mulțumesc. Apăru un alt călăreț și bărbatul cu barbă se trase într-o parte pentru a face loc acestuia să treacă. În continuare, se încăpățâna să privească doar calul. - Cum îl cheamă? - Don Juan. - L-ai închiriat de la Hammerstead? Sau e al tău? - De la Hammerstead
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
circul deoparte deocamdată. De ce altceva ne-am mai putea lega? Movila Câinilor e chiar lângă intrarea pe aleea de călărie, da? Nu e atât de evident, dar s-ar putea să îi placă și lui caii sau să spioneze vreun călăreț. Ar putea să își aleagă noua victimă de acolo. Poate nu pe următoarea, dar ne-ar fi util să presupunem că așa va fi - mai ales că pare să fie singura noastră pistă solidă. - Parcă e și un grajd prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ei au avut o barcă. Dar am pierdut-o la divorț. Capitolul XV Academia de Călărie era o relicvă a vechiului New York. Simțind mirosul puternic de grajd, Amelia Sachs privi pe sub arcadă în interior la cai și, mai ales, la călăreții care arătau maiestuos îmbrăcați aproape la fel, cu pantaloni cafenii, jachete negre sau roșii și șepci de catifea. Câțiva agenți în uniformă de la Secția 20 așteptau afară. Alții erau împrăștiați prin parc, sub comanda directă a lui Lon Sellitto, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
La naiba, se înfurie Rhyme. Asta făcea! Se documenta. Iar permisul de trecere? Era pentru accesul în culise. Începu din nou să studieze tabla cu indicii. - Da! Acum m-am prins. Victimele. Ce reprezentau? Ocupații de circ. Un stilist. Un călăreț... Și prima victimă! Da, era studentă, dar care era ocupația ei? Cânta și distra copii - la fel ca un clovn. - Chiar tehnicile pe care le-a folosit pentru a ucide, interveni și Sachs. Sunt toate numere de magie. - Da. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
fu răspunsul grăbit al acestuia. Weir închise ochii și clătină din cap, înțelegând greșeala gravă pe care o comisese. Rhyme îl privi cu coada ochiului, cercetând în continuare tabla cu indicii. - Toate victimele aveau preocupări legate de circ: muzician, stilist, călăreț amator. Iar tehnicile folosite pentru a-i ucide erau toate numere de magie. Dar dacă intenția ta reală era să îl omori pe Kadesky, ai fi încercat să ne distragi atenția de la Cirque Fantastique, nu spre. Asta însemna că încerci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
în timpul căreia elevul oferă un scurt recital. Petrecerea pentru „Suzuki - Volumul 3” a Christinei Grady era programată peste exact o săptămână și exersase îndelung pentru minirecitalul ei. Stătea acum în ianina din apartamentul familiei și tocmai se pregătea să încheie „Călărețul sălbatic” al lui Schumann. Ianina era mică și întunecată, dar lui Chrissy îi plăcea acolo. Erau doar câteva scaune, rafturi cu partituri și o frumoasă pianină strălucitoare - de unde și porecla pe care o dăduse încăperii aceleia. Depunând ceva efort, reușise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și Încearcă să oprească unduirea șarpelui subțire În colb, flăcăul doar Întinde cizma și-i zdrobește capul, cuprinde chipul fetei În palme și dă răsplată sufletului ei aprins de văpaie, Învăluirea ochilor albaștri. Nu spune nici o vorbă și cal și călăreț se pierd În noapte. Trece duminică după duminică și Onica degeaba așteaptă să apară la horă un lăturean cu părul galben și cu ochi albaștri, nimeni nu-l află și nici nu-l știu să fi fost, iar fetele râd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de lângă Iași, acolo de unde a venit În București.) Ceaușeasca, ea, Ceaușeasca, auziți, da’ dumneavoastră nu vă e frică de teroriștii ăștia? N-ar fi mai bine să stingem lumina pe hol? Și stinge lumina. „Pentru a fugări și calul și călărețul, este nevoie de câini mari, care popular se mai numesc și câini alani. Aceștia se hrănesc de către stăpânii lor, și se hrănesc pentru a fi feroce și mușcători; și stăpânii Îi asmut asupra dușmanilor sau adversarilor; și amintiții câini trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
motive: Primul motiv este ca să nu-l ardă focul pe care câinele Îl poartă Într-un vas de aramă; al doilea motiv este că, de foc, calul se teme și de Îndată ce-i simte dogorirea o ia la fugă și, pe deasupra, călăreții sau scutierii vor vrea să se apere de câini, atunci câinii Îmbrăcați cu piele nu vor fi răniți de călăreți sau de scutieri, sau de pedestrași. De știut că amintitele vase de aramă, unse pe dinăuntru cu terebentină și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
doilea motiv este că, de foc, calul se teme și de Îndată ce-i simte dogorirea o ia la fugă și, pe deasupra, călăreții sau scutierii vor vrea să se apere de câini, atunci câinii Îmbrăcați cu piele nu vor fi răniți de călăreți sau de scutieri, sau de pedestrași. De știut că amintitele vase de aramă, unse pe dinăuntru cu terebentină și care poartă Înăuntrul lor un burete Îmbibat În alcool, ard cu repeziciune; și caii sunt speriați de foc și de mușcătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
dinăuntru cu terebentină și care poartă Înăuntrul lor un burete Îmbibat În alcool, ard cu repeziciune; și caii sunt speriați de foc și de mușcătura câinilor; și se pun pe fugă și rup frontul; și acesta este războiul câinilor Împotriva călăreților.” Un astfel de câine feroce aștepți să iasă din burta carului blindat. Dar se coboară Împleticit un bătrânel obosit cu cușma pe o ureche, pe care și-o aranjează ca un vechil de țară și o babă cătrănită. Ăștia sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
prea multă ușurință, nu îndrăznea să se opună planurilor lui. Se sui în mașină și o luă din loc, având lângă el cartoteca pe fișele căreia erau atașate cheltuielile de construcție decupate din foaia elvețiană pentru construcții, însemnate cu un călăreț verde. Și tata se consola cu vânzările lui care crescuseră față de anul trecut. Clienții aveau încredere în el, constructorii, cărora li se părea că totul se face cât ai bate din palme și simțeau aceeași nesiguranță ca și el, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
pare rău, nu voiam să-ți spun, nu vreau să te simți vinovată, dar a fost prima noastră ceartă. Vinovată? Dacă un deget divin uriaș s-ar fi coborât din ceruri și ar fi arătat spre mine, urmat de patru călăreți îndrăciți, tot nu m-aș fi simțit mai rea. Lynn se grăbi să mă liniștească. M-aș fi simțit mai bine dacă m-ar fi pocnit cu papucul. —Nu-ți face griji pentru noi. A fost doar șocul, asta-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
bine, asta mi se părea înșelăciune pe față și mă gândeam că aș putea s-o dau în judecată pe Brenda în baza Trade Description Act2. Un asemenea cal ar trebui să poarte numele „Satan“ și numai pentru a avertiza călărețul inocent. —Ăsta nici măcar nu e cal, am subliniat cu vocea tremurândă. E un soi de bestie fioroasă hibridă uriașă de felul celor care-ți apar în coșmaruri. Probabil scoate flăcări pe nări și mănâncă bebeluși. În timp ce eu îi dădeam înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
răspunse el arborând cea mai serioasă expresie. Plus că-ți miști buzele de parcă te-ai ruga și ți-ai întrerupt și circulația în mâini. Dădu drumul frâielor, mimând panica. — Ai grijă, aproape ai zâmbit! Caii își dau seama când un călăreț zâmbește. Atunci devin posedați de duhuri rele ecvine și o iau la galop plini de intenții rele. Nu-mi amintesc să fi râs când ne-am dat în „Răzbunarea lui Ramses“, i-am reamintit eu dorindu-mi să nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
la dejun! Abia i-am putut prinde cuvintele din cauza fanfarelor și a uralelor nesfârșite. Făcui un pas înainte, înclinându-mă adânc și răspunsei, sugrumat de emoție: - Regret, Sire, dar n-am frac. În clipa aceea, din dreapta mea se avântă un călăreț care descrie o jumătate de cerc și se opri la câțiva pași în fața regelui. Era un colonel, cu gâtul scurt, obrajii tuciurii și mustața neagră și groasă. - Am înțeles, Măria Ta, răsti el, cu trupul rigid, scuturat de cal ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]