27,540 matches
-
dar unde și-au stocat testiculele silabele noastre jupuite“ „blondele își leagănă anusul ca un drogat coada cu toate posibilitățile onirice diforme • sforile vocilor spânzurate de ferestre ca un platfus cu narcisismul de sinteză • țipăt la fereastră supurând ca un călător prin negru de cangrenă • ...și din nou stalagmita cu degete rectale - ca un vagin cu veleități coprofage“ „mă cațăr pe grilajul de fier spre clonul meu transcendental de excremente • un pas propovăduit de fecale și altul profețit de fier forjat
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
primit suta de lei și de acolo a plecat la gară. Călătorea prima dată cu trenul. Inima se chinuia să iasă din piept. O va vedea pe mama. Ce surpriză îi oferea băiatul său?! De ce plîngi, bre? îl întreabă un călător. Plîng eu, așa. Mi-a venit a plînge. Atunci plîngi pe săturate. Ce reacție va avea mama? Îl va recunoaște? Se spune că vocea sîngelui... El cu siguranță o va cunoaște și o să plîngă de bucurie. Va plînge și mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
un șotron imaginar. Tu ești vânt răcoros, eu sunt frunza ta. Tu ești pământ afânat, eu sunt copacul tău. Tu ești cântare de fluier, eu sunt pădurea ta. Tu ești cuib de pasăre, eu sunt zborul tău. Tu ești izvor călător, eu sunt inima ta. Tu ești cerul meu, eu sunt cerul tău. Eu sunt... Stai!.. Nuuuuuu!.. Nuuuuuu!.. Nuuuuuu!.. Doamne, nuuuu! Doaaaaaaamne!.. Nuuuuuu!.. Geniaaaaa!.. Nuuuuuu! De ce, Doamne, de ce? Genia, de ce ? Eu sunt... Eu... Staaaaaai!.. Eu sunt copacul tău, tu Genia mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Băiatul este inconștient, dar nu are nimic. Hei! Mă auzi? Cu tine vorbesc, te doare ceva? Cum te cheamă, câți ani ai? Vorbește! Tinere, deschide ochii, nu ai pățit nimic, trăiești! Tu ești cerul meu, eu sunt cerul tău! Izvor călător, te aștept în pridvor, că mi-e dor, izvor călător... Săracu, a sărit de pe fix, este absent, privește în gol, parcă-i din piatră, să mă ajute cineva! Copile, mă auzi, cu tine vorbesc! Izvor călător, izvor... A împins-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sunt cerul tău! Izvor călător, te aștept în pridvor, că mi-e dor, izvor călător... Săracu, a sărit de pe fix, este absent, privește în gol, parcă-i din piatră, să mă ajute cineva! Copile, mă auzi, cu tine vorbesc! Izvor călător, izvor... A împins-o, l-am văzut eu, a împins-o, acum o face pe-a prostul. Du-te-n pizda mă-ti, nesimțitule! Dă-i, domnule, una peste meliță, Dumnezeii mamei lui de drogat, de unde a apărut și ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
dau amă nunte privind destinația și predarea lui În mîinile vreunei autorități. Îl durea capul de cînd căuta și nu găsea un șiret lic prin care să-i smulgă neamțului pistolul. De aceea nu a izbucnit În urale, asemenea celorlalți călători, cînd trenul s-a pus În sfîrșit În mișcare. Vagonul lui, Împins și tras de colo colo, fusese strecurat Într-o garnitură care, iată, se aș ter nea la drum. Neamțul a scos din raniță o bucată de pîine și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cotitură a drumului cînd veneam din spre Rătești cu autobuzul. Mașina urca greu serpentinele care Îmbrățișau biserica pe toate laturile. Motorul se chinuia la deal, iar as cen siunea lui gîfÎită și curbele strînse făceau să Înghețe de tot vorbăria călătorilor. La asfaltarea șoselei, au mai netezit serpentinele, le-au mai scurtat și Îndreptat. În jurul acestei biserici se ridicase și crescuse Ardudul, mai ales prin defri șarea imensei păduri În mijlocul căreia prinsese a se În j gheba. De altfel, numele său
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
avut nume. Am ajuns arhonte În cetate și am ținut mulți ani fără șovăire cumpăna dreptății. Faptele mele vor ști să vorbească și fără mine. Căci ajungînd la vîrsta de 50 de ani, cum Îi este rînduit omului, am murit. Călătorule, salutare!“ ZÎnele lui Zarathustra Valeriu Ruba s-a petrecut În dimineața de luni, 25 august 1997. Maria Costin s-a stins În prima zi a Săptămînii Mari, luni, 13 aprilie 1998. Floarea Nodului și a Pomeanului s-a topit În
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Cred și eu că nu pe față! răspunse de sus un diamant. Dumnezeu are, cu siguranță, chipul nostru, plin de strălucire..." "Ba nu, are chip de om!" Cine vorbise? Aaaaaaa! piatra cea nouă! Fusese adusă de două zile de un călător și, după cum se uitase la ea stăpânul, celelalte înțeleseseră că era ceva neobișnuit cu ea. Ar fi întrebat-o ce și cum, de unde vine și cine e, dar, ca un făcut, nu se putea sta de vorbă pe-ndelete. Ori era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cu ghini di ei... - au fost ultimele cuvinte pe care le-a mai auzit Gruia, În timp ce se pierdea În mulțimea străzii... S-a oprit În piața gării, să găsească un birjar. Întâmplarea a făcut ca tocmai atunci un puhoi de călători sosiți cu un alt tren să ia toate birjele... Alarmat, Gruia s-a uitat la ceas. Până la sosirea trenului mai erau vreo douăzeci de minute. Timp destul pentru a se Întoarce vreun birjar. A rămas În așteptare. Norocul nu l-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
acea clipă s-a auzit fluier și oftat de locomotivă. Trenul intra În gară... A alergat spre mijlocul șirului de vagoane, ca să poată În toamna asta ― SÎ trăiești, bunule! ȘÎ mi s-o mai aratat cî cuprinde mai bine coborârea călătorilor... Ochii Îi alergau În toate părțile, dar printre cei ce se Înghesuiau să coboare nu a descoperit pe nimeni care să semene cu ai lui... Când coloana celor ce se Îndreptau spre ieșirea din gară se subția văzând cu ochii
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nord, iar altul spre sud. În drum spre lagăr, Îmi umblau prin cap numai drumuri cu trenul spre sud. Unde În altă parte? La un moment dat, m-a pocnit ca un trăsnet Întrebarea: „Cum să mergi cu trenul de călători, când tu ești un evadat și nu ai bilet, da’ nici acte? Și atunci?”... Deznădejdea a pus stăpânire pe mine. Nu-mi venea nici o idee... Colegul meu de la Nicolina nu se putea apropia de mine prea mult. Deci trebuia să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nimic de Întâmpinat până a doua zi către seară, când marfarul a oprit la peronul gării. Cabina În care ne aflam noi s-a nimerit chiar În fața biroului de mișcare... Era Încă lumină de zi. Afară, mișcare ca la chermeză. Călătorii intrau sau ieșeau din gară. Norocul nostru era totuși că „celovecilor” nu le prea zburau privirile pe aiurea. Ne rugam să vină noaptea. ― Da’ dacă trenul rămâne aici și nu mai pleacă? - m-a Întrebat Drâmbă. ― Să fim atenți la
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
care ne-a Înghețat sângele În vene a fost decuplarea locomotivei. A plecat chiuind la dracu-n praznic. Până s-a Înserat binișor, nici un semn că amărâtul de marfar În care ne aflam are de gând să plece. Unul din călători, trecând pe lângă garnitură, n-a avut altă treabă decât să urce pe scara vagonului, ca să treacă În ceea parte, prin cabina frânarului tocmai unde ne aflam noi! A Împins de ușă, dar aceasta nu s-a mișcat un milimetru... Să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Ei? Ce spui? ― Că mă voi strădui să urmez sfatul dumneavoastră. Au mai discutat Încă o bună bucată de vreme. Strădania profesorului părea că dă roade. Gruia devenea din ce În ce mai Încrezător În forțele sale. ― Și acum, să urmăm zicerea care spune: călătorului Îi șade bine cu drumul... Seara de toamnă târzie, cu răcoare plăcută, a venit ca o mângâiere de mamă pe fruntea arsă de griji a lui Gruia. Involuntar, a dus mâna, ca În copilărie, când căuta mâna mamei așezată pe
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
căutarea a "nu se știe ce, nu se știe unde..." Chemarea spre acest necunoscut este atât de puternică încât nu i-a putut rezista. Dar iată că realul începe să-și spună cuvântul. Frigul începe să pătrundă prin vesta singurului călător din compartimentul personalului care înaintează cu viteza melcului și cu opriri ce par nesfârșite. Ce aș putea pune pe mine ? Oare ce haine groase și alte lucruri trebuincioase am îndesat în geanta de voiaj destul de grea, pe care am pregătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
am plecat și eu cu părinții mei spre Sud, spre România. În gara Crasna-Ilischi care este pe frontieră s-a zvonit că trenul o să staționeze mult pentru controlul de documente. Am coborât și eu din tren, cum făceau și alți călători, ca să aduc o sticlă cu apă pentru drum. Robinetul era departe, în afara gării și când m-am reîntors peste linii, trenul plecase. Îți închipui ce panică a fost pe mine... Dar bieții mei părinți... Biata mama, cât s-o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
devine ca un vârtej care o absoarbe cu voluptate. Un nor de culoare violet se ridică deasupra măsuței atrăgând după el, ca un magnet, un abia perceptibil abur argintiu. În zori, sania lui Atanasie face drumul de întoarcere fără nici un călător. SCURT POPAS În locul în care Dora nu s-a mai întors. La ora prânzului, Victor intră grăbit în casa de sub pădure din Orașul din Alsacia. Înghite pe nemestecate ceva, nu prea știe ce, răsfoind maldărul de hârtii care fuseseră îndesate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
a înfrățit cu oamenii locului și le asigură căldură, liniște, apă și aer de cea mai bună calitate și în cantități îndestulătoare. Ba mai mult, minunea asta a naturii încântă privirea și auzul și mângâie sufletul de plugar și de călător deopotrivă. Așezate cu bună știință într-un anume fel la poala pădurii, localitățile de pe acest traseu sunt apărate de vânturile dinspre soare-răsare, de poluarea industriilor marelui oraș ca și de zgomotele gurilor de foc ale acestuia. Izvoarele din zonă țâșnesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
zero al supraviețuirii decente, ai uitat?" Dar eram pregătită pentru singurătate?... Oare nu fug de singurătatea în doi alergând după o utopică lipsă de dependență față de alții, de un altul? E ca și cum aș pretinde că există drumeț fără drum și călător fără cale, nu? Știu asta, dar e un risc asumat. Nu spuneai tu că nu doar a te naște este un risc, ci și faptul în sine de a trăi? Altfel, toate-s vechi și nouă toate. A. 3 Prezența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
tine. Să te descopăr eu nu vreau, Și nici tu să mă știi pe mine./ De ce-ai plecat spre zări necunoscute De ce-ai plecat spre alte depărtări? Nu ai găsit oare aici nimica Ce să-ți oprească zborul, călător? Și de-ai fi spus măcar un cuvânt la plecare, Ai fi putut realiza că nicăieri, Oriunde mergi în lumea asta mare Nu vei găsi nimic mai bun de te hotărăști să te oprești. Așa ai fi putut rămâne aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
aibă probleme cu traficul, fiindcă șoseaua nu era aglomerată la ora aceea. Cecilia admiră natura încremenită în haina argintie a zăpezii, împodobită ca pentru sărbătoare. Brazii se înălțau maiestoși, când aglomerându-se parcă într-o întrecere de a da binețe călătorilor, când lăsând loc liber soarelui de a da vești prin razele sale de o zi senină. Asfaltul șoselei șerpuinde contrasta cu albul dâmburilor de zăpadă de pe margine. Liniștea înghețată a acestui tablou de iarnă se completa cu tăcerea celor doi
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
preț se putea obține... Totuși, el era hotărât și își dădea prea bine seama că trebuie să aleagă, din două, pe una, că trebuie să chibzuiască de zece ori și să aleagă o singură dată, 48 Rareș Tiron întocmai așa cum călătorul, când ajunge la o răscruce, nu poate alege decât un singur drum, sau întocmai așa cum sluga nu poate servi singură la doi stăpâni deodată. Așadar, din lupta dintre ceea ce dorea el și ceea ce dorea religia de la el, se trăgeau la
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
vacanță la Nikko, unul dintre cele mai frumoase locuri istorice ale Japoniei medievale, plin de temple și de pagode peste care apasă, protector și calin, umbra marelui shogun Ieyasu Tokugawa. Vrem să ne urcăm într-un autocar local, care transportă călători amețiți ca și noi dintr-un capăt în altul al răsfiratei așezări. Precauți, cu acel instinct românesc pe care ți-l clădește perspectiva iminentă a unei țepe turistice în Balcani, ne cumpăraserăm abonamente chiar la plecarea din Tokyo, așa că, în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
România, am mers în oraș cu autobuzul. Trebuie să va spun că sistemul de plată din Japonia s-ar prăbuși în câteva zile dacă ar fi transplantat în România, pentru că se bazează direct pe încrederea și pe spiritul civic ale călătorului. Astfel, urcarea în autovehicul se face pe ușa din spate, iar coborârea pe cea din față. Nu există control al biletelor, plata executându-se fie prin introducerea unor cartele într-un automat, fie prin depozitarea sumei de bani, în monede
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]