KorAP: Find »[drukola/base=călău & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...55 56 57 ...95 >

2,351 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

jur că nu voi pune mâna pe secure... decât dacă va fi nouă... GARDIANUL (Sticla circulă între Grubi și Bruno într-un consens tacit.): Sigur... Am mirosit noi ceva... (Către CĂLĂU.) Să ceri și tichie pentru că asta nu e tichie... CĂLĂUL: Am să le pun piciorul în prag! GARDIANUL (Către ARTUR): Domnule! (Bea.) Unde-o sa vă placă, acolo o să vă-ngrop... (Bea.) Chiar și la eroi... (Bea.) Vreți la eroi? (Bea.) Deși porcii guvernatorului scurmă toată ziua printre eroi... (Bea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-o sa vă placă, acolo o să vă-ngrop... (Bea.) Chiar și la eroi... (Bea.) Vreți la eroi? (Bea.) Deși porcii guvernatorului scurmă toată ziua printre eroi... (Bea.) Am să vă sap o groapă adâncă, adâncă... cât o coadă de lopată... CĂLĂUL (Către ARTUR; arătând cu palma de la pământ.): Așa e bună? ARTUR: Hm. CĂLĂUL (Ridică nivelul.): Așa? (Către GARDIAN.) Cam așa, ține minte... GARDIANUL (Bea.): Și în fiecare zi... Am să v-aduc flori! CĂLĂUL: Veți avea mii de flori la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Bea.) Vreți la eroi? (Bea.) Deși porcii guvernatorului scurmă toată ziua printre eroi... (Bea.) Am să vă sap o groapă adâncă, adâncă... cât o coadă de lopată... CĂLĂUL (Către ARTUR; arătând cu palma de la pământ.): Așa e bună? ARTUR: Hm. CĂLĂUL (Ridică nivelul.): Așa? (Către GARDIAN.) Cam așa, ține minte... GARDIANUL (Bea.): Și în fiecare zi... Am să v-aduc flori! CĂLĂUL: Veți avea mii de flori la mormânt! Am să culeg în fiecare zi. Ochiul boului, coada șoricelului... GARDIANUL (Scoate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
adâncă... cât o coadă de lopată... CĂLĂUL (Către ARTUR; arătând cu palma de la pământ.): Așa e bună? ARTUR: Hm. CĂLĂUL (Ridică nivelul.): Așa? (Către GARDIAN.) Cam așa, ține minte... GARDIANUL (Bea.): Și în fiecare zi... Am să v-aduc flori! CĂLĂUL: Veți avea mii de flori la mormânt! Am să culeg în fiecare zi. Ochiul boului, coada șoricelului... GARDIANUL (Scoate o floare mototolită.): Eu deja am cules una... CĂLĂUL (O preia.): Cu această floare... vom șterge toată duhoarea... Vom fi mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
minte... GARDIANUL (Bea.): Și în fiecare zi... Am să v-aduc flori! CĂLĂUL: Veți avea mii de flori la mormânt! Am să culeg în fiecare zi. Ochiul boului, coada șoricelului... GARDIANUL (Scoate o floare mototolită.): Eu deja am cules una... CĂLĂUL (O preia.): Cu această floare... vom șterge toată duhoarea... Vom fi mai buni și mai frumoși... Vom purta cămăși albe și cizme mai negre... (Bea.) GARDIANUL (Bea.): Ne vom spăla pe mâini... CĂLĂUL: Gata cu murdăria! (Din sticlă nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
floare mototolită.): Eu deja am cules una... CĂLĂUL (O preia.): Cu această floare... vom șterge toată duhoarea... Vom fi mai buni și mai frumoși... Vom purta cămăși albe și cizme mai negre... (Bea.) GARDIANUL (Bea.): Ne vom spăla pe mâini... CĂLĂUL: Gata cu murdăria! (Din sticlă nu mai curge nimic.) Gata? (I se face rău; râgâie, tușește, hârâie; e verde la față.) GARDIANUL: Ce ai, Grubi? Nu muri! Domnul te așteaptă... CĂLĂUL (Se îneacă.): Nu, nu... GARDIANUL (Îl bate după ceafă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
negre... (Bea.) GARDIANUL (Bea.): Ne vom spăla pe mâini... CĂLĂUL: Gata cu murdăria! (Din sticlă nu mai curge nimic.) Gata? (I se face rău; râgâie, tușește, hârâie; e verde la față.) GARDIANUL: Ce ai, Grubi? Nu muri! Domnul te așteaptă... CĂLĂUL (Se îneacă.): Nu, nu... GARDIANUL (Îl bate după ceafă.): Să nu ne faci vreo surpriză! CĂLĂUL (Printre râgâituri.): Eu! Surpriză? Niciodată! (Îi întinde sticla goală lui ARTUR.): Beți și dumneavoastră... în sănătatea mea... Că nu știu dacă am să vă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
mai curge nimic.) Gata? (I se face rău; râgâie, tușește, hârâie; e verde la față.) GARDIANUL: Ce ai, Grubi? Nu muri! Domnul te așteaptă... CĂLĂUL (Se îneacă.): Nu, nu... GARDIANUL (Îl bate după ceafă.): Să nu ne faci vreo surpriză! CĂLĂUL (Printre râgâituri.): Eu! Surpriză? Niciodată! (Îi întinde sticla goală lui ARTUR.): Beți și dumneavoastră... în sănătatea mea... Că nu știu dacă am să vă supraviețuiesc... GARDIANUL (Către ARTUR.): Așa tușesc și copiii noștri. (Către Grubi.) Hai, Grubi, s-aruncăm plângerea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Îi dă cheile lui ARTUR.) Aveți grijă să nu iasă nimeni de aici... (Sprijinindu-l pe GRUBI.) Nu se poate să nu se uite și azi... (ARTUR rămâne singur, oarecum obosit și dezgustat.) ACTUL III După un timp; GARDIANUL și CĂLĂUL dorm, fiecare trântit pe unde a apucat; sforăituri, gemete, reacții violente în somn; ARTUR, așezat pe buturugă, cu picioarele într-un lighean cu apă; e dezbrăcat până la brâu, are pe gât un prosop ud; se apropie un personaj; bufnituri, mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
apucă.) S-a zis cu voi! Papițoilor! Dormiți, ai? Care e Grubi? Tu ești Grubi? GARDIANUL (Apucat de gât.): Nu! COLONELUL: Taci! Taci! (Izbește cumplit.) Te-ai ars! (Către ARTUR, calm.) El e Grubi? (ARTUR face semn cu degetul către CĂLĂU.) Îl fac fărâme! (Se repede la CĂLĂU.) CĂLĂUL: Eu tac... COLONELUL: Drepți! Culcat! Târâș-marș! (Către ARTUR, confesiv, plângăreț.) Și-au bătut joc de mine... M-au distrus... CĂLĂUL (Umilit, îmbrățișând cizma.): Noi?! COLONELUL (Lovind.): Gura! Culcat! Drepți! Târâș-marș! Drepți! Culcat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Dormiți, ai? Care e Grubi? Tu ești Grubi? GARDIANUL (Apucat de gât.): Nu! COLONELUL: Taci! Taci! (Izbește cumplit.) Te-ai ars! (Către ARTUR, calm.) El e Grubi? (ARTUR face semn cu degetul către CĂLĂU.) Îl fac fărâme! (Se repede la CĂLĂU.) CĂLĂUL: Eu tac... COLONELUL: Drepți! Culcat! Târâș-marș! (Către ARTUR, confesiv, plângăreț.) Și-au bătut joc de mine... M-au distrus... CĂLĂUL (Umilit, îmbrățișând cizma.): Noi?! COLONELUL (Lovind.): Gura! Culcat! Drepți! Târâș-marș! Drepți! Culcat! (Către ARTUR.) Mi-au pătat onoarea... Sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
ai? Care e Grubi? Tu ești Grubi? GARDIANUL (Apucat de gât.): Nu! COLONELUL: Taci! Taci! (Izbește cumplit.) Te-ai ars! (Către ARTUR, calm.) El e Grubi? (ARTUR face semn cu degetul către CĂLĂU.) Îl fac fărâme! (Se repede la CĂLĂU.) CĂLĂUL: Eu tac... COLONELUL: Drepți! Culcat! Târâș-marș! (Către ARTUR, confesiv, plângăreț.) Și-au bătut joc de mine... M-au distrus... CĂLĂUL (Umilit, îmbrățișând cizma.): Noi?! COLONELUL (Lovind.): Gura! Culcat! Drepți! Târâș-marș! Drepți! Culcat! (Către ARTUR.) Mi-au pătat onoarea... Sunt groaznic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Către ARTUR, calm.) El e Grubi? (ARTUR face semn cu degetul către CĂLĂU.) Îl fac fărâme! (Se repede la CĂLĂU.) CĂLĂUL: Eu tac... COLONELUL: Drepți! Culcat! Târâș-marș! (Către ARTUR, confesiv, plângăreț.) Și-au bătut joc de mine... M-au distrus... CĂLĂUL (Umilit, îmbrățișând cizma.): Noi?! COLONELUL (Lovind.): Gura! Culcat! Drepți! Târâș-marș! Drepți! Culcat! (Către ARTUR.) Mi-au pătat onoarea... Sunt groaznic de indisciplinați... Mi-au scos peri albi... M-au omorât... Reia.) Jooos! Târâș-marș! Drepți! Culcat! Drepți! Culcat! (Către ARTUR.) Sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
tristă zi din viața mea. ARTUR: Și dintr-a mea. Ați luat-o de tot? COLONELUL: Ce? ARTUR: Plângerea. COLONELUL: Nu, am copiat-o în grabă. ARTUR: Foarte bine. COLONELUL: Ce-i de făcut? ARTUR: Trebuie să ne păstrăm calmul. CĂLĂUL (S-a apropiat ușor.): Aici e mâna diavolului... COLONELLUL (Către cei doi.): Numai voi sunteți de vină... De ce n-ați tăiat capul osânditului? De ce l-ați lăsat să-și facă de cap? Ce-o să zică guvernatorul? Ce-o să zic eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Unde e capul? De ce l-ați lăsat să scrie? Cine i-a dat litere? Așa se începe o plângere? Unde v-a fost capul? (Icnind, se lasă jos.) Sunt terminat... Sunt un om sfârșit... GARDIANUL (Tresare.): Papini? Parcă Giovanni Papini... CĂLĂUL: Nu știu. (Către ARTUR.) Domnule, Giovanni Papini a scris Un uomo finito? ARTUR: Da, Giovanni Papini. GARDIANUL (Aplecat peste COLONEL.): Giovanni Papini a scris-o. COLONELUL (Isteric.): Nu vreau! Nu mă interesează! Vreau să mor! CĂLĂUL: N-o luați chiar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Papini? Parcă Giovanni Papini... CĂLĂUL: Nu știu. (Către ARTUR.) Domnule, Giovanni Papini a scris Un uomo finito? ARTUR: Da, Giovanni Papini. GARDIANUL (Aplecat peste COLONEL.): Giovanni Papini a scris-o. COLONELUL (Isteric.): Nu vreau! Nu mă interesează! Vreau să mor! CĂLĂUL: N-o luați chiar așa... Mai beți niște apă... GARDIANUL: Noi suntem de partea dumneavoastră... Toți... Toți trei... Nu? (Cot lui ARTUR.) ARTUR: Da... CĂLĂUL (Către COLONEL.): Ați auzit? A spus „da”! Toți pentru unul și unul pentru toți. Ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Giovanni Papini a scris-o. COLONELUL (Isteric.): Nu vreau! Nu mă interesează! Vreau să mor! CĂLĂUL: N-o luați chiar așa... Mai beți niște apă... GARDIANUL: Noi suntem de partea dumneavoastră... Toți... Toți trei... Nu? (Cot lui ARTUR.) ARTUR: Da... CĂLĂUL (Către COLONEL.): Ați auzit? A spus „da”! Toți pentru unul și unul pentru toți. Ca în Cei trei mușchetari... Ați citit Cei trei mușchetari? COLONELUL (Efort de amintire.): Cu niște cai, cu niște, niște... GARDIANUL (Jubilând.): A citit-o! CĂLĂUL

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
CĂLĂUL (Către COLONEL.): Ați auzit? A spus „da”! Toți pentru unul și unul pentru toți. Ca în Cei trei mușchetari... Ați citit Cei trei mușchetari? COLONELUL (Efort de amintire.): Cu niște cai, cu niște, niște... GARDIANUL (Jubilând.): A citit-o! CĂLĂUL: Da, da! Cu mulți cai. Mai povestiți. Nu e totul pierdut... COLONELUL (Molatic.): Ce păcat că nu ne-am întâlnit mai din timp... Am fi putut sta cu picioarele în apă... toți... Ne-am fi gândit la apă... Așa? Știți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Știți voi că ziua de mâine nu există? Că din acest punct de vedere e incertă, ca o gaură neagră, dureroasă, care nu dă nimic cert înapoi? Am fi putut fi atât de fericiți, am fi alergat desculți pe câmpuri... CĂLĂUL (Extaziat.): Ce frumos! (Către ARTUR.) N-aveți inimă, domnule! GARDIANUL (Către ARTUR.): De ce-l chinuiți? COLONELUL (Plângăreț-perfid.): Mă chinuie, mă roade... Iată viața mea... (Le întinde o hârtie.) O fâșie din pielea mea... Zdrențuiți-o, ferfenițiți-o... Ah, cât sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
viața mea... (Le întinde o hârtie.) O fâșie din pielea mea... Zdrențuiți-o, ferfenițiți-o... Ah, cât sunt de singur, mă doare sângele, mă dor pleoapele... (Către ARTUR.) De ce toate astea? De ce? GARDIANUL (Către ARTUR.): Chiar, ce s-a întâmplat? CĂLĂUL (Către ARTUR.): Ce v-a venit? ARTUR (Impresionat.): A fost o scăpare, o incertitudine... COLONELUL: Ce păcat! Ce păcat! GARDIANUL (Către COLONEL.): N-a vrut s-o scrie... CALĂUL: I-a alunecat mâna... ARTUR: N-o să se mai întâmple... GARDIANUL

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
incertitudine... COLONELUL: Ce păcat! Ce păcat! GARDIANUL (Către COLONEL.): N-a vrut s-o scrie... CALĂUL: I-a alunecat mâna... ARTUR: N-o să se mai întâmple... GARDIANUL: Eu zic să ne îmbrățișăm cu toții... Să fim prieteni... Să ne povestim viețile... CĂLĂUL (Ia foaia din mâna COLONELULUI și i-o întinde lui ARTUR.): Poftim, rupeți-o cu mâna dumneavoastră! COLONELUL (Către ARTUR, după ce a rupt-o.): Sunt fericit că v-am cunoscut. Să stăm la taifas, să stăm la taclale... Spuneți-ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
a rupt-o.): Sunt fericit că v-am cunoscut. Să stăm la taifas, să stăm la taclale... Spuneți-ne tot, povestiți-ne viața dumneavoastră trepidantă, povestiți-ne-o secundă cu secundă... ARTUR: Nu știu dacă mai am timp... COLONELUL (Către CĂLĂU.): Cât mai are? CĂLĂUL: Câteva minute. COLONELUL (Către ARTUR.): Nu-i nimic. Sunt câteva minute bune. Putem fi buni prieteni chiar și câteva minute. Putem schimba idei... Acum toate s-au limpezit, chiar și ploaia a stat. Iat-o! GARDIANUL

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
fericit că v-am cunoscut. Să stăm la taifas, să stăm la taclale... Spuneți-ne tot, povestiți-ne viața dumneavoastră trepidantă, povestiți-ne-o secundă cu secundă... ARTUR: Nu știu dacă mai am timp... COLONELUL (Către CĂLĂU.): Cât mai are? CĂLĂUL: Câteva minute. COLONELUL (Către ARTUR.): Nu-i nimic. Sunt câteva minute bune. Putem fi buni prieteni chiar și câteva minute. Putem schimba idei... Acum toate s-au limpezit, chiar și ploaia a stat. Iat-o! GARDIANUL (Își șterge o lacrimă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-i nimic. Sunt câteva minute bune. Putem fi buni prieteni chiar și câteva minute. Putem schimba idei... Acum toate s-au limpezit, chiar și ploaia a stat. Iat-o! GARDIANUL (Își șterge o lacrimă.): Domnule, nu vă vom uita niciodată! CĂLĂUL (În hohote.): Ne-ați lăsat o amintire atât de frumoasă, atât de caldă... (Începe să-și aranjeze ustensilele decapitării.) COLONELUL: Vă jur că voi veni, în fiecare zi, personal, cu flori, la mormântul dumneavoastră. Ce culori vă plac mai mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
sunete? Când noaptea ne îmbracă precum o pelerină albastră scrâșnind în adâncul firii? GARDIANUL (Rupe stupoarea.): Lasă prostiile, Grubi! (Către ARTUR.) Să ne grăbim, să nu se întâmple o nenorocire... COLONELUL: Să nu vină guvernatorul, să ne găsească fără cap... CĂLĂUL: Totul e gata, soarele strălucește, păsările ciripesc, ziua e luminoasă, e curată... E ultima mare zi a lumii! GARDIANUL (Cot.): Grubi! (Către ARTUR.) Să ne luăm rămas bun! Să jurăm că nu ne vom da niciodată uitării! COLONELUL: În fiecare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]