2,726 matches
-
de părțile corpului uman care intră în joc: corpul; capul (părul, fruntea și partea posterioară); fața (frunte, sprâncene, pleoape, ochi, pupile, buze, bărbie, nas, nări, gură, dinți, molari, canini, urechi); trunchi (gât, piept, spate, burtă); membre (mâini, picioare, brațe, talpă, călcâi, degete). Față de toate animalele cu mamele, omul se deosebește prin multe elemente: corp drept, cap cu păr, cu gene, păr la pubis, mamele pectorale la bărbați mici și la femei mari; aceste sunt utilizate cu finalitate de joc. Omul crede
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
și boala: abdomenul presupune probleme interne, alunițele trimit la capcanele erotice, barba înseamnă forță, brațul și mâna semnifică puterea de a acționa, buzele reprezintă senzualitatea, capul este echivalent cu perfecțiunea, chelia din vis se descifrează prin probleme referitoare la sănătate, călcâiul ascunde moartea, creierul înseamnă forță, degetele au diferite simboluri, în funcție de ordinea lor, dinții trimit la boală, fruntea înseamnă mentalitate, fundul se referă la umilință, inima la iubire, genunchii la flexibilitate, limba la sexualitate. Codurile sunt entități dinamice. În cadrul solidarității contractuale
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
mi-e foarte greu să-i dau un nume. Dacă i-aș spune "încredere în ceea ce e frumos" ar suna cumva retoric și pe undeva neadevărat. N-am fost niciodată de un optimism prea robust. Dimpotrivă, am fost mereu vulnerabil. Călcâiul lui Ahile, la mine, s-a extins, așa, cam pe trei sferturi din trup. Poate tocmai de aceea, pentru că mă simțeam atât de vulnerabil am început să vorbesc atât de mult despre speranță. Și, cum să vă spun, nu vorbeam
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
poe-zia-mangustă își dă deodată seama că acest cântec al ei n-are nici un efect. În ochii cobrei strălucește ceva batjocoritor, semn sigur că melodia mangustei e zadarnică. Ea singură, cobra, nu se supune acestei vrăji. Poetul își descoperă în sfârșit călcâiul lui Ahile și simte acolo o cicatrice de frig. Atunci ar vrea să fugă din fața cobrei, dar e prea târziu. Cobra știe unde să atace. Va mușca tocmai acolo unde arde frigul. Da, vă asigur, le-am încercat pe toate
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mijloc... Tăceam. Încerca să se dezvinovățească, să-și justifice infidelitatea, tincturînd-o fără necesitate și cu puțin tragism. Trudă zadarnică! Mai convingătoare decât orice argument pleda pentru cauza ei chiar situația în care ne găseam: era a mea din cap până-n călcâie și își trăda cu mine proaspătul iubit. Dovadă evidentă că puterea mea asupra ei se menținea încă la altitudine mare. Mi-a mai spus că bărbatul acela îi făcea curte, o urmărea mereu și, de ziua ei, întîlnind-o din întîmplare
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
nevastă, i s-ar fi închis rana, iar legătura s-ar fi dezvoltat cât se poate de normal. Numai cu mine a fost altfel. Nu puteam accepta umilința unei părăsiri atât de jignitoare. Ei bine, mândria mea, crunt strivită cu călcâiul, m-a împins să mă răzbun. Rana pe care mi-o deschisesei în piept nu se vindeca fără balsamul acelei blestemate răzbunări. Niciodată n-o să-ți dai seama cât am suferit de pe urma gestului tău necugetat, ce uragan mi-a pustiit
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
plecarea copiilor în vacanță? Nu eu? Eu cred că nu-i bine să plec, că de aici mănânc o pâine. Nu pleca,Petrică, sigur, școala înainte de toate, Școala și copiii, dragă. Iar dă Petrică să plece și iar întoarcere pe călcâi. Domnule revizor, la urma urmei, ce este mai important? Școala sau armata? Nu e adevărat că, așa cum se spune, armata este a doua școală a poporului? Cum să nu mă duc acum, când țara mă cheamă? Du-te, Petrică, du
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
în ceea ce moare. Ora rituală a romanticului: miezul nopții. Ora rituală a clasicului: amiaza. Boala romanticului: leucemia. Boala clasicului: scleroza. Romanticul știe că soarele are și o față neagră. Clasicul e convins că orice deznădejde are un versant luminos. Tocmai călcâiul de care l-a ținut mama sa, Thetis, când l-a cufundat în apa Styxului, ca să fie nemuritor, a devenit punctul slab al lui Ahile. Nu știu cum s-ar putea spune mai simplu că iubirea e cea care ne face vulnerabili
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
în obiceiurile lui și neocupat. S-ar fi întors Ia Sia să-i povestească întîmplarea, dar abia plecase de acolo. Simți foarte limpede un gol în traiul lui bine însăilat. Făcu câțiva pași pe bulevard, apoi cu o voltă pe călcâie, ca pe timpul când avea pinteni, se întoarse. Volta aceea era o cotitură mare în existența lui: ținând ochiul stâng aproape de tot închis, ca și cum clipea unui gând mulțumitor, Lică acum surâdea. Porni spre "Cafe de la Paix". La ora aceea va găsi
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
fie 174 că-șL văzu numai de meșteșugul ei femeiesc, avu o bruscă întoarceri': - De altfel, domnul Petrescu nu va face nimic fără să te consulte: zise. Maxențiu se înclină. Audiența era terminată. Cu mișcarea lui obicinuită, Lică se întoarse pe călcâie pentru a ieși înapoia Adei. Deși întrevederea fusese scurtă, era bucuros că s-a sfârșit. Negreșit, și Ada și el erau hotărâți ca raporturile cu prințul să fie cât mai rare. Pe Maxențiu însă îl amăgise cuvintele Adei: "Te va
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
fie votat aproape 100% în fruntea partidului în discuție și cu un rol istoric capital între cele trei războaie (1913, 1917, 1941) și azi, din lipsă de cadre, de bărbați politici, ajunsă pe mâna politicianismului corupt pătat din cap până-n călcâie, țară ajunsă pe mâna acestei babe și-n somn tulburătoare de liniști prin sforăitul horcăit, și la vreme de zi, prin lătratul maidanez multiplicat în colții atâtor perverși lingușitori, lichele nerușinate, pleavă în bătaia vântului purtată dintr-un partid într-
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Voi bea un pahar de vin dacă e bun", a zis Julius. Doctorul Luca a râs cu poftă. "Bun? O să vezi". Și s-a aplecat la urechea unei fetișcane pentru a-i spune ce dorea. Fetișcana s-a răsucit pe călcâie, a dispărut și s-a întors, după un timp, cu o sticlă de care atârnau pânze de păianjen. A șters-o cu grijă în fața lor, a destupat-o și le-a turnat în pahare. Doctorul Luca l-a îndemnat să
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ca și cum ar fi vrut să termine cît mai repede. Julius asista la acest asediu al maică-sii. CÎnd Cinthia punea Întrebări, el stătea nemișcat, cu urechile mari și clăpăuge ca niște foi de varză, cu mîinile de-a lungul corpului, călcîiele lipite și vîrfurile picioarelor depărtate ca un soldat În poziție de drepți. Asediul avea loc În camera de baie pe care o folosise tatăl lor. Sticluțele lui de toaletă Încă mai erau aici; nu fuseseră clintite din loc, erau aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lor Santiago și Bobby fuseseră victimele aceleiași invitații. Cinthia, delicată, Încîntătoare, stătea palidă și mută pe canapeaua de piele a Mercedesului Alături de ea, Julius nu ajungea cu picioarele pînă jos și stătea cu mîinile lipite de trupul Înghețat și cu călcîiele Împreunate tremurînd În aer. În sfîrșit au ajuns. Vilma Îi luă În brațe și-i puse pe trotuar, iar Carlos scoase din mașină corabia cu pînze, al cărei catarg ieșea afară din pachet. Mai soseau și alți copii, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
desfășoare ritualul: „să vedem, cine vrea să facă o scamatorie?“, cînd, fără ca cineva să fi băgat de seamă (În afară de Vilma și Cinthia), descoperi că, alături de el, chiar lîngă masă, răsărise un băiețel urecheat care stătea În poziție de drepți, cu călcîiele lipite și vîrfurile depărtate, ținîndu-și mîinile lipite de corp. — Eu știu să fac o scamatorie. — Să vedem, să vedem, să vedem! Cum te cheamă, băiețel? — Julius. Toți copiii se prăpădeau de rîs. Susan cea frumoasă era emoționată. Vilma murea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cîțiva i-au zîmbit chiar, el n-a mai stat mult pe gînduri și i-a Întrebat de ce foloseau toți o singură strachină, dar Vilma a intervenit: „Haide!“, Îl porunci ea, trăgîndu-l de mînă. Dar degeaba. Se proțăpise acolo, cu călcîiele apropiate, vîrfurile depărtate și mîinîle pe lîngă corp. Era mai Înțelept să-l lase puțin. Cerșetorii intrară În vorbă cu el și prinseră să-i zîmbească, inofensivi, dar zdrențăroși. Erau foarte mulți, țărani de la munte, bărbați și femei, bătrîni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
unde pentru a șaptea oară Îi spuseseră că pictorul Peter plecase fără să lase nici o adresă. Și-l Închipuia șezînd pe malul lacului Titicaca, cu paleta și penelul În mînă, cînd auzi strigătul Sălbaticei. „Dă-mi scrisoarea“, Îi spuse, Împreunîndu-și călcîiele și depărtînd vîrfurile picioarelor. Nilda i-o dădu, el Începu să citească primele cuvinte, dar voia să afle cît mai repede cuprinsul și Îi Întinse Vilmei scrisoarea. Își lipi mîinile de corp. Julius, darling, SÎnt foarte emoționată. Unchiul Juan și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Dacă știți aceste lucruri, ferice de voi, dacă le faceți. 18. Nu vorbesc despre voi toți; cunosc pe aceia pe care i-am ales. Dar trebuie să se împlinească Scriptura, care zice: "Cel ce mănîncă pîine cu Mine a ridicat călcîiul împotriva Mea." 19. Vă spun lucrul acesta de pe acum, înainte ca să se întîmple, pentru ca, atunci cînd se va întîmpla, să credeți că Eu sunt. 20. Adevărat, adevărat vă spun că cine primește pe acela pe care-l trimit Eu, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
Te porți de parcă n-ai mai văzut niciodată un costum. — Îmi pare rău. Zici că e „copoi“. Degetele lui atârnară ghilimele în aer. —E un neuropsiholog. Și un scriitor celebru. —Neurolog cognitivist, o corectă Weber. Mark Schluter se legăna pe călcâie. Un hohot neplăcut de râs se revărsă din el. —Ce-i aia? Un fel de psihiatru? Weber clătină din cap. —Un psihiatru! Deci, ia zi, tu cine ar mai trebui să fii? Weber își înclină capul. —Explică-mi ce vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
terapeuții vă pot spune mult mai multe. Scuzați-mă. Am întârziat. Bătu la ușă și dispăru în camera altui pacient, la două uși de a lui Mark. Tulburat, Weber se întoarse în camera lui Mark. Mark se învârtea pe un călcâi. La vederea lui Weber își azvârli ambele mâini în sus. —Afurisita de soră-mea! Îți vine să crezi? O s-ajungă aici imediat. Frate, are de dat o grămadă de explicații. Weber nu se așteptase ca experimentul să funcționeze într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să citească. Îl păcăli să aleagă o carte pe care refuzase s-o deschidă când i se ceruse, la liceu. My Antonia. —O poveste foarte sexy, îl asigură ea. Despre un băiat din Nebraska, de la țară, căruia i se aprind călcâiele după o femeie mai coaptă. Reuși să parcurgă cincizeci de pagini, deși îi luă două săptămâni. Îi prezentă Barbarei probele, simțindu-se trădat. — Nu e deloc despre ce mi-ai zis tu. E despre imigranți și agricultură și secetă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
se scarpină în cap, de la frunte până-n creștet. Se trage de ureche, cu gura strâmbă. Chicotește. — Un parc acvatic în Marele Deșert American. —Trebuie să anunți Adăpostul. Trebuie să oprească chestia asta. El nu răspunde, ci se sprijină pe un călcâi, în poziția Virasan, și se holbează la toate felurile de mâncare sofisticate pe care le gătise ea. Acum avea să iasă la iveală. Acum avea să plătească pentru salvarea asta. De unde știi toate astea? — Am văzut schițele. Bărbia lui se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
limba franceză -Ars longa, vita brevis, poèmes/ Cătălin Anuța, sélectionnés et traduits du roumain par Constantin N. Existențialism Trăim pe semne de-ntrebare, incertitudini, temeri, goluri universală-ngrijorare, trec corbii pe deasupra stoluri... Foc dinspre soare și-n mijlocul pământului de sub călcâi; pe unde oare o fi locul unde am apărut întâi?!?.. Și noaptea-i gata să-și răstoarne întunecimile ei toate pe oamenii luați în coarne de propriile lor păcate. Înaintăm, dând înapoi, printre enigme, insomnii și nu mai știm care
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
Vin Floriile cu soare și soarele cu Florii!” Sau să-nveți, cum ne cuvântă alt poet și el vestit: „Veniți, privighetoarea cântă și liliacul e nflorit”! Inima înseninată ca la dragostea dintâi, strânge-n brațe lumea toată cu planeta sub călcâi. Toate zilele sunt pline de-o prealuminată stare, primăvara pe coline scoate plantele la soare. Anu-acesta, mai târziu, este Paștele preasfântul; cerul cald, trandafiriu prinde-n brațe tot pământul, de aș vrea ca fiecare să se simtă cum mă simt
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
ton autoritar, „un om care a cheltuit cînd a avut și n-a lăsat să-i scape nimic!“. Aici făcu o scurtă pauză, Își prinse cu ambele mîini reverele elegantului său pardesiu și se legănă ușor Înainte și Înapoi, de pe călcîie pe vîrfuri, zîmbind cu zîmbetul său amar, de cunoscător. — Da, domnule! spuse el imediat pe un ton ferm și convingător. Da, domnule! CÎnd o să mă aflu acolo, În cimitir, și o să hrănesc florile, n-o să-mi mai trebuiască flori! Vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]