11,853 matches
-
jucăm „de-a ascunsul” prin podul grajdului cu fân, plăcut mirositor, mai ales dacă era proaspăt, după cosire, zghihuindu-ne și rostogolindu-ne într-o aterizare total amortizată. Odată, când oblonul găurii de la pod nu l-am pus la loc, am călcat deasupra găurii mascate de fân, căzând în gol în grajd, între coarnele unei vaci ce rumega la iesle și care m-a întâmpinat cu o împunsătură însoțită de răgete. O slugă care era prin preajmă, cred că Bulbacul, m-a
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
frați Cimpoieșu am spart stiva și am cărat 20 de scânduri acasă în fundul grădinii, într-un zmeuriș. A doua zi însă la prima oră, era vară și noi eram în vacanță, tanti Valeria intră la bunica, disperată că a fost călcată noaptea de hoți, care i-au furat scânduri din stiva cumpărată pentru casa începută la Câmpulung și urma să se ducă la Miliție. Mintea mea de 12-13 ani a judecat atunci rapid și rațional, mărturisindu-i totul mătușii Jeni, care
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Mihai și Virgil, mai mari decât mine cu unu și, respectiv, doi ani, fiii colegului de birou al tatei la Vatra-Dornei, mă vizitau la sfârșit de săptămână sau în vacanțe cu mult tupeu șì aroganță, de făceau prăpăd pe unde călcau, învățându-ne toate prostiile și măscările golanilor de la oraș. Având un comportament vulgar și obraznic, se luau de fetele din teritoriul nostru, care erau flatate de atenția acordată de gagiii urbani, noi băștinașii fiind trecuți în plan secund, fără a
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
iar seara, când toată suflarea satului se afla la Cămin, noi am demontat angrenajul sistemului de frână al unui vagon de marfă staționat în gară, căci aveam de gând să construim un aeroplan. Revin la coșmarul copilăriei mele întrerupte și călcate în picioare de comuniști, care s-a metamorfozat în mine printr-un handicap psihic, în primul rând datorat anatemizării cu reverberații contraproductive, dar și neadaptării în cadrul structurilor sociale politizate și îndoctrinate. Totuși, cea mai mare umilință la care am fost
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
număr de campanii de relații publice, de fapt există cam șase tipuri. Mai întâi, putem să facem campanii de conștientizare pentru public, prin care îi anunțăm pe oameni despre ceva. Școala începe din nou, deci vă rugăm să nu-i călcați cu mașina pe cei din clasele mici care merg la școală. Pur și simplu anunțare. În al doilea rând, putem face campanii de informare, pentru a oferi informație în timp ce anunțăm. Este total diferită de o simplă campanie de conștientizare. În
Campanii şi strategii de PR by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Administrative/904_a_2412]
-
noastră, Otilia, a fost accidentată mortal de un bolid care... Sau auzit țipete scurte și suspine prelungi și izbucniri În plâns și cuvinte rostogolite precipitat. Și toți copacii s-au Întors atunci cu rădăcinile În sus și am Început să calc pe cer, pe când ploua negru și violent, de jos În sus. Și a Început să-mi fie frig și să se facă Întuneric. Un Întuneric necunoscut, un Întuneric rece, foarte rece, care mă ținea În el și mă Înfiora. Stăteam
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
pic iritată și-i face semn să tacă și să treacă În pat, șoptindu-i că erau niște țigani-cerșetori, care puteau fi și "dintrăia". El pricepu imediat și pâș-pâș țopăi spre dormitor, cu discreție În mișcări, ca o pisicuță ce calcă ferit, ocolind băltoacele. Urcă În pat și, cu umerii ușor ghemuiți, se strecură sub mâna mamei ca sub o aripă. Asta-mi place mie mult fiindcă, de fiecare dată când o văd, nu știu care mă ține În brațe mai tare tu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
achiziție de la un anticar polonez) și a Început să privească pe fereastră cu ochii larg deschiși. Spun a Început pentru că a privit Îndelung. După un timp nesfârșit, aerul Încremenise În jurul său, așa, ca la statui, iar eu si cu mama călcam pe vârfuri, neîndrăznind să-l Întrerupem din contemplare. De fapt, tata nu suporta niciodată să fie deranjat “din ceva”, chiar și atunci când nu făcea propriu-zis nimic. Stătea cu spatele la noi, cu palmele sprijinite pe genunchi, și privea surâzând, cu o verticalitate
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
fixează o secundă sexul, care spânzură dizgrațios, ca o mare omidă, se Întoarce și aleargă cu mâinile ridicate, acoperindu-se de țipete scurte, ca niște scârțâituri. Am trântit ușa râzând. Mândru Într-un fel. Mă surprindea faptul că eram mulțumit. Călcam apăsat prin spațiul camerei asemeni unui imperator. Mi-am Întors fața spre oglindă și am Început să țopăi. Descriam cu brațele prin aer mișcări când lente, când rapide. Trupul mi se ondula, irosinduse În forme diferite: vultur cu ghearele Întinse
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
sentiment nelămurit, de dulce spaimă. El se repeta la nesfârșit, de fiecare dată când știa că urmează să facă o nouă incursiune. La Întoarcere, era mereu copleșit de un triumf aproape prostesc. 60 Mai Întâi, Îngrijea trandafirii proaspăt aduși, apoi călca țanțoș prin cameră, țopăia și râdea minute În șir. Florile erau culese din Grădina Mănăstirii, aflată undeva, la marginea orașului, dincolo de câmpie. O dată la șapte zile călătoria lui Într-acolo se transforma Într-o adevărată aventură. Era Înalt și slab
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ajunsă pe mâna unor băieți foarte răi. Începu să dea din coate și să Împingă si el, dar primi câteva lovituri În coaste, fu Înjurat și Împroșcat cu salivă. Căzu dezechilibrat si, pentru un timp, se amestecă printre picioarele lor, călcat pe degete și pe glezne, gâfâind și Încercând să se ridice deasupra. Se juli dureros la gât, dar reuși să-și recapete verticalitatea, epuizat. Huiduielile continuau cu nerușinare, iar el le asculta amețit și speriat, ferindu-se de Împunsături și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ziarul, îți fac și o cafea... E ziua ta, nu!? - De unde ai mai scos-o și pe asta, Clemanso, că de ziua lui, omul nu are voie să facă nimic? Ai uitat că ne trebuie ceva băutură, sifoane..., poate ne calcă cineva pragul. Vrei să creadă că a nimerit în Sahara!? - Faci cum vrei, dar eu am decretat! După câteva ore, mama și fata au întors bucătăria cu susul în jos. Soțul și-a îndeplinit și el planul, făcând aprovizionarea cu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
ca pe o taină, și dacă nu-i poți ține deschiși, poartă la tine două scobitori și pune-le proptele ca să poți vedea și atunci când ai halucinații, în permanență, pe timp de zi sau de noapte dacă vrei să nu calci alături de trotuar...! Era o dimineață de august incertă care balansa între o toamnă grăbită să răpească cât mai multe zile din luna lui Gustar și dorința firească a verii de a-și menține autoritatea statuată pentru acest anotimp de Mama
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
normale, ținând seama de personalitatea fiecăruia dintre ei. Un timp Alex nu mai dăduse nici un de semn de viață. Ina bănuia că șantierul și poate și alte preocupări îi ocupaseră zilele și nopțile. Nu era ea cea chemată să-i calce pe umbră pentru a afla ce face cu timpul lui. El putea intra pe multe uși, lipsinduse chiar de elementara cerință de a le deschide cu mâna sa. Nu atât orgoliul, cât mai ales buna creștere o sfătuiau pe Ina
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
poate aveai un program... - Pe o vreme ca asta, când nu e bine nici un câine să-l dai afară!? - Atunci pot spera că îmi vei acorda câteva minute din timpul tău? Poate soția ta nu se va supăra că Îi calc covoarele, ce zici? - Nu fi prețios și pus pe șotii... hai, intră, nu te mai formaliza. Traversară un holișor, în care Alex își lăsă pardesiul, apoi pătrunseră amândoi în sufragerie. Era cald și plăcut. Fără o pregătire prealabilă a unui
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
cumpere lucruri de care nu aveau nevoie neapărat. Astfel, Corina se alesese cu haine impermeabile și hanorac cu glugă îmblănită, iar Dan, în costumul de scafandru, stătea în fiecare seară în barca pneumatică. Corina murea de râs văzându l cum călca rar până pășea în barcă, acolo, cu genunchii strânși, Dan râdea cu poftă și se tot amuzau până când și-au adus aminte de anunț. Din vârful patului Corina îl privea serioasă. — Tu știi ce zi e? — Cea din anunț. — Lasă
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ca și cum ar fi privit la televizor; în fiecare stație întorcea capul să vadă cine urcă, dar toate fețele îi erau străine. Nimeni nu îndrepta ochii spre ea, chiar dacă din greșeală genunchii lor îi atingeau faldurile fustei sau vârful pantofilor îi călcau ușor vârful pantofului ei drept. Privirile lor nu se întâlneau și nimeni nu-i spunea absolut nimic, ca și cum locul ar fi fost gol. La gară, Mara își făcu loc să coboare. În asfaltul moale tocurile i se înfigeau puternic, de parcă
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
aplecată, părea un copil care se joacă neîndemânatic cu niște bile, numai când întorcea capul era din nou bătrână și hidoasă. Grăbită, coborî cu plasele ei, uitând de rujul de pe podea. În spatele ei, cei doi puști salivau ostentativ, numai unul călcă batonul roșu și se duse apoi să coloreze albul din jurul surorii sale. Pe măsură ce stațiile treceau, tânăra cu fusta foarte scurtă devenea și mai palidă, iar domnul cu servieta imensă, și mai nerăbdător. Deliei îi venea greu să-și ia privirea
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
mersul. Taie-le cu cuțitul. În spatele lui nu mai era nici un perete al dormitorului, nici noptiera, nici măcar televizorul, doar Daniel, care își făcea drum cu lama groasă a cuțitului, lăsând în urmă o adevărată cărare. Emil îl ascultă. Picioarele lui călcau lianele tăiate ca și cum ar fi plutit peste ape. Amândoi înaintau greu, dar încercau să nu-și julească mâinile și picioarele. Ploaia continua să cadă și să înmoaie pământul, care se făcea tot mai cleios și se întindea pe pantalonii și
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
de ploaie înainte să ajungă în gură, dar lui Emil i se păru că avea gust de ceai rece. — Dacă ne drămuim pachetul ne ajunge până mâine. Nimic nu e mai enervant decât umezeala asta. Daniel îi întoarse spatele și călcă mai departe pe cărarea proaspăt făcută. Ploaia îi aluneca sub haine, picăturile i se scurgeau pe urechi, pe gât și apoi pe umeri. Cuțitul se balansa ușor între degetele ude. Amândoi păreau fântâni arteziene din care apa țâșnea inegal și
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Lui îi plăcuse oportunitatea: putea lucra în liniștea cabinei, dar, in același timp, se va bucura de croazieră. Încă nu acostaseră în nici un port, nici nu-și dăduseră seama că de cinci zile pluteau fără să simtă nevoia de a călca pe pământ. Lipsa stabilității unui sol solid nu îi afectase în vreun fel, dar în scurt timp lucrurile aveau să se schimbe. Marea la rândul ei poate fi puternică. Nava părea imensă, avea două restaurante, o sală de bingo, una
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
nările mele. Am tras mai bine fularul și am închis și ultimul nasture de la palton. Implacable November weather. Pașii mei clipoceau în apa ce ieșea din canal și mă ducea până în stație. De jur împrejur se formase deja noroiul. Deși călcam rar și încercam să nu ies din firul de apă, ghetele prinseseră dantelă maronie pe margini. As much mud in the streets as if the waters had but newly retired from the face of the earth. La ora patru valul
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Te aștepți ca în această seară Vera, la fel de tânără și de frumoasă, să intre în cameră având un aer solemn și fiind pregătită să mărturisească secretul ce o leagă într-un mod necunoscut de personajul X. Poți să o vezi călcând ușor, ocolind măsuța rotundă, încărcată de reviste, și așezându-se pe canapea. Tensiunea crește din ce în ce mai mult, ochii tăi parcurg cât mai repede posibil toate aceste cuvinte care întârzie mărturisirea ei și care încep să te enerveze deoarece nu sunt cuvintele
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
eu aș fi fost în situația Inei. Ce oameni drăguți! - Voi fi toată noaptea aici. Nu mă mișc o clipă de lângă ea, până naște și chiar și... după... - Mulțumesc Olga, mulțumesc... Un timp, mama Inei îi urmări pașii Olgăi care călcau siguri pe dalele de marmură cu intarsii liliachii, parcă voind să spună: aici sunt în elementul meu! După ce își luă halatul, Olga, prefirând un zâmbet confecționat de împrejurare, trecu din nou pe lângă mama Inei și se îndreptă spre salonul unde
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
multe propoziții apoi, găsind că acestea nu pot estompa în nici un fel faptele, se opri. Decât aș fi scris în acest jurnal poate ar fi fost mai înțelept dacă mi-aș fi însăilat gândurile pe iarba din fața casei pe care calcă Alex în fiecare dimineață, pe corolele florilor din grădină care îi sunt atât de dragi, pe frunzele pomilor din livadă care ar glăsui în graiul lor ceea ce eu nu-i pot spune. Cred că mai bine aș fi rezumat totul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]