1,732 matches
-
Nu tocmai: vom vedea, poate să-i găsim loc în altă parte; la urma urmei se poate chiar să renunț. Interesant de reținut e că doresc să am două toalete, deși e de reținut că nu voi să renunț la cămară. Totuși e cazul să procedez deocamdată în acest chip, hotărând întrucâtva să fie două... Două toalete. Da, domnul meu. Foarte bine, am înțeles; mă voi conforma dorinței domniei voastre, domnule președinte. Zis și făcut. Arhitectul se duce la biroul său
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ș-o toaletă? sau două toalete? Trebuie să cuget puțin. Care a fost ultima mea hotărâre? Ultima dumneavoastră hotărâre, a fost, domnule președinte, pentru toalete. Două toalete. Însă eu am hotărât să mergem cu camara înainte. Cum se poate? dece? Cămară doresc și eu. Totuși ași vrea să cunosc motivele care v-au determinat în chip definitiv. Am fost determinat, domnule și stimate președinte, de o teamă firească. Având două toalete, în anumite ceasuri ați fi pus în situația gravă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
consacrate, în prefacerea limbii, ritmurilor etc. ci și în atitudinea sa socială, vădită în multe postume, adică în poeziile neselectate de Convorbiriști. [ANECDOTE AFORISME 1949]* Istoria lui Marin Florea cu țiganii care au atacat o mănăstire de maici. Au spart cămările, jefuind. Un câne a apucat din cămara darurilor un colac și s-a dus cu el în sat la doi km. depărtare. Popa a văzut cânele și a cunoscut colacul din cămăruța unde punea el partea din daruri; s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și în atitudinea sa socială, vădită în multe postume, adică în poeziile neselectate de Convorbiriști. [ANECDOTE AFORISME 1949]* Istoria lui Marin Florea cu țiganii care au atacat o mănăstire de maici. Au spart cămările, jefuind. Un câne a apucat din cămara darurilor un colac și s-a dus cu el în sat la doi km. depărtare. Popa a văzut cânele și a cunoscut colacul din cămăruța unde punea el partea din daruri; s-a dat glas, a strigat gospodarii și i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de anvergură”. În acest timp, cum scria Vasile Pârvan, Ștefan „aduna mereu supărări”, amestecându-se în afacerile Transilvaniei. În 1467, sașii din Transilvania și nobilii transilvăneni s-au ridicat împotriva suveranității regelui Ungariei din cauza unei fiscalități excesive. Veniturile realizate de cămara regală nu erau folosite pentru apărarea țării, ci pentru acțiuni militare, prin care regele urmărea să realizeze cuceriri în centrul Europei, în timp ce marea primejdie care pândea Transilvania, regatul ungar și Europa se afla la hotarul de sud ale acestora. La
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
rituală funcția magică a calului, cel mai adesea ținut într-un spațiu simbolic: „Mâna-n buzunar băga/ Și scoasă cheie lată/ Să-m discuia grajd de piatră,/ Grajd de piatră-mi discuia/ Și scoasă pe murgu-afară.” (Condrea - Galați). „Calul din cămară” a fost analizat ca motiv de V. I. Propp, simbolistica lui fiind una a forțelor htoniene. In balada Corbea II (88), zăvorârea calului are proporții hiperbolice, ca indiciu pentru puterile excepționale ale armăsarului: „Cu lacăt cât banița/ Și cheie cât
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sufletul, văzându-se tam-nisam despărțită de părinți și închisă ca într-un mormânt”. Naramza, fecioara consubstanțială cu natura, își autoimpune recluziunea, ca formă a jelirii după pierderea mamei (maternitatea modelează constant traseul inițiatic). Mai mult decât atât, ea șede în cămara zăvorâtă, izolată de restul palatului, 40 de zile („vro șase săptămâni”), adică exact timpul necesar agregării la noul statut existențial, de inițiată. Cifra are o puternică încărcătură rituală, ea regăsindu-se în obiceiurile familiale (40 de zile femeia care a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ce include greșeala formatoare ori anularea cenzurii supra-ego-ului, facilitându-se astfel accesul în dimensiunea superioară. În acest context, interdicția însăși trebuie citită per contrarium, ca o sugestie modelatoare a traseului inițiatic, altminteri eroul nu poate descoperi singur tărâmul interzis sau cămara oprită. Coerciția are deci un rol profund formativ, concentrează atenția neofitului asupra faliei ce face legătura cu sacrul și îi dă cunoașterea necesară să o recunoască printre sume¬deniile de alte spații similare. Întrebările cheie sunt următoarele: ar mai greși
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cea care l-a adus în lumea albă o constituie odaia secretă, ocultarea fiind valabilă doar anterior procesului ontologic: „camera constituie un secret numai pentru neofit și numai înainte de inițierea lui, încetând să mai fie o taină dincolo de momentul inițierii”. Cămara interzisă este însă localizată cu precizie pentru neofit, coerciția acționând în același mod ca indicația tărâmului închis pentru vânătoare. Tânărul știe cu precizie că acolo este ceva important și toată desfășurarea rituală va decurge de aici. Maestrul inițiator îi dă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cu precizie pentru neofit, coerciția acționând în același mod ca indicația tărâmului închis pentru vânătoare. Tânărul știe cu precizie că acolo este ceva important și toată desfășurarea rituală va decurge de aici. Maestrul inițiator îi dă încă și cheie pentru cămara cu acces oprit, în basmul Nu minți!, din colecția Pop-Reteganul: „- Aici ai 13 chei de la 13 chilii; cu 12 chei vei deschide cele 12 chilii și vei ședea și-ți vei petrece în ele, lipsă nu vei avea de nimic
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
factură lumească pălește și pierde interesul neofitului atunci când e confruntat cu chilia oprită, ce stă sub semnul solarului și furnizează o cunoaștere totalizantă. Dacă cele douăsprezece odăi sugerează o eră cosmică desăvârșită și oferă acces liber către nevoi profane, următoarea cămară ține de reînceperea unui ciclu, cum altminteri dacă nu prin mijlocirea divină a astrului, integrând în mit și revelând mistere. Deschiderea ușii de la a 13-a chilie repornește timpul de la momentul inițial al gloriei totale: „Cum o deschide cade leșinată
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
devine catalizator al consacrării. Privirea pe furiș și atingerea accidentală (întâmplarea este provocată de pârghii magice, ceea ce dă incidentului o valoare rituală) se reduc calitativ doar la un deget aurit, ca marcă a cufundării în dimensiunea superioară. Chiar și atunci când cămara adăpostește ipostaza infernală supusă, neofitul primește cheia și este împins spre comiterea greșelii: „După câte-va d[z] ile Ioniță voia să scie: ce pote să fie în pimniță? El cere cheia și Ileana i-o dă și aceia. Mergșnd
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Visa. Plăcile de marmură de pe fațada casei Bunicului, În care m-am născut Înainte de trecerea șoselei naționale Nr. 14: Sibiu-Mediaș-Sighișoara, peste râul ce străbate satul, În dreapta șoselei se ridică vechea cetate săsească, ce adăpostește Între zidurile ei biserica evanghelică și cămările de alimente ale populației săsești. În timp, cetății i s-au adăugat o școală primară, un cămin cultural și locuințe ale slujitorilor școlii săsești. Pe ulițele din jurul cetății sunt locuințe ale fostei populații săsești, iar spre marginile satului, gospodăriile românești
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
rânduri coarna neagră din propria curte este multicoloră și-i urmăresc zilnic boabele din ce În ce mai negricioase. Nu Îndrăznesc să rup nici una, căci știu că aroma lor se desăvârșește doar spre sfârșitul lunii octombrie și strugurii rezistă la 10°-15°C, În cămara din nordul sufrageriei până În luna februarie. Admir zilnic frumusețea coarnei și mă Închin Naturii care i-a dat existența. Dar nu numai culesul strugurilor Îmi răscolește trecutul. Și culesul porumbului era plin de farmec, chiar dacă pentru copii era mai obositor
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
navetistă într-un mic cătun numit Dobricul Lăpușului, mergea zilnic 7 km pe jos, dus și întors prin noroaie, în cizme de cauciuc, din Târgu Lăpuș, unde stătea în gazdă, apoi s-a mutat și a locuit singură într-o cămară părăginită a școlii și mai părăginite, din acel sat "prăpădit între dealurile Țării Lăpușului". Mă durea atât de mult singurătatea ei și am luat-o să cânte cu mine la câteva mari spectacole ale Cenaclului Flacăra, inventasem un instrument nou
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pelerinaj În Grecia. În urma acestui pelerinaj, doamna Maria Moșneagu, revarsă, În această nouă carte, impresiile și sentimentele trăite În preajma numeroaselor biserici și mănăstiri grecești. Cu sufletul ei sensibil la tot ceea ce este frumos și sfânt, autoarea surprinde și adună În cămara inimii sale mari, ca o albină harnică și credincioasă, nectarul și balsamul vieții duhovnicești Închinate exclusiv Bunului și Atotmilostivului Dumnezeu. În partea a doua a cărții, doamna Maria Moșneagu ne oferă tuturor un „buchet de flori duhovnicești" dedicat Mântuitorului și
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
a d-rului Dinu Brătianu, [ale lui] Lukasiewicz, Olga Florescu, Ionescu etc. Pe lângă scenele tragice, erau și comice. Astfel, casa d-nei Lukasiewicz, un model de instalație gospodărească, fusese ocupată de prințul Schaumburg-Lippe, fost secretar la Legația germană în timpul neutralității. Acesta golise cămara, trimisese acasă nenumărate borcane Rex cu conserve și dulcețuri și se bucura de cel mai modern confort, ba încă, în dorul de a face spirit, el și prietenii lui se îmbrăcau în hainele doamnei, puneau pălăriile ei și făceau bicicletă
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
bolnavilor" ceea ce i-a adus la constatări ca "bucătărie întreținută în bună stare, vasele sunt spoite și curate"... am examinat mâncarea și am găsit-o în calitate și cantitate satisfăcătoare și că se distribuie după Prospectul eliberat de medicul respectiv". Cămara, în stare bună, cuprindea alimente suficiente: mazăre, cartofi, orez, porumb etc., toate cântărite, în cantități satisfăcătoare; pâinea era suficientă, existau atunci 21 ocale de carne (ceea ce revenea peste 600 g carne de bolnav în ziua vizitei). Inspectorii observă că "pânea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
obrajii încinși. Dimisianu, alături de mine, mi-a strâns discret brațul.“ Fie și în felul acesta, discret, mă solidarizam cu profesorul meu de odinioară, și am fost emoționat să aflu, citind Amintirile deghizate, că nu uitase gestul meu după atâția ani. Cămările memoriei Încă din vremea îndepărtată în care i-am fost student, iar mai apoi subaltern la Gazeta literară, Ov. S. Crohmălniceanu m-a impresionat, fermecându-mă prin harul de povestitor, de causeur infatigabil, spiritual și atașant. Din fericire, la el
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
au fost protagoniști. Despre ce fel de „deghizare“ este vorba în amintirile sale, Crohmălniceanu ne lămurește în chiar primul paragraf al cuvân tului înainte: „Deghizate fiindcă sunt niște amintiri care nu răsar prin solicitarea directă a memoriei să-și deschidă cămările, ci se iscă din actul de exegeză literară.“ Așa este. Vizate sunt mai întâi opera, textul, procedeele literare, temele cutărui scriitor și abia apoi, pe baza acestora, se ajunge la comportamentul omului, la portretul moral și fizic. Deci la punctul
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
termen lung, pentru plantă. Scenariul pregătit astfel de plantă era Însă prea frumos pentru a fi și stabil. Evoluția și-a spus cuvântul și animalele, chiar cu tributul Încasat, au reușit să atace și rezerva tactică a plantei, furând “cheia cămării”, adică sintetizându-și amilaza, enzima care transformă amidonul În glucoză. Și astfel, granița dintre rezerva tactică și cea strategică devine, odată cu evoluția, tot mai transparentă; mai mult, ea se mută În domeniul morfologic. Exemplu: varza acumulează pentru anul următor substanța
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
cum ar fi cele câteva nuci ale unui cocotier. Mămica nu le dă decât o tristuță și aceea mică, dar fermecată. Acel mic cotiledon știe, nu atât să păstreze hrană, cât s’o pregătească cu ajutorul enzimelor după ce o ia din cămară, adică din endospermul seminței; adică ceea ce “vânăm” noi, oamenii, de la bobul de grâu, amidonul. Mai există un element care permite monocotiledonatelor să se răspândească practic la orice latitudine. Anume, preferința lor, ca orice plantă, pentru soluri oxidante atunci când temperatura ambiantă
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
un da prelung. După care bunica mă trimitea să-i dau femeii cele trebuincioase în schimbul a feluritor fructe sau bomboane. Se făcea un troc autentic în acea perioadă. Bunica schimba lapte și ouă pe mere, pere, prune până ne încărcam cămara de gemuri și dulcețuri ce în zilele înfrigurate ne îndulceau orezul cu lapte. Nu mai sunt anotimpurile ce erau odată. Pe atunci vara era vară și iarna iarnă. Era lege să plouă aproape toată luna April și să fie ger
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
corect darurile. „Ce ciorbiță bună de oase avem azi - spunea ea -, să-i mulțumim lui Dumnezeu că ne-a dat-o!“ Până la optzeci de ani, bătrânul rămas singur pe lume a fost extrem de chibzuit cu rugăciunile. Ca un administrator al cămărilor cerești, acreditat să facă porții de bine pe măsura faptelor fiecăruia din familie. Lista cu cei pentru care se ruga seara era când mai lungă, când mai scurtă, dar niciodată într-atât de scurtă, încât să sfârșească rugăciunea în câteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ăla micu’. La fiecare pachet de biscuiți Șotron, umflă un frigider. Tot cartierul s-a umplut de frigidere. Nu poți să cumperi un kil de mălai, că, gata, primești un laptop. Da’ măcar laptopurile sunt ușoare. Doamna Piscălescu a umplut cămara cu ele. Ce te faci însă cu mașinile de spălat? Iei niște șervețele și te trezești cu mașina de spălat acasă. „Vă felicităm, sunteți fericita posesoare!“ Toată lumea din cartier câștigă. În toată țara e un du-te-vino de aragaze, boilere și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]