17,038 matches
-
cu Vira asta a ta? - Ei vezi? Asta e! Vira, al cărei nume tu îl pronunți impasibilă și cu o oarecare ironie, a descoperit întâmplător un nor negru care planează peste casa ta, în stare să aducă tulburări în atmosfera căminului tău conjugal. - Nu mai spune? Pe chipul Inei înflori un zâmbet, abia perceptibil, dar în care se ascundea o oarecare teamă, ca întotdeauna când te afli în fața imprevizibilului. Ceea ce însă o irita mai mult era faptul că această colegă binevoitoare
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
mai știi, uneori bărbații, indiferent de sezon, preferă cruditățile. Ina își stăpâni cu greu lacrimile, parând cele spuse cu un zâmbet în care se aflau multe semne de întrebare. Nu se gândise niciodată că Alex ar putea să treacă hotarul căminului conjugal. De fapt, nu e de mirare, se întâmplă atâtea în lumea asta și la case mai mari!... - Dragă Adela, îți mulțumesc... te-ai dovedit a fi o bună prietenă... Văzând că Ina intenționează să plece, Adela ținu să o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
zii! - Așa pe uscat, șefu’!? - Uite, ține de la mine un pol, să ai și mâine ce bea. Săndel își îmbogăți cântecul, cu note de jale, de bucurie, de inimă albastră, dar Alex nu mai zăbovi; se întovărăși cu drumul spre căminul lui, purtând cu greu aburii condensați ai alcoolului care nu se evaporaseră încă. Când ajunse în dreptul porții, se opri câteva clipe; în sufragerie era lumină! Ar fi preferat ca Ina să doarmă, era dificil pentru el să întrețină un dialog
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
sechele, pe când frazele acelea, caligrafiate, după toate indiciile într-o stare de surescitare, se țineau de el ca o umbră. Până când? Până când? se întreba el mereu. Pleca dimineața obsedat de cuvintele ce-l culpabilizaseră și seara, când se întorcea spre căminul conjugal, se oprea din loc în loc să vadă, nu cumva a rătăcit drumul spre casă? Uneori i se părea că nu recunoaște anumite imobile sau străzi. Mai făcea câțiva pași, și după ce se convingea că e pe drumul cel bun, mergea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
prea o luase razna. În comuna Smârdioasa, din spatele punctului de frontieră Rușinosul, în cadrul clubului Femina, și mai mare, isteria, din domeniul pariurilor. Clubul ăsta numără vreo treizeci de membre. De la cele mai tinere, până la cele mai în etate. Copiii la cămine, creșe, grădinițe, iar mămicile și bunicuțele la club. Activități cu conținut divers. În cea mai mare măsură distractiv. Pe bază de program, respectat cu sfințenie, zi de zi, de către fiecare. Pentru astăzi era prevăzută ducerea de nas a celui mai
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
lei - deci, cu o chenzină : 100 de volume din colecția Biblioteca pentru toți; 55 litri vin de masă; sau o călătorie cu trenul dus-Întors, Cluj / București, la vagon de dormit; 27 de pui de un kilogram; ori un pat la căminul de studenți, pe 10 luni... Acum, e greu să faci o proporție ieri/azi, deoarece le furile nu mai sunt fixe, ca atunci; azi, un actor tînăr poate lua Între 600 de lei (majoritatea!) și ...6.000 (știu un caz
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
în urma ei Vasile. "Ai prins coajă, nu? Ia vezi, că poate mă dau jos la tine!" Pufni: "Ia uite, dom'ne, și la asta. A ajuns mare gașperiță". Tocmai atunci sună telefonul. "Alo!", se răsti în receptor domnul și stăpânul căminului conjugal. Hai, salut, bre! Io sunt, Virgil. Am rezolvat treaba. Sunt la bordură, acia, la Costi în față. Dai coneacu' ăla?" "Îl dau, mă, să scap dă gura ta. Al'fel mă știe toată strada că ți-am rămas dator
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cucerit spațiul cosmic-dar nu și pe cel interior, am cucerit atomul-dar nu și prejudecățile oamenilor, plănuim mai multe-dar realizăm mai puține, am învățat să ne grăbim-dar nu și să așteptăm, avem două salarii-dar mai multe divorțuri, avem case mai frumoase-dar cămine destrămate, avem mai multe în vitrine-dar mai puțin în interior, etc. Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei încete, oamenilor mari și caracterelor mici. Profituri rapide și relații superficiale. Sunt vremuri în care avem excursii rapide, scutece de unică folosință, aventuri
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
funcția de asistent secund al adjunctului locțiitorului de vicepreședinte al departamentului de dezvoltare din cadrul secției de calcul integral, parte a diviziei de programare-execuție, nu mă mulțumea. În scurt timp, am renunțat și la discursurile motivaționale pe care le țineam În căminele de bătrâni: În urma vizitelor mele, tot mai mulți pensionari cădeau În depresie, refuzând până și jocul de bingo ori vizitele urmașilor. La patruzeci și doi de ani, devenisem, așadar, un anonim tocit și plictisit. În plus, trebuie să recunosc, frumusețea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
punctualitate. Prietenii adevărați sunt tot mai puțini, iar lipsa de afectivitate îi sporește debusolarea. Ceea ce încearcă doctorul Ralph Greenson, psihanalistul ei, este, în ultimă instanță, soluția de bun-simț: terapia prin iubire. Îi oferă lui Marilyn întreaga căldură a propriului său cămin. Împreună cu soția și fiica sa o transformă pe Marilyn într-o membră a familiei sale (o invită la masă și cu ocazia diverselor sărbători, îi oferă mici cadouri, altfel spus, îi oferă un cadrul familial și afecțiunea de care aceasta
Căutând-o pe Norma Jeane by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9164_a_10489]
-
Monroe, Michel Schneider (și, înaintea lui, Ralph Greenson) a descoperit sufletul tulburat, chircit de spaimă al unei fetițe, Norma Jeane Baker, care s-a trezit singură în jungla vieții. O fetiță care a visat doar la căldura protectoare a unui cămin, dar pentru care viața a însemnat o goană dementă, presărată din belșug cu sex, alcool și blitz-uri ale aparatelor de fotografiat. Dincolo de strălucire, de zâmbetul intrat în istoria secolului XX, de celebritatea sa la scară planetară, Marilyn Monroe a
Căutând-o pe Norma Jeane by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9164_a_10489]
-
publicații culturale din Vestul României: păstrarea unui anumit tip de solidaritate care i-a adus la sediul redacției nu doar pe colaboratorii actuali, ci și pe mulți dintre cei pentru care, de-a lungul vremii, "Orizontul" a constituit un adevărat cămin. Arădeni, reșițeni, lugojeni, severineni, bucureșteni, hunedoreni, timișoreni ne-am regăsit într-o confrerie care depășește granițele, convingerile politice, notorietatea, naționalitatea, religia sau talentul. Cel mai tânăr participant are nouăsprezece ani, cel mai vârstnic nouăzeci și opt! Sunt cifre care spun
Ce înseamnă o revistă literară? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9200_a_10525]
-
importanță, spațiul e aproape personaj titular. Doar cîteva repere: mansarda, și studenții ei întîrziați, sau savanții miopi, camera, în care se consumă, în singurătate, sau în doi, trei..., experiențe dintre cele mai felurite, pensiunea (de la balzacian-respectabilă la expresionist-depravată), hotelul, internatul, căminul de domnișoare, biroul, redacția, restaurantul, cafeneaua, tripoul, și așa mai departe. Case peste case, de la cele care sugrumă identitatea locatarilor, reclamînd, ca la Călinescu, atenție pentru cele mai mici detalii care le compun, la cele care adăpostesc vieți fericite, în
Case din cărți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9220_a_10545]
-
minuni în ultima vreme la nivelul fiecărui cetățean. De cînd a scăpat de jugul dictaturii românul dă dovadă de un spirit civic ieșit din comun și de un patriotism pe măsură. Își plătește impozitele, își declară toate veniturile, păstrează în jurul căminului său cea mai mare curățenie, conștient că de acest lucru depinde în mare parte siguranța sa. Nu mai vezi pe nimeni să nu-și facă treaba la locul de muncă, indiferent că lucrează la stat sau în mediul privat, să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nu se puteau discuta totuși într-un pisoar în care puțea a urină de îți venea să verși, trebuia luate pe îndelete cu totul altundeva. Urmară întîlniri nenumărate, fie în locuri publice, fie acasă la Roja, fie în camera de cămin a Delfinei. Aveau nevoie de un plan de bătaie bine pus la punct. Nu-ți mai bate capul degeaba cu asta, îl liniștise Bătrînul. Intrigile astea deocheate poți să le lași liniștit pe mîna femeilor. Nimeni nu se descurcă mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
din cei ce populează ghetoul are povestea lui pe care semenii se prefac că n-o aud. O farfurie cu sarmale, o sticlă de bere sau câteva haine primite de pomană, nu pot Înlocui frumusețea și intimitatea misterioasă a unui cămin. Dar eu am renunțat de bună-voie și acum, la aproape 55 de ani m-am trezit că plâng după un golan bătrân, unul care a omorât cândva, ba am chiar amintiri plăcute cu el. Antoniu Își dă seama că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Găsește și tu o femeie de ispravă, ca șmecherul de Ben, și mută-te la ea, ca să ai liniște și să scrii. -O femeie ,,de ispravă,, , cum spui tu, nu așteaptă, ca, după o viață de muncă să primească În căminul ei un scriitor-vagabond. -Dar Ben cum a putut găsi? -A primit-o el, În șandramaua lui. Ea s-a aciuiat acolo. Cine știe din ce cauză a rămas fără un adăpost deasupra capului, sărmana... Da, recunosc, e o diferență... -La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
negru și mă minunam din nou văzând ce multe fire auriu-roșcate găseam. Avea părul foarte lung, complet drept, ca o coadă de cal, și poate la fel de aspru. Camera lui Georgie era cufundată în penumbră, luminată acum doar de focul din cămin și de trei lumânări ce ardeau pe polița de deasupra. Lumânările și câteva rămurele anemice de ilice aruncate la nimereală prin cameră erau cam tot ce putea produce Georgie în materie de podoabe de Crăciun, și totuși încăperea avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
noi câteva sărutări de consolare, fără ca în inimile noastre să se petreacă ceva semnificativ. Până în momentul acela nu-mi înșelasem soția, iar faptul că nu i-o prezentasem pe Georgie Antoniei fusese o simplă întâmplare. Georgie locuia atunci într-un cămin pentru studente, un loc jalnic pe care nici n-am încercat să-l vizitez. Apoi s-a mutat într-un mic apartament și m-am îndrăgostit brusc de ea. Poate părea caraghios ce spun, dar cred că m-am îndrăgostit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cea mare din locuința din Hereford Square citind Istoria războiului peninsular de Napier și mă întrebam dacă o să mă aleg cu un astm din pricina bețișoarelor parfumate ale lui Georgie. Un foc vesel de lemne și cărbuni strălucea și murmura în cămin, iar lămpile cu lumină intermitentă aruncau o culoare aurie blândă asupra camerei mari care, chiar și în toiul iernii, mirosea a trandafiri, ca efect al vreunei scamatorii făcute de Antonia. Felicitările scumpe înșirate pe pian, mănunchiurile de crenguțe de brad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și s-a retras un pic. A oftat adânc și a spus: — Of, iubitule, iubitule... Dacă ți-aș suci gâtul acum, am zis, poate că aș scăpa doar cu trei ani. M-am ridicat și m-am sprijinit de polița căminului privind în jos spre ea. Oare ce-am făcut să merit asta? am întrebat-o. Antonia zâmbi încordat. Își netezi părul, își trecu degetele lungi peste coc, își potrivi agrafele. Își aranjă gulerul bluzei. Avea oarecum aerul că momentul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
se mai vedea în oraș, petice mici albe stăruiau încă pe acoperișuri și pe trotuarele mai puțin circulate se vedeau fâșii lungi de gheață cenușie. M-am așezat pe canapea și am început să-mi curăț pipa lovind-o de cămin. Antonia se apropie din nou. — Vezi că ai să lași aici o pată urâtă. — Acum nu mai contează. — Ba contează, Martin. Fiecare lucru, oricât de mărunt, contează. Scena mai intimă, mai restrânsă, parcă-i dădea încredere. Întinse mâna și-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Shakespeare, marea de la țărmul Țării Galilor. Camera era Antonia. Răsufla amprenta personalității ei. Mirosul de trandafiri, abia perceptibil, stăruia, așteptând zadarnic să fie împrospătat de căldura focului. Toate obiectele din jur erau ea - covoarele mătăsoase, pernele înfoiate, dar mai ales polița căminului, micul ei altar, papagalii din porțelan de Meissen, ceașca din argint italienesc, paharul din sticlă de Waterford, cutiuța de prizat tabac pe care i-o dăruisem când eram logodiți cu inscripția: Prietenie dezinteresată, dragoste nedisimulată. Încercam o durere nouă, cruntă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mele. Am căutat, fără să găsesc, cuvintele îndeajuns de grăitoare care să o aducă mai aproape de mine printr-un schimb preliminar de jurăminte de credință. Am aruncat pe jos felicitările de Crăciun și am dus-o pe Georgie lângă polița căminului. — Vreau să pui mâna pe tot. Vreau să atingi toate aceste obiecte. Ea ezită. — Ar fi un sacrilegiu. Cred că aș avea de suferit din cauza asta! — Nu, am spus. Ar fi un sacrilegiu benefic. Tu mă aduci cu picioarele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
întors, iar eu am deschis ușa. Când a trecut pe lângă mine, m-am înclinat. M-am întors în salon. Grădina era goală. Mi-am pus în buzunar volumul de Napier. Am constatat că respir greu. M-am sprijinit de polița căminului și am început să mângâi unul dintre papagali. Praful zgrunțuros îmi rămase pe mână. 11 Următoarea constatare a fost aceea că Georgie nu era la ea acasă. M-am dus acolo cu mașina imediat ce mi-am revenit din șoc, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]