2,573 matches
-
Până vom intra-n Carpați. Și tot astfel să urmați Să putem să fim scăpați, Și să fim neurmăriți De femei și de bărbați. Vom intra-n munții Carpați, Munți de stâncă și de piatră, Isvoarele nu mai seacă Și căprioarele joacă. Iată, vedeți voi băeți, Ce loc frumos v-am ales, Căprioare să-mi vânați Cu ele-n târg să-mi plecați De geaba să nu le dați Pe la boierii bogați, Ci pe unde mi le dați, Sama bine să
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
să fim scăpați, Și să fim neurmăriți De femei și de bărbați. Vom intra-n munții Carpați, Munți de stâncă și de piatră, Isvoarele nu mai seacă Și căprioarele joacă. Iată, vedeți voi băeți, Ce loc frumos v-am ales, Căprioare să-mi vânați Cu ele-n târg să-mi plecați De geaba să nu le dați Pe la boierii bogați, Ci pe unde mi le dați, Sama bine să luați, Casele să le-nsemnați Pe unde sunt boieri bogați. Eu la
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
nu le dați Pe la boierii bogați, Ci pe unde mi le dați, Sama bine să luați, Casele să le-nsemnați Pe unde sunt boieri bogați. Eu la dânșii mă voi duce Să-i întreb cu cuvânt dulce De-au fost căprioara dulce De-au fost căprioare dulci Să-mi dai bani câteva pungi. Și din casă c-om eși Tacticos că vom păși Și-n munte iar vom sosi, În munte or la un isvor, Unde paserile sbor Și îmi cântă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
bogați, Ci pe unde mi le dați, Sama bine să luați, Casele să le-nsemnați Pe unde sunt boieri bogați. Eu la dânșii mă voi duce Să-i întreb cu cuvânt dulce De-au fost căprioara dulce De-au fost căprioare dulci Să-mi dai bani câteva pungi. Și din casă c-om eși Tacticos că vom păși Și-n munte iar vom sosi, În munte or la un isvor, Unde paserile sbor Și îmi cântă de te - adorm. Isvoraș cu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Stătea oastea în mirare Ce urmă să fie oare? Unul zise că-i de zână Aibe-o-mpăratul de mână, Alții că e de crăiasă Aibe-o-mpăratul mireasă, Alții dintre vânători, Cari-s mai cunoscători, Au ghicit că-i căprioară, Să și-o aibe soțioară. Nunul mare, că-i mai mare Și-i cu grija în spinare, Pe un cal frumos călare, Se ridică-n scări 75Și se umflă-n nări, 303 {EminescuOpVI 304} Face ochii roată Pe oștirea toată
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mai rău mă seacă, Stau în loc și arz în foc, 460 {EminescuOpVI 464} Pomii dacă înfloresc Paserile se iubesc, În tot felul glăsuesc, Vai de cei ce pătimesc. Toată ziua loc nu are Îmblând după vânătoare Și de prind vr-o căprioară O săgeată de o doare. No. 70 De-ar fi fost mijloace, ș-ar fi putință De a mă preface după dorință, M-aș face - oglindă să cați în mine Și eu totdeuna să cat la tine; Piepten m-aș
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
șapte de tatuaje pe corp. Cele mai vechi tatuaje din lume! — Adevărat? a Întrebat Armanoush. Mă Întreb ce fel de tatuaje se făceau pe-atunci. — Cel mai adesea Își tatuau pe trup animale, cele care erau totemurile lor... probabil măgari, căprioare, bufnițe, capre negre - și, bineînțeles, șerpi, sunt sigură că șerpii erau Întotdeauna la mare căutare. — Uau, mai mult de cinci mii de ani vechime! s-a entuziasmat noua prietenă a Scenaristului Nenaționalist de Filme Ultranaționaliste. — Însă nu cred că avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
doilea stă mătușa Banu. Și ea e trează la ora asta. Cea de-a treia persoană trează din casa familiei Kazanci. În dimineața asta se petrece ceva neobișnuit cu ea. Fața Îi e palidă, iar În ochii ei mari, de căprioară licărește Îngrijorarea. În fața ei e o oglindă. Se privește și vede o femeie Îmbătrânită Înainte de vreme. Pentru prima oară, după mulți ani Îi e dor de soțul ei - soțul pe care Îl părăsise, Însă nu Îl abandonase niciodată de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
zicea berlină: „François, te duci să-mi cureți berlina?“. Mă ajuta soră-mea Madeleine. Ne amuza să spălăm caroseria cu multă apă În plin soare. Madeleine se ocupa de barele de protecție, iar eu de faruri. Lustruitul cu piele de căprioară venea la sfîrșit, ca o răsplată. Mi-a plăcut Întotdeauna să ating, să manevrez, să strîng În pumn pielea de căprioară. Bunicul era chițibușar, nu voiam să ne spună că dăduserăm rasol. Avea obiceiul să bombardeze cu scrisori Ministerul Apărării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
apă În plin soare. Madeleine se ocupa de barele de protecție, iar eu de faruri. Lustruitul cu piele de căprioară venea la sfîrșit, ca o răsplată. Mi-a plăcut Întotdeauna să ating, să manevrez, să strîng În pumn pielea de căprioară. Bunicul era chițibușar, nu voiam să ne spună că dăduserăm rasol. Avea obiceiul să bombardeze cu scrisori Ministerul Apărării pentru a semnala inexactitățile din hărțile de Stat-Major care indicau drumuri carosabile inexistente. Toată familia respira ușurată cînd pleca. Seara, Împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
un paltonul cu guler din vulpe argintie așezat peste umeri. Pe dedesubt avea un costum muștar cu o vestă asortată de culoarea smaraldului. În poală ținea o căciulă din blană de castor, peste care stăteau împăturate mănușile din piele de căprioară. Avea părul adunat în bucle strânse în jurul gulerului și părea prospăt bărbierit, ceea ce îl făcu pe Porfiri să suspecteză că obrajii săi nu cunoscuseră încă lama briciului. Mai mult, ghici în înclinarea capului și în privirea acestuia rugătoare o oarecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
afla și Matthew. Dar unde? Kitty trecu de statuia de marmură a lui Cristofor Columb, sări peste o coloană de granit din dreapta și intră În parc, căutându-l. Chiar În fața ei, un bărbat Într-o haină maro de piele de căprioară, jeanși și o pălărie caraghioasă făcea fotografii lucrării, foarte prins de activitatea lui. Se Întoarse spre ea și-i zâmbi. Era el. Matthew se Îndreptă Încet către ea, privind-o cu lăcomie, ca și când ar fi fost curios să vadă cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
mai degrabă cu Clark Gable decît cu Amundsen. Și tot așa, peste iepurele cu castane, obrajii de halibut, melcii parsillade, Hardy Kiwi și salata Fleur de Maquis, legumele tinere și ruccola Încă nenăscută, perele și prăjitura cu porumb, pulpa de căprioară Înfășurată În slăninuță cu mere și frecată cu (Încă și mai multă) sare din Marea Moartă, tiramisu, tarte tatin, un porto Graham’s Vintageși espresso. SÎnt toți strălucitori, plini de speranță, viguroși și fermi În credința că sînt de neînlocuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
țîțe din Oklahoma; cowboy enormi, care-și fluturau lasourile prin preajma localurilor cu cărnuri fripte din Texas; iepuri cu ghirlande de becuri de Crăciun prinse Între urechile cele lungi; tepee-uri pline de munți de capete de săgeată, veste de piele de căprioară cu franjuri, pături Navajo și coșuri Hopi, În Arizona; moteluri cu neoane roșii ca rujul de buze, În deșertul californian strălucind În apusul de culoarea lavandei. În tabăra de noapte de pe malul unui rîu repede dintr-un canion din nord-estul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Wakefield plecînd din rai urcă și se Încolăcește și se Întoarce pe propriile-i urme, refuzînd să se conformeze oricărei structuri narative tradiționale. Conduce toată noaptea de-a lungul țărmului, uimit la răstimpuri de strălucirile de pe cuprinsul oceanului Întunecat, de căprioare care trec În fugă șoseaua. Spre ziuă se oprește și se odihnește vreo oră În mașină, somnul fiindu-i Însoțit de bubuiala valurilor, la vreo sută de metri sub el. Ajunge după-amiza tîrziu În orașul nord-vestic În care plouă mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
blochezi. Să stai, să te uiți ca prostul la ușă. Pe vremea lui Ceaușescu se construia foarte prost. Dacă te împingeai așa, în toc, puteai să deschizi ușa. Nu-ți trebuia o forță prea mare. Nu (cu dispreț) picior de căprioară, cu răngi, numai figuri... Când îi aud, mor. A, la seifuri, la asta, la cine știe ce bănci să te duci... Dar ce bănci, te duci la Banca Națională să furi de-acolo? De la Banca Agricolă? Unde? Seifuri n-aveam în țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Trist e micul ciobănaș, Cel cu inima vioaie, C-a trecut un căruțaș Și-a lovit din mers o oaie. „Un om năcăjit” de M. Sadoveanu Sus, pe Munții Stânișoarei, Printre unduioase coame, Un copil slăbit de foame Plânge moartea căprioarei. „Un copil al nimănui” Ei, acum nu vă mai scap, Vreau răspunsul la-ntrebare: Cine vine pe cărare Și ce poartă el pe cap? „O căciulă mai voinică decât el” Dacă știți, vă răsplătesc Și pe voi, dar și pe
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
Araki Mataemon, la care tocmai sosiseră Takamori și Tomoe. În clipa aceea Takamori stătea prăbușit într-un scaun de trestie și privea cum plouă. Tomoe, până-n gât în apă caldă și curată, se desfăta în baie, cu picioarele ei de căprioară complet întinse, relaxându-se după pofta inimii. Și la acest hotel Gaston a primit același răspuns dezamăgitor. Nu s-a gândit nici o clipă că Takamori și Tomoe puteau fi acolo. Gaston a dispărut iar pe străzi, târându-și picioarele obosite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
LEPROȘI Mistuiți de răni lăuntrice ne trecem prin veac. Din când în când ne mai ridicăm ochii spre zăvoaiele raiului, apoi ne-aplecăm capetele în și mai mare tristețe. Pentru noi cerul e zăvorât și zăvorâte sunt cetățile. În zadar căprioarele beau apă din mînile noastre, În zadar cânii ni se închină, suntem fără scăpare singuri în amiaza nopții. Prieteni, care stați lângă mine, încălziți-vă lutul cu vin, desfaceți-vă privirile peste lucruri. Noi suntem numai purtători de cântec pe la
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
de roșii. Deținuții Își țineau geamurile deschise pentru a surprinde o fărâmă din parfumul primăverii. Întâlni privirea Majei. Poate că, la urma urmelor, nu avea o părere proastă despre el. Avea o privire limpede și plină de subînțelesuri, ca de căprioară. Cu o claritate dureroasă, Aris o revăzu În ziua nunții ei. Mireasă de coral În mijlocul esplanadei din Campidoglio, și-l revăzu pe tatăl lui - Îmbrăcat În cenușiu, strălucitor, cu Camilla Împopoțonată În domnișoară de onoare, salivându-i pe haina de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Într-un blond cenușiu și trăsături puternice - colega lui de facultate, avocat și ea, asociata lui, de-acum sora lui. Cea de-a doua, micuță și firavă ca Audrey Hepburn, cu părul castaniu și scurt, cu breton, cu ochi de căprioară, tânără, așa cum ar fi vrut și Elio să fie. Aris - fiul nereușit pentru care tatăl Își reproșa nașterea, educația, gusturile, totul - refuzase s-o cunoască timp de aproape doi ani. După ce, Într-o zi, pe neașteptate, fără nici o avertizare care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
trage pe-pe plajă În pescăruși. Și Îi omoară Întotdeauna, că-că are o țintă bună, ca Mel Gibson. Tatăl meu spune că Armă mortală e tot numai o minciună, pe când el trage cu adevărat. Tăcu dintr-o dată, căci ochii de căprioară ai Camillei se iviră În spatele Carlottei și nu-i plăcea să vorbească despre tatăl pistolar În fața ei, care era atât de sensibilă și nu voia să ucidă nici măcar țânțarii care de la Începutul lui mai bâzâiau În jurul vilei sale. Dar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
sfântă, Și ea, trebuie cinstită! Pentru cei fără de mamă, Foarte mult ei o doresc, Că nu au la inimă, Ființa pe care o iubesc! Pădurea La izvorul cristalin, Care curge prin pădure, Multe animale vin, La apă și după mure. Căprioare, dar și cerbi, Se adapă de aici, Vin singure, câteodată, Dar, vin și cu puii mici. Vulpea vine din poiată, Încet, că este șireată, Să pândească păsărele, Din desele rămurele. Zboară sturzul pe crenguțe, Să mai caute grăunțe, Să mănânce
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Memoriile mă sufocă cu tristețe și vinovăție. Eu, mama, tata, fratele meu - toți în mașină. Ploaia orbindu-ne cădea cu repeziciune înfăptuind marea lacrimilor de gheață în care zac neputincioasă acum. Apoi... apoi momentul decisiv, cotitura care stabilește soarta. O căprioară, o biată căprioara alungată de înțepăturile ploii din căminul său se materializează în fața mașinii. Nu mai ai ce să faci; știi sigur ce va urma, știi sigur că s-a apropiat sfârșitul bietei căprioare a cărei ochi te imploră s-
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cu tristețe și vinovăție. Eu, mama, tata, fratele meu - toți în mașină. Ploaia orbindu-ne cădea cu repeziciune înfăptuind marea lacrimilor de gheață în care zac neputincioasă acum. Apoi... apoi momentul decisiv, cotitura care stabilește soarta. O căprioară, o biată căprioara alungată de înțepăturile ploii din căminul său se materializează în fața mașinii. Nu mai ai ce să faci; știi sigur ce va urma, știi sigur că s-a apropiat sfârșitul bietei căprioare a cărei ochi te imploră s-o ferești, s-
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]