5,129 matches
-
din hrubă, Gusta plin de bucurie din roadele Produse de minoritățile alături de care Fuma pipa păcii, și le îmbrățișa Pe ritmuri buricoase de manele Și grătare înconjurate de sticle de bere, Pungi de plastic, maidanezi și vorbe de duh, Acestea cărate din Înțelepciunea strămoșilor, Încă nestabiliți de istorie. Totul a fost bine și frumos până într-o zi, Când, ca din senin veni o veste, Pe care aproape nu și-o puteau măsura Cu propriile urechi. La unul din vestitele magazine
ENTUZIASM LA ZI de STELIAN PLATON în ediţia nr. 363 din 29 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351078_a_352407]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > MĂ STRIGĂ MUGURII DIN RAMURI Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 469 din 13 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului iubita mea, mă scurg pe streșini cărând în lacrimi amintiri și mă preling pe crengi de vișini un strop de rouă în priviri. mă strigă mugurii din ramuri ca niște scâncete de prunci; un gingaș ghiocel, sub geamuri, alungă iarna pe morunci. se-adună păsările-n cârduri
MĂ STRIGĂ MUGURII DIN RAMURI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 469 din 13 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351159_a_352488]
-
și o profesie și să fi nevoit, nevoită, să-ți părăsești patria, familia și copiii și să emigrezi forțat într-o țară străină unde să ajungi gunoier, muncitor agricol, salahor pe șantier (în cazul bărbaților, făcând cele mai grele munci, cărând saci de ciment în spate) sau îngrijitoare și îngrijitor de bătrâni (serviciul de altfel cel mai stabil al unui emigrant din UE)? Căci să fim realiști, dezintegrarea și ruperea de rădăcinile patriei mamă și reintegrarea deplină într-o țară străină
JURNAL ATEMPORAL. CUM PROCEDEAZĂ AUTORITĂŢILE ROMÂNE PENTRU EXTERMINAREA POPULAŢIEI. de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345607_a_346936]
-
Oameni care purtau rămășițele unor haine militare, invalizi de război așteptau sub geamurile restaurantului, aproape bătându-se ca să prindă un os de pe care luau ultimele fărâme de carne". În Bangladesh a fost puternic impresionat de efortul epuizant al tinerilor care cărau ricșe. „Încep la 18 ani sau chiar mai repede și la 24 de ani «sunt arși» , îi relatează un localnic. În același timp, sunt și valori care durează... oamenii de pretutindeni au un cod moral nescris în care politețea, respectul
HERMAN VICTOROV: „DIN VIAŢA UNUI OM OARECARE” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345683_a_347012]
-
a căit. Legat de pâinea din mănăstire, aici s-a mai petrecut încă și o altă minune: când mănăstirea nu a dat masă la hram, de frica foametei, fiindcă nu aveau destule provizii, atunci milioane de furnici au început să care grâul din hambare. În amintirea acestei minuni, pocăindu-se înaintea lui Dumnezeu, monahii și-au luat canonul dragostei de a pune zilnic, la poarta mănăstirii, o ladă de lemn, cu pâine, la îndemâna tuturor pelerinilor ce îi calcă pragul. Uleiul de la
CÂTEVA INDICII ŞI REFERINŢE ISTORICE ŞI SPIRITUAL – DUHOVNICEŞTI DESPRE ICOANA MAICII DOMNULUI “PORTĂRIŢA” DE LA MĂNĂSTIREA IVIRON DIN SFÂNTUL MUNTE ATHOS... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1594 din 1 [Corola-blog/BlogPost/352094_a_353423]
-
bani delapidați cu ajutorul firmelor-fantomă și al administratorilor... După cucoană, o „individă” ; ea e cea care era să-l nenorocească pe Pilică: Individa asta, Stănescu Valeria Anca, este o femeie foarte fudulă: îi place s-o știe lumea că are bani. Cară după ea vreo opt ghiuluri, un lanț de aur ca cel de la fântână și-un telefon mobil Vertu, cu sclipici, bătut în cristale, de-ți ia ochii... Ei bine, se uită în jur, bagă capul după mine în birou, nu
CRONICA MARGINEANU SERBAN de IOAN LILĂ în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356244_a_357573]
-
damigeana, iar vișinele din vișinata veche, le aruncase cu o zi în urmă, în spatele grădinii de zarzavat. Acolo depozitam gunoiul, aproape de pârâiașul copilariei mele iar când grămada era mare, tata ruga un vecin, care avea căruță să-l ajute să care gunoiul, departe, la groapa comună de gunoi, a localității. „Nu știu cum a scăpat din coteț dar parcă era nebun”, ne povestește mama. “A început să râme prin curte, (din cauza solicitării râtului, i-a scăpat și sârma din nas) parcă trecuse tractorul
PURCELUŞUL GHIŢĂ de VASILICA ILIE în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356416_a_357745]
-
pălăria în gură rage, mă privește apoi dă din cap: tu nu știi să cânți, mă’?! oprită de mult, catârca silabisește numele bodegii ajutoare - într-un suman jerpelit, buletinul primarului nevasta mă ceartă pe micul ecran ciocănitoarea Woody țăranul modern cară bălegar la camp vorbind la mobil Borsec: turiștii își umplu peturile; al meu e cu vin moțata pe cuib: ea un ou, eu un poem în același timp în drum spre casă salut sperietoarea și-mi răspunde sughițând afiș electoral
POEME CU OCHII ÎNGUŞTI de ION UNTARU în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356519_a_357848]
-
se varsă-n mare ținuturile Senegambiei, iar cei din urmă au apucat-o spre răsărit, acolo unde se-ntinde Bangana, cu ale ei nisipuri umblătoare. Vreme de șapte săptămâni a așteptat Kete întoarcerea lor. Iar în acest timp pustiul înainta cărat de spiritele rele ce căutau calea înapoi spre lume. Care, deși arătau la înfățișare ca niște oameni, dar cum îți luai ochii de la ei se năruiau la pământ și se prefăceau în movile de nisip. Când s-au întors cei
POVESTEA LUI BELAY de IOAN ALEXANDRU DESPINA în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355971_a_357300]
-
și fericirea în Domnul înseamnă să bei apă vieții și să renunți la fântânile crăpate ale lumii - “Și mergeam în vis spre izvorul meu.../ Apă...apă.../ Apă izvorului meu îmi inundă privirile,/ Îmi spală ochii,/ Îmi spală picioarele!/ De ce Dumnezeule,/ Căram apă asta în mine?/ De ce, de ce o căram Iisuse?/ Și o beam, o beam,o beam.../ Și simțeam că însetez.../ Însetez, însetez mereu?!...” Volumul Victoritei Duțu este o chemare îndemn pentru fiecare dintre noi de a renunța la calitatea de
“VREAU O ALTĂ LUME” DE VICTORIŢA DUŢU – POEZIE CREŞTINĂ DESPRE VEŞNICIE, DRAGOSTE ŞI SMERENIE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355972_a_357301]
-
vieții și să renunți la fântânile crăpate ale lumii - “Și mergeam în vis spre izvorul meu.../ Apă...apă.../ Apă izvorului meu îmi inundă privirile,/ Îmi spală ochii,/ Îmi spală picioarele!/ De ce Dumnezeule,/ Căram apă asta în mine?/ De ce, de ce o căram Iisuse?/ Și o beam, o beam,o beam.../ Și simțeam că însetez.../ Însetez, însetez mereu?!...” Volumul Victoritei Duțu este o chemare îndemn pentru fiecare dintre noi de a renunța la calitatea de fiu rătăcitor. Dumnezeu încă ne mai așteaptă, iar
“VREAU O ALTĂ LUME” DE VICTORIŢA DUŢU – POEZIE CREŞTINĂ DESPRE VEŞNICIE, DRAGOSTE ŞI SMERENIE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355972_a_357301]
-
să mai fac încă o sută treizeci de dirhami. Așa am vorbit cu tata. Îi spuse Ahmed îmbufnat. - Tata a plecat acum două ceasuri la Essaouira și n-o să se mai întoarcă astă seară. Hai că te ajut eu să cari totul acasă. Zise Khalid, apoi își ridică fratele în picioare și se apucă să pună toată marfa în preșul cârpăcit. Ahmed rămase locului, cu privirea pironită la mișcările repezi și sigure ale fratelui său și fără să vrea, îl podidiră
BELAY, REGELE MAIMUŢĂ de IOAN ALEXANDRU DESPINA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/355994_a_357323]
-
celei de a doua armate. În apropierea Depoului în care activitatea pulsa odinioară într-un ritm viguros am privit din mașină unitatea feroviară. Părea un loc ruginit cu șine de cale ferată triste, fără numeroasele locomotive care se vor fi cărat de multișor la fier vechi. Vagon părăsit- nici măcar câini de pripas în vechiul Depou ------------------------------- Haibun - Compoziție litarară (de origine japoneză) care combină proza cu haiku Gabriela Gențiana GROZA Cluj-Napoca februarie 2011 Referință Bibliografică: Gabriela Gențiana GROZA - HAIBUN (2) - TURNUSUL ȘI
TURNUSUL ŞI NEA ILIE de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354762_a_356091]
-
El acasă..., eu la birt. GHEORGHE: Dacă-aici e loc sfințit Ce prost am fost c-am lipsit!... Veneam și mă-mpărtășeam Și grija nu-ți mai duceam... (O amenință cu degetul arătător, scrâșnește din dinți). Câțiva pumni dacă-ți căram, Jur că vină nu aveam! Te lecuiam de băut, Și nu eram troglodit... Să te-qaștept, să mor de frică? Sfinte, ce-i cui-a mea Florică!... FLOAREA: (Floare nici nu l-a observat, își umple un phar, îl golește pe
CINE MĂ ŢINE PE MINE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354783_a_356112]
-
El acasă..., eu la birt. GHEORGHE: Dacă-aici e loc sfințit Ce prost am fost c-am lipsit!... Veneam și mă-mpărtășeam Și grija nu-ți mai duceam... (O amenință cu degetul arătător, scrâșnește din dinți). Câțiva pumni dacă-ți căram, Jur că vină nu aveam! Te lecuiam de băut, Și nu eram troglodit... Să te-qaștept, să mor de frică? Sfinte, ce-i cui-a mea Florică!... FLOAREA: (Floare nici nu l-a observat, își umple un phar, îl golește pe
CINE MĂ ŢINE PE MINE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354787_a_356116]
-
de chimie. Trei golani, loviți de streche, Ies grăbiți dintr-o bodegă; Cu cercei în nas, ureche, Salutară o colegă: "Uite, ce gagică faină! Ce faci, ne vedem diseară? Vai ce țoale ai, ce haină! Ești mișto!"− și-apoi se cară. "Diseară în oraș nu ies, Învăț pentru facultate; Dă-mi un buzz și stăm pe mess" Și-l bate ușor pe spate. O tentativă de patron, Îmbrăcat la patru ace, Se crede regele pe tron Că nu e lăsat în
VINE, VINE PRIMĂVARA! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 440 din 15 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354812_a_356141]
-
n-ar rezista fără voi!” Apoi se amestecă într-un nor de praf. În rest, țipete, sânge și moarte. Deschisese ochii, după câteva luni de comă, într-un pat de spital din Germania. Era toamnă. Ziua aceea de iulie își cărase trena printre vulturi, spre ceață. Lângă el era o femeie îmbrăcată în alb. Încercă s-o întrebe ceva însă nu reuși să scoată decât niște sunete ciudate. Era derutat. Nu înțelegea de ce este acolo, iar trecutul se învăluise în norii
PROMISIUNEA DE JOI (XII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 865 din 14 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354869_a_356198]
-
mereu Trece prin mine vântul ca cerul și ca dorul Ne-am ucis însăși șansa de-a fi eliberați Asasinând nemernic însuși Judecătorul? NE TREBUIA O CRUCE Nu vedeți o ființă pe dealuri târându-și crucea imensă arborele pe dealuri cară cerul prin trunchiul lui Fiecare popor trebuie în lumină să-și aibă crucea lui astfel el nu este încă născut și pierdut este în ceața istoriei Brâncuși cioplea Coloana Infinită dar el încă nu se născuse tot meșterea de mii
BĂLCESCU FLUTURÂND (2) POEME de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 872 din 21 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354905_a_356234]
-
comună. Pe lângă cele două camere, apartamentul mai avea o baie, complet nefuncțională, și o bucătărie. Sobele din odăi (nu existau calorifere) erau dărâmate, aragaz era imposibil de instalat, așa că găteam pe lampa cu gaz, iar apă nu curgea și deci, căram prețiosul lichid cu găleata, de la fântână. În plus, zilnic, începând cu ora șase seara, se oprea curentul electric până în dimineața următoare. Nu era nimic comfortabil, nimic liniștitor în tot acest univers domestic, nici o posibilitate de a spera la mai bine
DANIELA (PARTEA A DOUA) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355041_a_356370]
-
și a șasea zi mi-am dat seama că sentimentul creștea din nou. Nu i-am povestit nimic despre asta Luizei. Cu cât treceau zilele îmi era tot mai ușor s-o duc în brațe. Poate exercițiul de a o căra, mă facea mai puternic. Într-o dimineață am văzut-o căutând o rochie, dar nu găsea nimic care să-i vină. Doar a suspinat și a zis, toate rochiile mele mi-au rămas largi. De aici mi-am dat seama
POVESTE... DE CASNICIE de DANIELA DELIBAŞ în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355314_a_356643]
-
Olga și-a dat acordul prin înclinarea grațioasă a capului. El a sărutat-o pe frunte, a sorbit ultima înghițitură de cafea, a tras adânc din țigară, a stins-o și a început să adune resturile de mâncare. Valentin a cărat la chiuvetă vesela și a început să spele cu grijă fiecare vas în parte. După ce au făcut ordine, au pus hârtiile pe masă, agendele telefonice, instrumente de scris și au început verificările, nu înainte de a se săruta și a se
ISPITA (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355341_a_356670]
-
este să te ajungi cu efervescența de să sari de 25-27%, cât era la noi, de la Nistru pân' la Tisa, și de la Nipru pân' la Pisa, în Epoca Reginei Maria! Parcă îți vine să-ți împăturești Tricolorul și să te cari în timp, în Scriptorium la Melk, sau în spațiul 4D, în Universul Îndepărtat, unde ți se strâng viermii teleportanți! Iată de ce coperta propusă acestei cărți triste pline de umor, decolorat ne înfățișează un Tricolor, parcă bătrân pensionar părăsit de eroii
POSTROMÂNISMUL (1) – DESPRE COPERTA ACESTEI CĂRŢI de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355330_a_356659]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > TREI BRAȚE, DE ADRIAN SIMIONESCU Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 281 din 08 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Trei brațe Voiam să car trei brațe de surcele Să-nviorez puțin firavul foc M-a țintuit puzderia de stele Aducătoare poate de noroc. Îmi înfășor cojoaca grijuliu, Îndes căciula bine pe urechi, E iarnă aspră și-i tare târziu Și-n fond ne confruntăm
TREI BRAŢE, DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355509_a_356838]
-
frig în omenire, Iar vântul suflă mai cu necruțare, Încrâncenări sălbatice-n neștire, Când dreptul este doar al celui tare. Nici o rostire de înțelepciune, Nici un cuvânt de caldă mângâiere Prin care lalolaltă să adune Speranțe alungate de durere. Voiam să car trei brațe de surcele Și am cărat trei brațe de tristețe. Cum ar putea să țină oare ele În loc de bucurie și tandrețe? Referință Bibliografică: Trei brațe, de Adrian Simionescu / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 281, Anul
TREI BRAŢE, DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355509_a_356838]
-
cu necruțare, Încrâncenări sălbatice-n neștire, Când dreptul este doar al celui tare. Nici o rostire de înțelepciune, Nici un cuvânt de caldă mângâiere Prin care lalolaltă să adune Speranțe alungate de durere. Voiam să car trei brațe de surcele Și am cărat trei brațe de tristețe. Cum ar putea să țină oare ele În loc de bucurie și tandrețe? Referință Bibliografică: Trei brațe, de Adrian Simionescu / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 281, Anul I, 08 octombrie 2011. Drepturi de Autor
TREI BRAŢE, DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355509_a_356838]