6,191 matches
-
foșnind ca o hârtie, iar trupul se-nfioară, iar Dumnezeu privește, poetul-lumânare-ntr-o noapte se topește. Dansând cu cartea de citire, coboară tot mai în adâncuri, acolo latră, scos din fire ,crâncen câinele pământului. Subțire rochia de mireasă valsează undeva-n văzduhuri, căruța mortului e trasă și tremură în iarnă murgul, o, câine al pământului, vezi bine că eu sunt în război cu timpul, străbunii mei purtară flinte, eu retopesc plumbii-n cuvinte. Eroare mare, cred, se face, când râde-un om de
ANII SUNT LA LOCUL LOR, STIMA ŞI IUBIREA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1286 din 09 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349984_a_351313]
-
și instrumentiști din Bucovina cât și din alte zone. Deschiderea a fost făcută de către un grup de gospodari din localitatea Botoș, îmbrăcați în costume populare, coordonați de preotul satului, care s-au deplasat la Ciocănești într-un convoi de șase căruțe și au cântat muzică populară pe scena în aer liber. Ansamblul „Brădulețul” de la Ciocănești are aproximativ 7 ani vechime și este alcătuit din persoane de vârste diferite, femei și bărbați, soliști vocali și dansatori. Interpretează cântece și dansuri foarte vechi
FESTIVALUL NAŢIONAL AL PĂSTRĂVULUI, CIOCĂNEŞTI, JUD. SUCEAVA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349905_a_351234]
-
Articolele Autorului În veacul meu de sărăcie Cobor adâncurile de peșteri Cu filigranul meu la meșteri Ca-n propria biografie. Pledează versuri în instanță Între rigoare și asceză Și-n fiecare paranteză Veghează-acunsă o balanță. Argint și aur în retortă, Căruțe cu țigani, pe rând, Prin noaptea lumii trec cântând Cu Ursa mare în escortă. Imperiul meu de alchimie Supus la creșteri și descreșteri; Un filigran cu care meșteri Dau zor într-o tipografie. Referință Bibliografică: Filigran / Ion Untaru : Confluențe Literare
FILIGRAN de ION UNTARU în ediţia nr. 630 din 21 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344457_a_345786]
-
cireș sculptată cu motive florale, moștenită de la bunicul său din partea mamei, de-al lui Frunteș din Moșneni, un sat megieș, aparținător al comunei 23 August ca administrare. A scos caii din grajd, i-a adăpat și i-a înhămat la căruță. Trebuia să ajungă la lotul de pe Spoială cum numeau localnicii acea zonă, situat undeva deasupra lacului, spre comuna Amzacea, să lege brazdele de grâu secerate în timpul zilei trecute. Dacă nu se apuca de dimineață, când încă luna strălucea pe cer
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
recoltă, ce scăpase de la secetă. Liniștea nopții este spartă de păcănitul roților, ce se hurducăiau pe drumul gloduros și de tropotul copitelor celor doi cai. Deja, luna a început să coboare spre asfințit. Se apropiau zorile. În lanurile, pe lângă care căruța se zdruncina în trapul cailor, se auzeau greierii țârâind într-un concert continuu. Victor fluiera încet o melodie la întâmplare, mai mult să-i treacă de urât până ajungea la lot, cale de vreo trei-patru kilometri, îndemnându-și bidivii ce
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
două care, cred că reușiți să aduceți ce-i deasupra la Spoială. - Așa sper și eu. Am să vorbesc mâine când mă întorc de la câmp. Trebuie să merg și la unchiul Vasile să-i cer colțarii, ca să-i montez pe căruță. Nenea Stoica locuia peste drum și era soțul mătușii Ioana, sora tatălui său, mai mică cu doi ani. Întotdeauna s-au ajutat, când a fost nevoie, așa că și acum îl va ajuta, chiar dacă el terminase de treierat și orzul și
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
strămoși, că doar pentru pământ au venit bunicii lui în Dobrogea. „Dar să-l ia odată, dă-l Doamne încolo de pământ, că tot nu făceau mare brânză cu el” își zicea Victor în sinea sa. Îi părea rău după căruță și cai, trebuia să se despartă și de ei odată cu intrarea în colectiv. De doi ani era mereu secetă. Doar au crescut datoriile către stat. S-ar putea să vină să le ia și vaca cu vițel din curte în
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
casă. Cum Victor era ocupat cu treburile zilnice prin curte, a auzit țipetele lui Jeni venind din casă. Se rupsese apa și era gata să nască fără asistență medicală. A scos repede caii din grajd și i-a înhămat la căruță, luând la indicațiile lui Jeni câteva lucruri necesare nașterii și cu ea așezată pe un braț de paie în fundul căruței, a ajuns imediat în goana cailor la casa de naștere, unde locuia și moașa, o femeie mai vârstnică, care îl
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
apa și era gata să nască fără asistență medicală. A scos repede caii din grajd și i-a înhămat la căruță, luând la indicațiile lui Jeni câteva lucruri necesare nașterii și cu ea așezată pe un braț de paie în fundul căruței, a ajuns imediat în goana cailor la casa de naștere, unde locuia și moașa, o femeie mai vârstnică, care îl adusese și pe el pe lume cu douăzeci și șapte de ani în urmă. Anunțată din vreme, Coana Moașă cum
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
paznici ai lotului cu viță de vie, mai întâi tata scotea ușa de la beci, încărca cu paie o saltea din pânză din fuior de cânepă țesută de mama iarna la război, lua câțiva chirpici din tizic și îi încărca în căruță, apoi bota cu apă, o putină pentru a avea și apă pentru baia săptămânală, pirostriile pentru găleata mare din aramă, un calup de săpun de casă, lemne din salcâm pentru construcția propriu zisă a colibei, carton asfaltat și alte obiecte
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344501_a_345830]
-
pe întreaga vacanță, până la culesul strugurilor în septembrie. Seara după ce își termina treburile gospodărești de prin curte sau de pe la câmp, cu recoltatul cerealelor sau prășitul porumbului și al florii soarelui, seara ascultam cum se aud de departe păcăniturile de la roțile căruței trase de cei doi cai tineri, Mircea și Cezar, cu o diferență între ei ca vârstă de un an. Cățelușa Braica era cea care îl auzea prima pe tata și dădea semnalul prin mișcarea voioasă a cozii și lătrături vesele
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344501_a_345830]
-
doi cai tineri, Mircea și Cezar, cu o diferență între ei ca vârstă de un an. Cățelușa Braica era cea care îl auzea prima pe tata și dădea semnalul prin mișcarea voioasă a cozii și lătrături vesele repetate, când simțea căruța că vine tata să rămână peste noapte cu noi. Eu eram prea crud și bunica prea bătrână să aibă încrederea în a ne lăsa singuri peste noapte. În capătul lotului de viță al bunicilor din partea mamei, era o movilă de
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344501_a_345830]
-
se îndurau să-i primească în curtea și în casele lor. Cum trebuia să se separe membri aceleași familii pe la alte gazde, după cum aveau oamenii spațiu să-i primească. Uneori veneau hoții și le furau tot ce găseau de prin căruțe, mai ales că acestea erau păzite tot de niște copii sau de femei, bărbații fiind plecați la război. Doar vederea o cam părăsise pe bunica. Nu mai vedea în depărtare. Doar zărea ca prin ceață. Când era cineva prin apropiere
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344501_a_345830]
-
comună și din această cauză stătea acum mai mult plecat, când pe la loturile unde avea pământul, când la noi la vie. Pleca noaptea de la noi spre casă să ia alimente și să vadă ce se mai întâmplă cu familia. Lăsa căruța la socri în curte și cum erau doar treizeci de metri distanță, intra în casă pe furiș să ia alimente sau apă pentru noi și grăunțe pentru cai. Primar era un croitor care de fapt copilărise cu părinții mei și
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344501_a_345830]
-
aveam la început de nici unele. Locuiau vis-� -vis de curtea noastră. Acum veneau să spioneze dacă tata este acasă să-l poată chema la “post”. Într-o zi tot l-au dibuit. Venea de la cariera de piatră a comunei cu căruța plină spre șoseaua comunală, să scape de obligațiile față de primărie pentru care era șantajat cu aderarea la ceape. Refuzând în continuare semnarea adeziunii de a intra în ceape, a fost reținut la post pentru sfidarea “autorităților” și trei zile nu
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344501_a_345830]
-
ca nimeni nu s-ar fi dorit în atenția sa de centenară. Până la urmă tata a fost nevoit să se resemneze, însă nu aceasta a fost jalea cea mare, ci aceea când au venit să-i ia caii din grajd căruța și tot ce avea el agonisit pentru lucrarea pământului, alături de vaca care ne dădea laptele de zi cu zi nouă copiilor, că eram trei frați. Ne-au lăsat doar vițica tânără de vreun an. Cotorișcă poate numai ca să sfideze bunul
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344501_a_345830]
-
ploaie. O asemenea ploaie m-a mai prins o singură dată când eram singur la vie. Nu o aduse-se încă pe bunica să stea cu mine. Când mama a văzut că se pregătește de ploaie, a înhămat caii la căruță și a plecat repede la mine la vie. Tocmai când a sosit s-a pornit și ploaia. Abia reușise să deshame caii. Când au început tunetele fulgerele și o ploaie torențială, noi am intrat imediat în colibă, dar și caii
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344501_a_345830]
-
mătușa lui și lăsă cele două lădoaie cu cărți și bulendre și plecă acasă, îi era așa de dor de Ipoteștii lui din copilărie că nu mai avea răbdare să-i vadă. Găsise în gară pe Moș Țupa Chirigiul cu căruța cu care merse tot drumul până-n sat. Satul lui, acea oază de fericire a copilăriei, acum i se păru un colț uitat de lume și de Dumnezeu, o mică localitate pustie în care mai lătrau doar câțiva dulăi pe devale
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
ca pe făina orbului prin lume! Dumnealui, căminarul, mi se pare că-i în Dealul Budăului cu lingurarii la sapă... Dar o găsești pe coana Ralu acasă... Și privi pe deal spre casa Eminovicilor, semn că ajunseseră. Mihai coborî din căruță și găsi poarta zăvorâtă. Se aplecă peste gard și o deschise. Curtea i se păru mică, doar salcâmii îi schimbau dimensiunile către deal, vârfurile lor se ridicau în înaltul cerului. Porni pe potecuța ce ducea la casa cea mare din
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
de lână, pe pereți aceleași tablouri iar în colț, spre răsărit, candela arzând... Nimic nu se schimbase de când plecase el de acasă! -Unde e Henrieta? - întrebă el, curios că n-o văzuse. -Pe la Botoșani, a dus-o Gheorghieș cu căruța s-o mai arate pe la doctori și-a lăsat-o la spital. Suntem supărați, Mihai, izbucni Raluca în plâns, avem mari necazuri, Iorgu s-a aprins la plămâni și trebuie tratat și îngrijit, Șerban cere și el bani, Matei de la
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
care leagă Târgu-Jiu de Rm. Vâlcea trece pe la marginea de sud a comunei Costești. Pe această arteră rutieră s-au trezit și locuitorii de prin aceste părți cu un huruit infernal făcut de armata rusă cu chesoane și tunuri, cu căruțe încărcate cu muniție și armament, cu harnașamente și bucătării mobile de campanie, instalații sanitare și de prim ajutor, etuve și, bineînțeles, mulțime de ostași. Refacerea forțelor și completarea hranei pentru trupă și animale impunea o astfel de staționare, într-o
AMINTIRI DESPRE STAŢIONAREA TEMPORALĂ ATRUPELOR RUSEŞTI, ÎN COMUNA COSTEŞTI-VÂLCEA, ÎN TIMPUL ÎNAINTĂRII LOR SPRE APUS, DUPĂ 23 AUGUST 1944 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348142_a_349471]
-
armate roșii, însoțiți de comandanții lor, gloată pestriță de indivizi în majoritate blonzi, unii mai roșcovani cu părul tuns scurt, alții asiatici cu ochii oblici și cu fețele late, cu nasuri cârne și mici, sau, dimpotrivă, borcănate, însoțiți de mașini, căruțe cu bagaje, trase de cai asudați și plini de praful lungului drum străbătut, s-au aciuit, pe grupuri, în toate satele comunii. In apropierea casei noastre aflată peste apa râului Costești, spre răsărit, în satul Blezeni, era un zăvoi umbrit
AMINTIRI DESPRE STAŢIONAREA TEMPORALĂ ATRUPELOR RUSEŞTI, ÎN COMUNA COSTEŞTI-VÂLCEA, ÎN TIMPUL ÎNAINTĂRII LOR SPRE APUS, DUPĂ 23 AUGUST 1944 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348142_a_349471]
-
s-au aciuit, pe grupuri, în toate satele comunii. In apropierea casei noastre aflată peste apa râului Costești, spre răsărit, în satul Blezeni, era un zăvoi umbrit de un pâlc de anini înalți. Acolo au fost aduși caii de la toate căruțele și chesoane ori tunuri și etuve sau de la bucătăriile de campanie și priponiți de unul sau doi anini care fuseseră tăiați și legați orizontal de alții rămași în picioare. Grăunțele de ovăz sau porumb, ori de grâu le erau date
AMINTIRI DESPRE STAŢIONAREA TEMPORALĂ ATRUPELOR RUSEŞTI, ÎN COMUNA COSTEŞTI-VÂLCEA, ÎN TIMPUL ÎNAINTĂRII LOR SPRE APUS, DUPĂ 23 AUGUST 1944 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348142_a_349471]
-
fost încartiruiți prin casele mai arătoase ale sătenilor, iar gradații inferiori și restul trupei au fost instalați în câteva livezi și grădini cu pomi fructiferi, care le asigurau umbra și, parțial, hrana oferită gratis de fructele ogrăzilor. Mulți dormeau în căruțe, alții pe jos, în iarbă, înfășurați în foi de cort. Astfel, o așa grupare a fost instalată nu departe de casa noastră, în livada unui vecin, Pamfil Stoican, adunătură heteroclită de bărbăți și femei, purtând rubăști, închise cu nasturi sau
AMINTIRI DESPRE STAŢIONAREA TEMPORALĂ ATRUPELOR RUSEŞTI, ÎN COMUNA COSTEŞTI-VÂLCEA, ÎN TIMPUL ÎNAINTĂRII LOR SPRE APUS, DUPĂ 23 AUGUST 1944 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348142_a_349471]
-
Dealul Costeștilor, devenit celebru în anii noștri, datorită altei hoarde, de data asta de minerii manipulați de aventurierul Miron Cozma, am auzit atunci, la sfârșit de august 1944, încă preț de mai multe zile și nopți, huruitul din ce în ce mai înabușit al căruțelor, al pieselor de artilerie, al bucătăriilor de campanie și al miilor de ostași învăluiți într-un înalt și uriaș nor de praf. În ceea ce mă privește, ca martor și actor în aceste momente de tristă memorie, am reținut că ,,sunt
AMINTIRI DESPRE STAŢIONAREA TEMPORALĂ ATRUPELOR RUSEŞTI, ÎN COMUNA COSTEŞTI-VÂLCEA, ÎN TIMPUL ÎNAINTĂRII LOR SPRE APUS, DUPĂ 23 AUGUST 1944 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348142_a_349471]