2,024 matches
-
eu. —Ei, se pare că cineva a crezut că mergi la Boston, dar acum nu mai contează. Hai, fugi, a râs hamalul. Le-am mulțumit amândurora și m-am îndreptat grăbită spre vamă. Am trecut prin tunel în viteză împreună cu căruciorul, copilul și bagajele regăsite. Mi s-a strâns inima când am fost oprită de unul dintre vameși. Încet, încet, a zis. Unde arde? Ai ceva de declarat? Nu. —Ce-ai acolo? Un copil. —Copilul tău? — Da, e copilul meu. Aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mâncăm ce mâncăm de obicei. Nimeni n-o să fie deranjat. Oare de ce mi se pare că mama nu vrea să gătesc nimic? m-am întrebat în timp ce mă îndepărtam. M-am simțit foarte bine în supermarket, plimbându-mă printre rafturi, împingând căruciorul cu Kate la pieptul meu. M-am simțit foarte bine cumpărând provizii pentru mine și pentru copilul meu, jucându-mă de-a familia fericită, deși se întâmpla să fie o familie fericită monoparentală. Am mai cumpărat încă vreo douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ce-i trebuia unui bebeluș în timp ce eu zăcusem în stare de prostrație fie din cauza durerii, fie din cauza alcoolului. Dar venise vremea să fiu responsabilă. Să fiu eu cea care să aibă grijă de Kate de acum înainte. Am aruncat în cărucior tot felul de mâncăruri frivole și exotice. Pepeni Galia? Da, iau doi. O cutie de bomboane de ciocolată cu frișcă făcute manual? De ce nu. O pungă de lăptuci superbe, la un preț umflat cu pompa? Sigur. Mă distram de minune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
sclipitoare în lumina argintie care se reflecta în ele. Aproape că le-am și auzit cum mă strigau: „Hei, Claire, aici suntem! Ia-mă pe mine, ia-mă pe mine! Putem să mergem acasă la tine?“. Instinctiv, mi-am îndreptat căruciorul în direcția lor. După care l-am întors în sens opus. Adu-ți aminte de mătușa Julia, mi-am spus cu severitate. Tata avea dreptate. Să zaci în pat beată nu înseamnă că trăiești. Și nu rezolvă nimic. Cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
care mi-o pun cînd ies la plimbare cu copilul. Ies Întotdeauna seara, și mă Întîlnesc cu mame tinere cu alți copii, Încerc să-l folosesc pe-al meu pentru a intra-n vorbă cu doamnele, a schimba opinii, ce cărucior frumos aveți, ce copertină, cu suspensie, unde l-ați găsit, e minunat, și băiețelul dumneavoastră, cît este de drăgălaș, e fetiță, poate-i mai bine, felicitări, ia zi tu lu’ nenea cum te cheamă, cîți ani..., nu-i nimic, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu drepturi depline și cu toate Îndatoririle ce decurg dintr-o asemenea funcție solicitantă, Însă plină de neașteptate bucurii, de realizări, unele mame poartă de la un timp șorturi albastre extrem de scurte, se văd diverse lucruri cînd se apleacă să ridice căruciorul. Îl ridic pe urmă și eu. Am ridicat cam treizeci de cărucioare pînă acum, simt că-mi revin la vechea formă din liceu cînd ridicam mingi medicinale, ghinionul este că Andrei e destul de sălbatic, nu intră-n vorbă decît cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
timp să stai pe ele deoarece ești cronometrat și la sfîrșit catalogat impulsiv, agresiv, paranoic, schizoid, te Întrebi dacă simți ceva față de tine, față de personaje, milă, ură sau repulsie, nu simți nimic, ești ca un paralitic și te plimbi cu căruciorul prin curte, societatea-i grav bolnavă, majoritatea-s săriți cu totul de pe calea ferată, se uită cruciș gata să tragă-n tine ori să-ți smulgă caninul de la mama cu cleștișorul de stomatologie În ciuda faptului că porți suspensor, ca Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să mai apuce să urmărească nivelului de trai concav al poporului din care tocmai renunțase să facă parte organică, citind ca de obicei În Anunț de la A la Z ce se mai vinde prin România: oglindă retrovizoare plastic, tacîmuri inox, cărucior invalid, celofan, chitară copil, șampon Germania, burlan, discuri Dan Spătaru, damigene, criptă Cernica, verighetă, dopuri de plută, zdrobitor, chiuvetă, ceai de ghimpe. Being There. În afara căruia n-am văzut nimic cît de cît notabil, de fapt ce am văzut s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Mai rar am văzut o compoziție atît de anostă, un joc de o expresivitate atît de excesivă, Încît poate provoca țipete. Totul este inautentic. Motivat poate numai de faptul că Reeve urma, la puțină vreme după filmări, să umble-n cărucior de invalid pentru totdeauna, ca Superman. Și nu a trecut multă vreme și am urmărit, cu timpanele bombate spre exterior, Ziua cea mai lungă din viața mea. Rețetă, superproducție, adresabilitate oameni cu freză bombată, se trage cu arme grele, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
În fiecare dimineață, fie că o văd, fie că nu, știu că este acolo, În tub, spumoasa Smaranda Jelescu (am mai amintit de ea, nu mi-o pot scoate din minți), ale cărei ocheade ar face să se-arunce din cărucior pînă și handicapatul cel mai liniștit. ZÎmbetul acela al dumneaei, intelectual pînă la marginea rochiței, cu canini feciorelnici, grimasa de copil, totul e minunat, dar cel mai minunat este textul, lasciv, complice, insinuant, insidios, cu trimiteri În toate părțile, totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
durat copilăria Dandei a fost, de fapt, un timp strălucitor, în care viața foșnea ca un copac neobosit. O imagine : suntem în bucătărie, unde vine soarele după ora 4, când lumina e portocalie, intensă. Eu calc rufe, ea stă în cărucior (ca într-un fotoliu), se uită la mine și așteaptă. După ce termin de călcat o bluză, o cămașă, o față de pernă, o eșarfă de mătase, le trec mai întâi peste fața ei, ea râde, țesăturile sunt ușoare și colorate și
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
descurc. Luă un sul de bandaj curat și începu să-l înfășoare în jurul fluierului piciorului slăbănog și fragil. Când a fost schimbat ultima oară acest bandaj? — Doctorul vine cam de două ori pe săptămână. — Trebuie schimbat zilnic. De când sunteți în cărucior? — De vreun an. A început cu o osteoartrită, apoi au apărut ulcerațiile. O urmări lucrând câteva minute, apoi spuse: Ești frumușică. Phoebe zâmbi. E plăcut să mai vezi câte o femeie tânără în casă. — În afară de fiica dumneavoastră, nu? — Hilary? Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Towers. Când a sosit din nou ziua de naștere a lui Mortimer, Roddy și-a făcut datoria de fiu trimițându-i o felicitare și o invitație la ultimul vernisaj private al galeriei, știind prea bine că tatăl lui țintuit în cărucior nu va putea să vină. Mortimer îi transmisese invitația prin Phoebe, cu un zâmbet acru și îi acordase permisiunea de a veni și ea dacă voia. Și iată că venise. Acum, sătulă să fie ignorată de ceilalți invitați, tocmai voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
lingurițe de zahără, când o fată blondă de o frumusețe răpitoare, pe care am recunoscut-o ca fiind una din numeroasele asistente de la departamentul de modă, s-a apropiat cu un coș de răchită În mână, mare cam cât un cărucior de copil. S-a oprit la intrarea În biroul Mirandei, părând a se teme că mocheta cenușie și moale se va transforma În nisip mișcător sub pantofii ei Jimmy Choo dacă Îndrăznește să treacă pragul. — Bună, Em, am aici toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
o primească, dar eu i-o lăsam (cu paiul aferent, fireșteă lângă cot În fiecare dimineață și cafeaua era de regulă dusă - cu el cu tot - atunci când făceam al doilea drum după cafea, câteva ore mai târziu. Bătrânica proptită În căruciorul ei, care ținea În față un carton pe care scria NU AM CASĂ/ FAC CURĂȚENIE/ AM NEVOIE DE MÎNCARE, primea un Caramel Macchiato. Am aflat curând după aceea că o cheamă Theresa și i-am cumpărat la Început o cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mine semnificativ, ca pentru a spune „Așteaptă câteva secunde“, și a zis: — Uite, am adus o cutie. — Hai să mergem să mai aducem câteva, i‑a zis tata mamei și a pornit spre ușă. Poate că domnul Fisher are un cărucior, ceva. Poate aducem mai multe cu un singur drum. Ne Întoarcem imediat. M‑am uitat la Alex și am așteptat amândoi până am auzit deschizându‑se, apoi Închizându‑se ușa liftului. Am vorbit cu Lily, a zis el cu glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
părinte că progenitura lui nu va putea trece de clasa a patra. — Arestată? A fost arestată? Am Încercat să‑mi păstrez calmul, dar mi‑am dat seama prea târziu că urlam. Tata a intrat pe ușă târând după el un cărucior uriaș care părea gata‑gata să se prăbușească sub greutatea cutiilor puse alandala pe el. — Cine a fost arestată? a Întrebat el ca În glumă. Domnul Fisher a adus toate chestiile astea la etaj pentru noi. Îmi storceam creierii să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
revină - se pare că era beată criță. Cum altfel ar lua cineva la mișto un polițist? Așa că nu‑ți face griji. Hai să terminăm cu mutatul și pe urmă putem să mergem la ea, dacă vrei. S‑a dus la căruciorul pe care Îl lăsase tata În mijlocul livingului și s‑a apucat să descarce cutiile. N‑am putut să mai aștept; trebuia să aflu care e situația. A ridicat receptorul după ce a sunat de patru ori, exact Înainte de a intra robotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
să cer, cu toată umilința de care eram În stare, ca el sau ea să termine ce aveau de făcut și să se ducă În biroul Mirandei. Imediat. Din fericire pentru toată lumea, Helen a venit În câteva secunde Împingând un cărucior plin ochi de haine Înaintea ei și trăgând un altul după ea. A ezitat o clipă În fața ușii franțuzești de la a biroul Mirandei, după care a primit un gest aproape imperceptibil din partea ei și a Început să Împingă cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
din nou de analiza hainelor. Când i‑am transmis mesajul cu pricina lui Stef, am Înțeles cum se născuse expresia „nu‑l Împușca pe mesager“, că ea s‑a repezit să mă desființeze. — Nu pot să adun un Împuțit de cărucior plin de chestii În treizeci de secunde, mă Înțelegi? E imposibil, fir‑ar al dracului! Patru dintre cele cinci asistente ale mele nu sunt aici și singura pe care o am e o nenorocită și o tâmpită. Andrea, ce mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
la fuste? — Ascultă ce-ți zic, adăugă domnul Mundy, clătinînd gelatina. Ce nu vedeai pe vremea aia erau cărucioarele pentru copii. Dacă apărea vreunul, era o minune. Pe vremea noastră li se zicea „sertar“. Noi ne Împingeam verișorii Într-un cărucior pentru cărbuni. Pe-atunci copiii mergeau mai repede În picioare și-și cîștigau existența. — Ați fost trimis să curățați un coș vreodată, unchiule Horace? Întrebă Duncan. — Un coș? Domnul Mundy clipi. — De o brută mătăhăloasă care-ți punea cărbuni Încinși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
banc și cu toții făceau felinare de noapte, trăgînd fitilele și suporturile metalice prin bucățele de ceară, pe care le puneau apoi În cutii anti-inflamabile, gata pentru a fi Împachetate. În mijlocul bancului circula o bandă care ducea felinarele terminate spre un cărucior care aștepta. Banda mergea cu sunetul unui obiect care se rostogolește și cu un scîrțîit constant - nu foarte tare, dar atunci cînd se combina cu șuierul și zăngănitul mașinilor de fabricat lumînări, aflate În cealaltă parte a Încăperii, era suficient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
transformă În chicot și-i făcu cu ochiul lui Duncan. — Ar vrea să fie ea În locul ei! zise el pe un ton prea scăzut ca femeia să prindă ceva. Apoi turti figurina, readucînd-o la starea informă, și o aruncă În căruciorul cu resturi. Mereu i se lăuda lui Duncan cu fetele pe care le cucerea. Numai despre asta discuta. — Aș fi putut s-o am pe Winnie Mason, dac-aș fi vrut, spunea el cîteodată. Cum crezi c-ar fi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pe frunte. — Da, Îmi dau seama cum merge, zise el. M-am prins, desigur. Nu-i luă decît un minut să explice. Duncan puse felinarul pe care-l făcuse În mijlocul benzii rulante, foșnitoare, și acesta fu dus mai departe, la căruciorul din margine. — Asta-i tot, zise el. Doamna Alexander trecu mai departe. BÎntuise prin jur mai tot timpul și avea aerul ușor dezamăgit al unui părinte care Își vede copilul făcînd varză rolul din piesa școlară. — Dar, zise ea satisfăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
așeză fără nimic sub cap și Închise ochii. Fanfara Începu să cînte un alt cîntec. Îi știa cuvintele și Începu să-l fredoneze Încet. „Soldatul are ceva! Are ceva! Are ceva ca lumea! - ca lumea!ca lumea!“ Undeva, Într-un cărucior, plîngea un bebeluș; Îi auzi respirația Întretăiată. Un cîine lătra pentru că stăpînul lui Îl Întărîta cu-n băț. Dinspre lacul cu bărci se auzeau scîrțîitul și pleoscăitul vîslelor, ștrengăriile fetelor și băieților, iar dinspre străzile care mărgineau parcul, desigur, geamătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]