2,531 matches
-
bine acasă, Întreținut de stat cu o pensie pentru persoane cu handicap psihic. — Pleacă veteranu’ s-o cunoască pe mă-ta, zice clientul meu, acru, și Îmi face semn să ieșim la o țigară În timp ce tipul care a venit să caște gura se dă mătăhălos la o parte să trecem pe culoarul strîmt dintre paturi. E un Întuneric umed și rece, stăm și fumăm și vorbim la locul de fumat. Veteranul din Craiova se numește Vali. Îmi dau seama că e
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și americani, ceea ce se Întîmplă acum e ceva normal. Ceaușescu n-a vrut să accepte planul lui Gorbaciov și lucrurile au Întîrziat... au Întîrziat și se produc violent, se pare că Încăpățînarea acestui dobitoc costă vieți nevinovate... Mă vede cum casc gura neștiutor și se amuză. — N-ai de unde să știi lucrurile astea, ești prea tînăr. E mai bine... Practic, de mai bine de o lună a căzut și Zidul Berlinului... OK... stai puțin să vedem cum vine treaba... Prea tînăr
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
un curaj care probabil că i-ar lăsa uluiți pentru zeci de ani de-acum Înainte. Nu știu dacă e posibil, am zis și m-am uitat la ea cu un soi de răceală scîrboasă, care a făcut-o să caște la mine o pereche de ochi mirați, era atît de drăguță și invitația ei era atît de sinceră, Încît refuzul În sine a fost o grosolănie. Zău? Zău, am zis. Credeam că ești altfel, a zis ea. Eu nu am
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
e să nu exagerez. Cristian tocmai a devenit eroul meu. Îl aud că spune: — Mie nu, dar cred că ție da. Tu trebuie să ajungi la poartă să te Înregistreze. — O, băga-mi-aș, ai dreptate... M-ai făcut să casc ciocul ca un gușter la vrăjelile tale. — Aha... Peste cîteva ore, locotenentul Stancu, care nu pare foarte fericit de absența mea Îndelungată, Îmi comunică În biroul ofițerului de serviciu din baterie că urmează să plec În cazarmă, să fac serviciu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să-ți aprind iar de la baterie, și deschide pe jumătate și celălalt ochi, după care continuă: tu știai că romanii aveau niște norme de igienă pentru care noi, care cică sîntem mai civilizați ca ei, ar trebui să-i invidiem? cască el, căznindu-se să-și țină ochii deschiși. Aha, interesant, zic. Dar n-ai cumva idee cu ce- și aprindeau romanii țigările alea igienice? mai zic și-mi privesc vîrful neaprins al țigării pe care o strîng Între buze. — Ba
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
produce orizontal și sincronizarea mea, odată realizată, rămîne așa, pot să urmăresc cum proiectilele sînt scuipate prin țeava enormă (și să-mi acopăr urechile cu mîinile). Ultimul, după ce străpunge silueta de carton, ricoșează din valuri. CÎteva secunde rămînem cu ciocurile căscate la jerbele Înspumate pe care le face din ce În ce mai departe, pe urmă dispare undeva unde norii grei de aprilie Își Întîlnesc neliniștea cu acest deșert lichid. Apoi sună fluierele și sirenele și sărim de pe tunuri zbierînd chestii, În timp ce ofițerii ies de sub
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Bă, da’ cînd sînt alegerile? — O, alegerile... peste o lună. — Eu votez cu CÎmpeanu. Căline, ai căzut În sticlă? Mai fă-i vînt! Ovidiu ar vrea să spună și el ceva, se ghicește fremătînd În Întunericul albăstrui. Dar pînă să caște gura ia o scatoalcă de la frate-său, care are dreptul, pentru că e mai mare cu un an. — Să nu te aud. Boule, dacă votezi cu Iliescu, rămîi În armată. Cred c-o să-ți placă, mai ales după ce te face Stancu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
muniție (prilej cu care Întreaga grupă de ostași a reușit să afle că micuțul are o pereche de ochi căprui, blînzi, fiind pentru o clipă, În care a retrăit seturi de amintiri pe care nu știa că le mai are, căscați dramatic); pentru că, făcînd echipă la tenis cu piciorul cu Călin sau cu Cristian, nimicește orice echipă au În față, mai puțin pe cea formată din Claudiu și Cristian sau Călin și Ovidiu ori cam așa cumva; pentru că uneori fumează În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
despre muzică. Nine Inch Nails sînt promisiunea unui viitor care ar trebui să fie ceva ce nu s-a mai văzut, adrenalina noastră dă În clocot, sub supravegherea lui Stancu; fiind și el om, stă să-și desăvîrșească cultura electro-muzicală, căscînd, Îmbujorat, ochii și urechile la discuțiile noastre mai mult decît animate. Your head like a hole/ Black as your soul/ I’d rather die/ Than give you control, zbiară Cristian, care a reușit să prindă versurile - și se pare că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nu face nici dracu’ la păcătoși. Hă-hă-hă! — Păi și-atunci...? Să nu fure? Fu-tu-le casa-n cur... — Auzi mă nepoate, dar ia scoate și tu o țîgare de-aia de-a ta. Ca să nu se cheme că ai căscat ciocu’ degeaba pe-acia. Ofer la toată lumea din pachetul de Gitanes. SÎnt foarte fericiți, savurează tutunul tare cu o uimire de copii. — Ai, mămică, da’ cîtă armată făcuși? mă Întreabă răstit una din doamnele grupului de țărani. Fac un semn evaziv
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
la Dermato (are În vîrful capului ceva ce seamănă cu o carapace de țestoasă), ești foarte aproape, e-n continuare, aci, pe culoar cu noi. Fenomenal! Îl găsesc pe Rică la scrumiera de pe hol, Încon jurat de cîțiva bolundei care cască ciocul increduli: Rică le execută foarte abil scamatoria cu degetul arătător rupt și dezlipit (de fapt, e degetul mare mascat), strîngînd țigara Între buze. Mă vede pe deasupra capetelor plecate și Îmi face semn rîzÎnd. Cu vorbirea clară, puternică și un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
povestesc, ieri... aseară, la Universitate, am avut senzația că-l văd printre pensionarii ăia de pe margine pe Andrei, fostul director de la liceul tău... — E posibil, mi se pare că stă prin zonă, dar nu cred că făcea altceva decît să caște gura... Deși, dacă era el acolo, nu mai era nevoie de smardoii miliției, cînd dă Andrei, vorbești cu Dumnezeu, zice Rică și rîde. Eu mi-am luat odată niște bucăți de la el cînd eram Într-a unșpea... Mamă-mamă... Îi povestesc
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
inundație umilă de uniforme regulamentare. Și hop și eu printre ei, stricînd armonia! Aveam 12 ani, eram un pic mai mare decît o capră. M-a pescuit din mulțime și m-a pocnit fără să aștepte o explicație, Înainte să casc ciocul să mă salvez. Am crezut că m-a lovit o mașină, dacă-mi amintesc bine, cred că mi-am și murdărit un pic chiloții. Ca să nu mai zic că părea o glumă... Cum să bați În halul ăla un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
far alb uriaș se apropie de fața lui, Înarmate cu niște instrumente masive și strălucitoare. Pacientul e Înspăimîntat. Țipă cu creierul: Ai grijă ce faci cu ciocanul ăla, doc tore! RÎde (tot cu creierul). Aia e o daltă? Nu- mi căsca nările așa, o să arăt ca o vacă. Nasul se rupe, scoțînd un sunet de vreasc: trosc! Șocul loviturii Îl aruncă Într-o beznă albă (de parcă În capul lui s-a instalat un fel de iarnă). RÎde. Nu mai e emisie
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
-mi spune lucrurile astea. Nu știu dacă aș vrea să mi le spună exact pe astea - mi-l imaginez făcînd-o, așa cum am convingerea că de la o vîrstă omul e făcut mai mult din Înțelepciuni, ca-n basme, Îi ies cum cască gura. Ce-mi spune el, terminînd, lăsîndu-și ustensilele pe paleta de culori și ridicîndu-se să facă o cafea la aragazul micuț din atelier, sînt altfel de lucruri, poate similare, dar mai Împrăștiate, cu o morală mai vagă: cine ce-a
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mare a casei era una întunecoasă fie că n-avea ferestre, fie că, mai degrabă, avea o singură fereastră pe care o țineau, dintr-un motiv oarecare, mai mult închisă, și anume cu oblon, decât deschisă. Iar în mijlocul odăii se căsca o gură de beci care stătea mai tot timpul deschisă fiindcă ai casei aveau mereu treabă acolo jos și coborau pe scara abruptă după alimente, luminându-și calea cu o lumânare. Auzeam vocea înfundată a mătuși-mi Jeni venind din
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
calea cu o lumânare. Auzeam vocea înfundată a mătuși-mi Jeni venind din adâncul stătut al beciului: Unde sunt gogonelele, lua-le-ar naiba de gogonele! Niciodată nu le găsește omu'! Cum coboară cineva, cum le mută în altă parte! Cască ochii și nu mai bodogăni atâta! o repezea soră-sa Ana. Vezi în dreapta, la perete, pe raftul de jos! Unde le-a pus nimeni alta decât tu, pisăloago, nu mai departe decât săptămâna trecută! Uiți de la mână pân' la gură
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
fiecare mare unitate... Să vezi numai cum întind de tine, frățioare! Ca de gumă. Doar am învățat că trupele nu se duc la luptă așa orbește, ci întâi trebuie pipăit terenul de către cercetași, să vadă ce și cum. Trebuie să caști bine ochii și să gândești, că altfel poți să spui prostii și atunci ferească Dumnezeu! Tribunalul Militar știe de tine. Dar dacă ai ghinionul să cazi în mâinile inamicului... că doar tu nu știi dinainte ce te așteaptă. De aceea
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Dacă nu-ți bagi mințile în cap, crâșma ta nu are zile multe”... Măi Toadere! Nu mai grăi și tu în gura mare față de toți cei ce reazemă pereții crâșmei cât îi ziulica de lungă. De băut nu beau, dar cască gura la tot ce se vorbește aici și... Bine, bade. Dacă mă rogi matale, n oi mai vorbi... Zâua mamei lor! Domolește-te, Toadere! Altfel îți vei plânge de milă și nu merită nenorociții iștia. Doar tu spuneai că i
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
-ți interesul și treci pe linia patra că acuși apare cursa de Dorohoi și mai scapă lumea de un prost! CACTUȘI Doamnelor, donșoarelor și dragi comeseni, vă punem în legătură directă cu Parlamentul.După cum auziți în cască aici nu se cască ci se lucrează pe comisii, grupuri și alte forme democratice la realizarea noului plugușor strategic care va împinge agricultura spre noi și importante succese. Ne apropiem de domnul Tiberiu Păpădie, noul ministru secretar de stat al culturii de păioase, semincere
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
poveste adevărată despre ploaie și furtună? - Da, aș vrea. Odată... Cerul albastru, fară pată s-a acoperit de nori, știi se mai întâmpla uneori! Norii alergau pe cer și băteau în toba mare: „bummm, bumm, bummm!” Gândăceii de prin iarbă cască ochii de mirare, iară gâzele o iau la fugă alergând printre tufișuri. Deodată, de sus, în grabă mare, au început să cadă picuri mici. Norii bubuiau de zor. Iepurașii speriați, prin codiță și urechi îi străbate un fior și se
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
dar tocmai atunci am ajuns la un mal năpădit de stuf și unul dintre îmblînzitori m-a îmbrîncit din barcă. Pământul era, acolo, pietros. După vreo sută de pași, am ajuns în fața unei găuri mari și negre, ca un crater căscat în pământ. Nu distingeam altceva, căci luna dispăruse sub un nor. Cei doi au aprins o torță și, la picioarele mele, am văzut atunci niște trepte de piatră, tocite, mâncate de ploi și pe jumătate cotropite de iarbă. Fără o
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cale. în scurt timp, o bubuitură înfundată s-a auzit pe o distanță de sute de kilometri jur- împrejurul înspăimântătorului loc supus dezastrului natural. în câteva minute, ecourile reverberate ale prăbușirii s-au stins încet- încet. în locul fostei grote se căsca acum a adâncitură lungă de câțiva kilometri și deosebit de largă. O covată uriașă, lungă și adâncă. Un fel de canion, sinistru de spectaculos. Ici-colo, au mai rămas mici grote, în care și-au găsit sălaș puținii supraviețuitori. Mai ales oameni
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
masa întinsă și un taraf de lăutari băștinași. Am jucat hora miresei laolaltă cu flăcăii și fetele satului, într-o însuflețire de zile mari. Iliuță, la rândul lui, se apucă să cânte din frunza-i fermecată. Țăranii se mirau și căscau gura la bucureșteamul care se pricepea așa de bine să zică doina și alte cântece populare. Adevărul era că Iliuță, deși purta straie nemțești, neam de neamul lui nu fusese bucureștean, se trăgea tot din opincă. Nuntașii petreceau în lege
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
măcar, trufia locală se manifesta net, cavalerește: cu toții eram niște pigmei pe lângă chelnerii și negustorii cu alură de principe. La Bruges, însă, când ești întrebat cu seacă încruntare „vous êtes russes?“, când ești busculat de un localnic numai fiindcă ai căscat gura la o vitrină și el n-a avut loc de tine, iar argintarul refuză sastisit să-ți arate un amărât de pandantiv, convins că „n-ai tu moacă de el“ - apoi adio fantasme! Dar tot nu v-am spus
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]