1,541 matches
-
venit să mă ajute. Ce faci aici, Nathan? m-a întrebat el. — Car un vas de toaletă, i-am răspuns. Vrem să-l ducem afară și să-l lăsăm în curte. De-acum sosiseră toți invitații, care urmăreau cu gura căscată straniul spectacol al celor doi bărbați cu cămăși albe și cravate, care cărau un closet muzical dintr-o cameră în alta a unei case din suburbii, de Ziua Recunoștinței. Pretutindeni mirosea a curcan. Edith servea băuturile. În fundal se auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
e și mi-a spus: „Da’ să știți că mortu’ n-a venit încă, îl așteptăm să pice dintr-un moment în altul!“ Mă rog, n-am timp să vă povestesc acum totul... Și Jacques, și eu rămăsesem cu gura căscată, fiindcă papa e foarte econom cu vorbele, de cele mai multe ori. Uite ce se ascunde în părinții noștri! Tare mi-ar fi plăcut să-l văd pe papa la 20 de ani, la Paris, ca student! Papa și-a luat rămas-bun
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
vreun fel de întrebare. Feciorul ieși, iar când se întoarse cu măsuța pe roți, pe ușă, în urma lui, se strecurară doi copii, o fetiță și-un băiat de vreo șase ani, care se țineau de mână și priveau cu gura căscată spre musafir. — Sunt gemenii, doi dintre cei trei copii ai surorii mele Marioara, îi prezentă Alexandru. Salutați-l pe domnul Dan Crețu și-apoi duceți-vă la bona voastră, hoțomanilor, cum de v-a scăpat din ochi? Spune-i cum
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de armătura filosofică. Laserul bibliotecilor ar mai putea ordona haosul din noi. Poezia actuală transferă criza condiției umane în imperiul limbajului. Marii creatori sunt asistați de inspirație. Și de revelație divină. Noile tiraje ale cărților de literatură vorbesc despre ruptura căscată între scriitori și lumea lor. Poeții de curte uită că suveranul lor este cititorul, nu regele. Oricât ai fi de bun, curajul în artă nu poate dobândi valoare estetică. Scriitorul actual aruncă în spate spre cititor ba o oglindă, ba
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
devorează timpul. Dar la modul sublim. Prima boală contractată de cel pe care l-ai salvat de la nenorocire este amnezia. Reușesc unii să se sincronizeze cu viteza timpului în care trăiesc. Nu și cu direcția lui. In puț pot cădea căscații, dar și visătorii. Îl tragi spre ozon, iar el se repede în hidrogen sulfurat. Puțini revoluționari știu pentru ce marcă de ambrozie luptă. O durere de dinți poate genera indiferență față de toate cataclismele mapamondului. Entuziasmul este o boală de care
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cu adevărat tragică. Deoarece am fost avertizați din timp. S-ar putea ca nici mort să nu fie rău. Dar viu e totuși acceptabil. Obsesia morții poate transforma Pământul într-o planetă de somnambuli. Cele mai infiorătoare sunt totuși maxilarele căscate ale pământului. Fă-mă, Doamne, lebădă! Când o să mi se apropie sorocul. Viața această acoladă între zone de întuneric. Coborâm în pământ, dar biografiile și agoniseala rămân în mâinile urmașilor. A ajuns, în sfârșit, în centrul atenției tuturor. Doar sunt
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
vedea copil, în sânul propriei sale familii. Ființa pe care o avea în față era chiar mama lui ce povestea ca de obicei ceva, în timp ce el, frații, surorile, chiar și capul familiei, adică tatăl, adunați în jurul ei, ascultau cu gurile căscate. Nu înțelegea ce spune, însă trăia o scenă înduioșătoare petrecută în propria lui familie. La noi în sat e o căsoaie lungă cu vreo șapte, opt odăi mari boierești, cu ziduri groase și gratii de fier ca la pușcărie. Se
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cheful, buna dispoziție și speranța. Și totuși, instinctul reacționă spontan, ca un cartuș uitat pe țeava unei arme vechi, ruginite de vreme, care țâșnește exact, când nimeni nu se așteaptă: Tovarășul Secretar?... fără să gândească, cu pupilele mărite și gura căscată exclamă ca pentru sine septuagenarul Bidaru. Acum a înțeles perfect. Nu era vorba de tată și fiică, ci de soț și soție, de un dinozaur metamorfozat ce împarte dreptatea cu precizia marilor inchizitori din secolele de tristă amintire. Inteligența și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
se usca, care pe unde a reușit să improvizeze câte o agățătoare. După ce s-au convins că hainele se vor usca în cel mai scurt timp, toți trei, în jurul godinului, dârdâind de frig, în costumul lui Adam și cu gurile căscate, ascultau vorbele meșteșugite ale bătrânelului sfrijit, cu ajutorul cărora descria unele întâmplări similare prin care a trecut, chiar el personal, în timpul celor opt ani petrecuți în Siberia. În lungile ierni siberiene dimineața, la semnalul dat de trompet, ieșeau în pielea goală
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cam cât toate triburile de locuitori ai nordului luate la un loc, inert, liniștit și lipsit de vlagă; format numai din trențăroși, palizi, slăbănogi, tăcuți și deznădăjduiți, însă fără hamuri la gât și fără căușe în mâini. Aceștia, cu gurile căscate și cu privirea spre locul unde vor sălășlui când vor trece în lumea spiritelor, parcă așteptau să le cadă ceva din înălțimi. În fruntea fiecărui pâlc, în locuri ceva mai înalte și mai comode, parcă decupate din blocurile de gheață
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
dar și al oamenilor generației lui, al slăbiciunilor, a știut să se facă prețuit. Altădată, în seri de iarnă, când în sobele cu olane, bătrânești, bubuia focul, și afară urlau vântul și lupii flămânzi, în jurul lui copiii stăteau cu gurile căscate, auzind de la el povestiri nemaiauzite... Într-una din seri, așa deodată, fără sa plângă, lacrimile începură să-i curgă șiroaie pe obraz. Gândul îl purtă în urmă cu ani mulți, mulți... când copiii lui erau mici și Frăsânica trăia. Cât
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
leagă?! „Că fiecare om își are steaua lui... și felul lui!“ „...Când omu‟ moari, îi cade steaua din cer și se stinge odatî cu el?! „Îi adivărat, Domnu ?!“, îl întreba ea, aproape plângând. Toți copiii din clasă, stăteau cu gura căscată și ascultau uimiți. Cărțile care i le dădea învățătorul acasă, îi stârneau fermecate neliniști... unele o tulburau, ca: „Miorița“, ori, dacă nu le înțelegea, devenea palidă de ciudă. Nimeni nu știa ce se petrece cu ea, în acele clipe. Anuca
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
subțire, jalnic, și frumosul animal se rostogoli în vale, întinzându-se moale, nemișcat, pe omătul alb. Cu o labă, bătu aerul încercând să se agațe, parcă, de ceva nevăzut, într-un ultim efort și rămase înțepenit în agonie, cu gura căscată și limba atârnându-i. Trupul i se arcui și se mai zbătu o clipă în spasme, animalul mai tresări înca o dată, apoi trupul Gheorghe TESCU 158 mare și vânjos se destinse. Și, iarăși,cu o sforțare enormă, căscă larg gura
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
liniști, pe amândoi cu glas blând și calm. Știa de la tatăl și bunicul ei ce să facă, față în față cu animalele sălbatice. Lupul, mare, cenușiu, stătea pe coadă asemeni câinelui, neclintit, pe mijlocul potecii, cu urechile drepte și gura căscată larg... Părea că o aștepta... S-au oprit la zece, poate cincisprezece pași... văzând că lupul n-are de gând să se ferească din cale. Se priviră îndelung în ochi, într-o tăcere groasă s-o tai cu cuțitul. Lupul
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
te-ai lămurit, Pruncule, că în cutia asta năzdrăvană, nu stă nimenea, pentru că nu are cum să încapă. Cei care vorbesc aici sunt departe, tare departe. Când zicea departe, se uita întâmplător spre ușă, iar eu îi urmăream cu gura căscată, privirea și gestul cu mâna, ca și cum acel departe ar fi chiar acolo. Repede săream de pe genunchiul lui nenea Epa și mergeam spre ușă, adică spre acel departe, unde mă aștepta pridvorul cu podelele mirosind a leșie, extrem de curate tot timpul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
dentist o mai văzusem. Atunci, pentru prima oară am înțeles ce înseamnă a rămâne ca la dentist. Dar învățătoarea era pe mâna unui dentist ciudat. Omul cu spaima de clește care scotea măsele o lăsase parcă, pe scaun, cu gura căscată, dar uitase să vină și să-i spună măcar să ia o pauză de căscat, c-o s-o doară fălcile, nu de alta. Când am ajuns acasă, aveam să aflu că exemplul meu cu ibovnica sfântă și zgripțuroaică nu fusese gustat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
masacrat din nou atât de mult linia melodică, încât, spontan, sensibilitatea mea muzicală de spectator a izbucnit într-un NUUUUUUUUUUUUUUUUUU prelung și profund, motiv pentru care domnul costumat în negru a rămas încremenit, ca o statuie de piatră cu gura căscată, vreme în care coristele, cu ultima vocală nerostită rămasă în gâtlej, semănau cu niște ființe ciudate pe care aveam să le descopăr mult mai târziu, altfel costumate, prin pânzele lui Pieter Bruegel cel Bătrân. Atunci când domnul în negru s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
îi om, nu-i obiect. Cum să scrii, boule, una bucată mort?"... Roboțelul dă cu batista pe parbrizul nădușit și încearcă savant: "Nu-i ființă, să trăiți, că e mort. Ființă e când e viu!" Pălăriosul chiar rămâne cu gura căscată. Se opresc și specialiștii în perii, din lucru. Chiar și omul cu filmătoarea devine curios. Șeful ăl mare are o dispută logică și filologică, de toată frumusețea, cu scribul său. Tot roboțelul salvează situația: "Am înțeles, trăiți! Scriu mort, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
învechită, după opinia lor, și aerul, prin care avansaseră. Au fost sfătuiți de către părinți, pedagogi, prieteni, tineri ca și ei, zic, au fost rugați să renunțe la programul alcătuit, potrivit căruia, să facă ceva, care să lase lumea cu gura căscată. Adică, să parcurgă, distanța de trei sute de km, într-un timp record. Cu o viteză, de, exact, trei sute de km la oră Au refuzat sfaturile și rugămințile tuturor. Puși pe fapte mari, cum se lăudau, celor care aveau răbdarea de
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
și corect. Chiar acum sunt în plină ședință cu întregul guvern. Da. Am înțeles. Le comunic, imediat, tuturor, hotărârea pe care ați luat-o dumneavoastră. După ce puse telefonul la locul său, se adresă, celor care-i așteptau comunicarea, cu gurile căscate: iată, șeful statului s-a și gândit și a și decis. Până una-alta, ministru interimar al muncii voi fi chiar eu.Cu tine, dragul meu demis, lasă, că am să văd ce am să fac. Deocamdată te rog să
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
impresia că ți se intensifică simțurile ca un vîrtej și parcă ai fi înghițit căldură?... Cînd ți se strecoară un fior în vîrful degetelor de la picioare numai la gîndul că te apropii de acea persoană? Sau cînd rămîi cu gura căscată și nu mai poți fi atent la nimic în preajma ei? Sau cînd ai vrea foarte mult ca sentimentul să fie reciproc? Sau cînd pui preferințele ei înaintea dorințelor tale și ai încerca orice ca să îi oferi fericirea?... Cum știi că
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
de parcă e făcută anume ca să privești pe săturate. Nu trebuie să te temi că ar putea veni de undeva gospodarul cu o coasă sau o furcă sau cu un ceatlău ca să te calicească. Poți privi în siguranță și cu gura căscată, deoarece în timpul acelui fascinant spectacol stăpînul nu-i acasă. Dacă ești un om norocos și femeia te simte, sau te vede pe aleea puternic iluminată, atunci poți lua, preventiv, un distonocalm, ca să nu te apuce damblaua. În situația existenței unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Dar ce credeți, băi tovarăși? Fiecare grăduleț l-am cîștigat cu sînge. Ați fost rănit? Da, uitați-vă! Își dezgolește pulpa piciorului și ne arată o cicatrice care putea fi și de la un furuncul. Un furuncul, spune un coleg cam căscat. Mă, Dinule, ești șmecher? La gard adunarea! Dinu aleargă spre gard și, cînd aproape ajunge, aude ordinul: La loc comanda. Se întoarce gîfîind și comenzile se repetă: La gard adunarea! La loc comanda! Lui Dinu îi curge sînge din nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
tremurînd ca varga. La ușă se aude un bubuit cumplit și ușa se face țăndări. Polițiști mascați țipă ca apucați de satana. Culcat! Nu mișcați! Băieții se culcă, pun mîinile pe cap și tremură de frică. Maria rămîne cu gura căscată, paralizată complet. Culcat! țipă un mascat. Acesta o înșfacă, o trîntește de pămînt și-i duce mîinile pe cap. Se pun cătușe tuturor și Maria vrea să plîngă, dar nu poate. Se roagă la polițiști: Luați-mă pe mine, ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
trăia o adevărată frenezie înaintea renumitului bal, care avea un scop caritabil. Rochia era superbă, machiajul o adevărată operă de artă și ploșnița... se plimba cu distincție, etalîndu-și pietrele prețioase. Toate femeile, frumoase rău și ele, au rămas cu gurile căscate, numai că nu se dădeau de gol și le țineau închise (adică gurile). Cu coada ochilor priveau mica spurcăciune împopoțonată cu măiestrie de mexican. Bărbații erau mai interesați de ce se afla pe sub ploșniță și chiar pe sub-sub ploșniță, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]