1,506 matches
-
Nici Ion, solicitat de cei mai insistenți să le vândă pontul, nu e la curent. Nimic de făcut, trebuie să aștepte seara. Când apune soarele, locotenentul îi încredințează în sfârșit ordonanței o misiune care îl lasă pe om cu gura căscată: "Dar, domnule locotenent, cum să duci călare o oală plină cu borș?." "Descurcă-te, băiete. Du-te la madam Segal și cere-i sfatul", spune locotenentul și, așa cum îl știu eu, îi ordonă să le dea pescarilor dublu de cât
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
rămână pe lângă corp, altfel e pericol de întoarcere a sângelui. Aurélie e atentă la asta. Soțul ei aduce un articol apărut în țara lor de origine, cu o fotografie a ei. O fotografie din tinerețe. Infirmierele se uită cu gura căscată: "Dumneavoastră sunteți?" "Eu eram..." Fluviul curge, domnule Heraclit, știu asta, dar când curgi tu însuți... I se scoate perfuzia, în fiecare dimineață traversează culoarul să-și facă dușul. Instalația e anchilozată și trebuie să aștepți destul până să vină apa
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
trăi. Credea că muzica nu încetează să ne farmece chiar și prin modalitățile ei cele mai dureroase, pentru că se ridică la generalitatea formei pure, iar materia e absentă din ea. Sufletul fără trup, într-un fel..." Scitul asculta cu gura căscată spusele acestui tânăr ofițer care n-avea militar în el decât uniforma și, deși nu înțelegea mare lucru, fu vrăjit. Domnule locotenent, îl aștept pe învățător care vine să mănânce la noi astă-seară. Nu vrei să vii și dumneata? Nevastă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
patronii restaurantului gării ("ea e o cretană, căreia îi e dor de țara ei și cântă de-ți vâră Minotaurul în cap"). Și apoi, întâlnirea cu șeful de gară, pe care considerațiile lui Schopenhauer despre muzică îl lăsaseră cu gura căscată, și cum se dusese la el acasă, la o petrecere improvizată ("așa cum îți dai seama, soția lui nu are o zi anume de primire, ea improvizează, amândoi improvizează cu simplitate și umor"). Locotenentul nu o uită, bineînțeles, pe fata care
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cu negru. "Vrei să-i vezi?" Nu, nu!" Prea târziu, cineva dăduse la o parte pânza. Văzu cheagurile de sânge, piepturile descărnate sub cojoacele de oaie, murdare și ferfenițite. Nici cămăși nu aveau... Și picioarele goale în bocanci cu talpa căscată. Până atunci, locotenentul nu văzuse, sunt sigură, decât morți fardați, culcați în sicrie împodobite cu aurării și înconjurați de flori. Morți care plecau pe lumea cealaltă în pantofi de lac și ciorapi fin mercerizați. Și, odată, un soldat care se
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
mâinile la cer și cu fețele aprinse G.D. Paladi și Nicolae Nicorescu, amândoi deputați opoziționiști din Bârlad. — Cum e cu putință ca să fugă Panu? Cum se poate să facă această mare greșală? Pot să spun că am rămas cu gura căscată. Fugise Panu?! Nu știam nimic. În ajun dejunasem și petrecusem cu el, la ora 8 jum. ne despărțisem, știam că pleacă la Iași... dar atâta tot. Panu plecase din țară, dar nu-mi spusese nimic. Se destăinuise administratorului, dar mie
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
de tratament cea mai apropiată și i-a spus pe un ton ridicat: ,,Trebuie să respecți regulamentul, oricum ar fi vremea afară!’’ Supărarea s-a abătut și asupra unor asistente și infirmiere ce se găseau prin apropiere. Privesc cu gura căscată pe ușa larg deschisă... * * * Pe holul abia luminat de ziua abia însorită, rezemat de zidul de pe partea opusă, resemnat și plictisit, colegul Trică ținând în mâini o hârtie îngălbenită de timp și un pix albastru, din cele ieftine și de
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
și ne-a ținut un discurs stupefiant și caraghios în același timp. Mai că îmi venea să aplaud! Ne-a vorbit exact ca la o ședință de partid. Nimic de zis... un talent oratoric desăvârșit! Toți îl ascultăm cu gurile căscate ( la propriu ) și cu ochii bulbucați. Numai ochi și urechi... Nu am avut ce face decât să comentez unele afirmații ale doctorului. Emitea diverse ipoteze și tot el trăgea concluziile... Colegul Marian de abia se mai putea abține să nu
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
după o primăvară, după ridicarea noii case, sub streașină și-au făcut cuibul o familie de rândunele. Era mai mare plăcerea să le vezi zburând în jurul cuibului! Au scos câțiva puișori, care toată ziua stăteau cuminți în cuib, cu pliscurile căscate, în așteptarea mamei cu de mâncare. Pe sură, era de mai mulți ani un cuib mare de berze. Sătenii afirmau adesea că, la noi, vine prima barză, în fiecare primăvară. Era cu perechea ei. Tata îmi atrăgea mereu atenția, că
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
închiderii cavității orale, ceea ce făcea să rămânem într-o poziție deloc estetică: cu gura deschisă și cu firișoare de salivă scurgându-se pe la colțurile ei. Păream asemenea celor atinși de boala Alzheimer ori asemeni puilor de rândunică înfometați, cu ciocurile căscate larg în cuibul lor, așteptând rația proaspătă de omizi sau viermișori... Domnul doctor Gomoiu a fost salvatorul și Dumnezeul nostru, căci șase ani de zile, cât am stat cu D.O. (domiciliu obligatoriu) pe buletin, mama ne-a adus în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
în perioada 1948-1954, în presa vremii și scrise în cea mai curată limbă de lemn. Spre exemplificare, vom cita numai din articolul Drama lui Eminescu. Iată ce ne spune dl. Dumitriu despre Eminescu: "Haine tocite, pălăria veche, ghete scîlciate și căscate: uniforma atîtor mari scriitori în societatea burgheză. Tremura de frig. Era lihnit de foame". În continuare afirma: "Crema burghezo-moșierească l-a respins pe Eminescu, l-a înjosit, l-a terfelit, cu disprețul față de cultură caracteristic claselor exploatatoare. Așa a ajuns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ochi tineri, vii sclipeau și se umpleau parcă de tot soiul de cuvinte dulci care nu îi puteau ieși pe gură. Vedea clar dorința din privirea lui, dar și ceva în plus față de mutrele tuturor bărbaților care rămâneau cu gura căscată la vederea ei. O căldură ciudată pe care nu o întâl- nise niciodată. — Dacă nici acum nu-i spui ceva, Cristi... — E, îi spun... Ne-a auzit șușotind întruna, d-aia s-a-ntors. — Da’ putea să nu-ți zâmbească, nu ? întreabă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
N-avea nici o trăsătură. Un norișor de insecte bâzâia deasupra arătării, urmând-o pe lângă peretele spre care se aruncase. Jetul de lumină o pironea locului. Dinăuntrul clăii de păr apăru o gaură de un roșu aprins deschisă în jurul dinților. Gura căscată, dezvelirea dinților, am înțeles - cu o limpezime morbidă care m-a trezit brusc - constituia un avertisment. Apoi s-a repezit asupra noastră, orbește. Înghețasem locului. Robby se ținea de mine, brațele lui încolăcite în jurul brâului. Tremura. Am ținut lanterna îndreptată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
din nou capul și începu să urle. Globii oculari i se umflară în așa hal încât îi fură expulzați afară din orbite, atârnând de-o parte și alta a botului, de cozile lor. Sângele începu să-i curgă prin găurile căscate, înecându-i fața, pătându-i dinții cu roșu. Avea acum ceva ce semăna cu niște aripi - încolțiseră lateral din dreptul coastelor câinelui. Străpunseseră coșul pieptului și acum fâlfâiau descotorosindu-se de sângele și viscerele care le îngreuia mișcările. Se târa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ne insultă și chiar ne amenință: „Vi-i jele să cheltuiți niște dolari!? Vedeți cum arată orașul ăsta, că e vizitat de niște zgârciți ca voi!?”. Nu mai rezist și îi spun în rusă: Otstani! („Lasă-ne!“). Rămâne cu gura căscată. „Păi, de ce nu vorbiți rusește?”, ne strigă din urmă... Sankt-Petersburgul e unul dintre cele mai scumpe orașe din lume. Ocupă locul opt într-un clasament condus de Tokyo, iar Moscova, unde vom ajunge peste câteva zile, este pe locul cinci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
măcar kippa e croșetată. Dar aceste voluminoase acoperământuri pentru cap sunt oare prinse cumva prin interior?). Traiectoria cutezătoare a acestor acrobați ai spiritului care, odată atinsă viteza de eliberare, nu mai încetinesc nici nu accelerează alura, mă lasă cu gura căscată. Uneori vezi în urma lor, tropăind cu pași repezi sau chiar alergând, femei sau fete care profită de aceste breșe și merg apoi ca aspirate de golul de aer creat. Cum se explică o asemenea capacitate de absență din contigent la
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
patratului, de la văcsuitorul 32 3 la meditația clasei a V-a unde eram noi. Și când am pornit de acolo așa au chiuit de tare cei 20 de flăcăi, că Directorul Mitru a venit cu capul gol și cu gura căscată, crezând că s-a prăbușit patratul. Și când a ajuns în meditația clasei a V-a a zis: "Stați așa cum vă găsiți!". Și a început a zice mie: "Ghidușule numai vornicel n-ai fost". Lui Bejenariu i-a zis: "Numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
un om bodrângos 47, toată vremea era supărat și neîmpăcat. În loc să vorbească, da ori ba, mormăe ca un urs și făcea o strâmbătură din cap. Băieții la Școala normală îi ziceau "Mizerabilul de Casca "că mai sta câteodată cu gura căscată. Și din odorașul de domnișoară Maricica Popescu a făcut o babă tare pocită și strâmbă. A mâncat-o el Luca, cu strâmbăturile lui, în loc să vorbească ca oamenii. Aista a fost Luca un răutăcios și foarte foarte mofturos. Cine a mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
mă întrebe unde am fost aproape toată ziua? Le-am spus adevărul pe jumătate: Am fost în "Piața Armelor", am văzut pe îndelete sculpturile, stilul baroc al multor case vechi, palatul prezidențial și ceva care m-a lăsat cu gura căscată, pe o bancă din vecinătatea Palatului un bărbat de vreo 50 de ani, mulatru, complet gol, dormind liniștit pe bancă. Doar câțiva turiști căscau gura și îl pozau, poliția nu avea nici o reacție. Atenția tuturor s-a mutat de la ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
A doua zi, spre sfârșitul programului de lucru, diplomatul sovietic îmi telefona din holul ministerului și îmi spunea că mi-a adus revista promisă. Imediat ce am intrat în biroul meu de la parter, am deschis plicul și am rămas cu gura căscată. Țineam în mâini o revistă de 12 pagini tipărită în limba română. Se intitula "GLASUL" avea data 15 februarie 1989. Fondatorul era Ion Druță, cunoscutul scriitor moldovean din Moscova, Revista era editată în Letonia de către Societatea de Cultură "DACIA". Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
de unde era Maria Magdalena. Prin Cana și prin multe alte sate. Vedem grădini de legume, pepiniere de curmali, bananieri, portocali, lămâi și altele. Pe marginea șoselei sunt flori și copaci cu flori foarte frumoase și colorate de rămâi... cu gura căscată. Șoseaua trece pe lângă Marea Mediterană. Uimitor de frumos. Parcă ai opri autocarul să te saturi de privit, că prea repede merge. Cât vezi cu ochii, cât cuprind ei, numai apă liniștită. Culoarea e un albastru frumos, cum e cerul Însorit. Iar
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
era normal. Au urmat pregătirile pentru următoare ediție a Festivalului, a V-a, devenit acum tradiție. Ca de fiecare dată, înainte de a începe să lucrăm, discutam temele între noi. Hotărât, dau știrea „bombă” care-i lasă pe toți cu gura căscată: anul acesta voi lua premiu la pictură naivă. Am început mai întâi, fără pic de modestie, să-mi apreciez singur activitatea artistică, având desigur ca argumente premiile câștigate până în acel moment, la grafică, natură statică, peisaj industrial. Trebuia deci, după
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
coadă în sus. Dar nu bine îl despoiese până la jumătatea trupului, că deodată spurcăciunea de dihanie prinse să urle de clocotea pădurea, chemându-și se vede finii și cumătrii în ajutor, iar noi, zăpăciți, uimiți, l-am privit cu gurile căscate cum ticălosul pe jumătate jupit a fugit în pădure și fugit e și în ziua de astăzi. Bine trebuie să-l fi primit finii și cumătrii, răspunsei eu, când l-au văzut într-un costum așa décollté134, întocmai ca unele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
11). Totuși, estimările sale au variat considerabil: ,, Am doar 325 milioane de dolari, și asta nu înseamnă mult pentru un lider al unei țări atât de mari", a declarat Mobutu. [...] Palatul său din orașul Gbadolite i-a lăsat cu gura căscată pe vizitatori. Pista de decolare [...], luxosul palat din marmură cu robineți din aur masiv și florile proaspete aduse cu avionul de la Johannesburg din Africa de Sud sunt doar câteva dintre detaliile picante. (Heilbuth și Bülow 1997) Posesiunile lui Mobutu au inclus 11
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
să traducă și să scandeze. Până În ziua când profesorul, dispus, se vede treaba, la un diver tis ment pentru plictiseala lui obișnuită, Întrebă clasa dacă știe careva de ce i se spune mercurului pe numele zeului omonim? „Tocilarii“ rămăseseră cu gura căscată, fiindcă asta nu se găsea În carte. M-am ridicat atunci eu, de colo, elevul mediocrissim, repetentul de două ori În aceeași clasă (la limba română, În care aveam să ajung profesor, și la limba germană, pe care o Îndru
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]