1,555 matches
-
de dușmani Și din vorbele-ascuțite vers Să zboare peste ani, Am strâns ura-n picătură, Dizolvând-o în lumini, Fără pată, fără vină, Albul florilor de crini. Am trezit nemărginirea Ce plutea în minți confuze Și am rupt lanțuri sau cătușe, Fără teamă de acuze. Retrăind printre caiete Ce-au îngălbenit prin scrin, Sentimente de iubire, De speranțe sau sublim. Am împovărat tăcerea Cu lumină de cuvinte Și-am descoperit secretul Mersului drept înainte Antrenând la joc cristale, Diamante sau păreri
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
deloc. Eu simțeam câte puțin din ambele tendințe. Capitolul treisprezecetc "Capitolul treisprezece" Cuiul înfipttc "Cuiul înfipt" Sally Jones nu era decât o gospodină obișnuită dintr-o suburbie. Asta până în ziua când a înlocuit Windex-ul1, tocănițele și ședințele cu părinții cu cătușe, jucării sexuale și orgii... N-am mai putut să continuu. În dimineața aia, ajunsesem la birou sperând c-o să fiu în stare să adun câteva pagini de catalog, pe care le tot amânasem de mai multe zile, dar era mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
nu mă gândesc la tine. I-am spus lui A. că, week-end-ul ăsta, e o conferință despre transportul public în Baltimore, așa că sunt doar al tău. Ne vedem în centru, vineri, la 11 p.m. O să șutesc și o pereche de cătușe. S. Câhhhhhhhhhhh. Așa-mi trebuia dacă-mi băgasem nasul unde nu-mi fierbea oala. Am pus documentul la loc, în dosar, și-atunci am văzut-o - o fotografie Polaroid mică, prinsă de fundul dosarului. Mi-a căzut falca. Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
din apropiere. M-am îndreptat spre locul de unde auzisem râsul. Aceeași voce stridentă mă interpelă: — Ești al doilea copoi tinerel care o șterge din tevatura asta. Nu te condamn. Îi destul de greu să spui cui ar trebui să-i pui cătușele, nu-i așa? M-am oprit pe verandă și m-am uitat la bătrânul care-mi vorbise. El a continuat: — La radio au spus că taximetriștii au făcut curse taman până la USO, în Hollywood, ca să-i aducă pe marinari aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Tripoli cu voi, dobitocilor! Apoi s-a întors spre pachuco: — Hola, Tomas. Am clătinat din cap și m-am întins să mă dezmorțesc. Brațele și spinarea mă dureau cumplit și articulațiile degetelor de la mâna dreaptă îmi zvâcneau. Blanchard îi punea cătușele mexicanului, iar eu n-am putut decât să îngaim: — Ce naiba a fost asta? Blanchard îmi zâmbi: — Scuză-mi proastele maniere. Domnule polițist Bucky Bleichert, dă-mi voie să ți-l prezint pe señor Tomas Dos Santos, pe numele căruia s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
La câteva străzi mai încolo am dat peste o casă cu un teanc de ziare pe verandă și am intrat. Pe bufetul din bucătărie am găsit două jumătăți de whisky Cutty Sark, iar Blanchard i-a desfăcut lui Dos Santos cătușele de la mâini și i le-a prins pe glezne, ca să aibă mâinile libere și să poată trage la măsea. Până să termin de pregătit sandvișurile cu șuncă și whisky-ul cu gheață, mexicanul dăduse pe gât jumătate de sticlă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
secție. Repet: 11-A-23, sună la secție. Sidwell mă înghionti: — Suntem apelați, Bucky. — Confirmă. — Centralista zicea să sunăm la secție. Am virat la stânga și am parcat, apoi i-am făcut semn către cabina telefonică a poliției, de pe colț. — Folosește cheița de lângă cătușe. Sidwell se execută și după câteva minute se întoarse în fugă la mașină, cu o mutră gravă. — Trebuie să te prezinți imediat la șeful Biroului Detectivi, mă anunță el. Primul meu gând s-a-ndreptat către bătrân. I-am dat blană, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
fost cum Harry Sears citea un articol din Herald - „Se caută bârlogul vârcolacului care ucide cu cruzime!“ - iar al doilea a fost un șir de cinci bărbați - doi vagabonzi, doi indivizi cu aspect onorabil și unul în zeghe, prins cu cătușe de o bancă. Harry lăsă ziarul și-mi explică, bâlbâindu-se: — Au m-m-m-mărturisit că ei au t-tăiat-o pe fată. Am încuviințat din cap și chiar atunci am auzit țipete din camera de interogatoriu. Peste câteva momente Bill Koenig ieși cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
îmi făcu cu ochiul. — Arhisuficient! În interfon răsună vocea căpitanului Jack: — Domnilor, adunarea în sala de ședințe. Acum! Mi-am luat carnețelul și am traversat biroul detectivilor. Numărul persoanelor care mărturisiseră că au comis crima crescuse. Nou-veniții erau prinși cu cătușe de calorifere și de țevile de încălzire. Bill Koenig îl pocnea pe unul mai puriu, care cerea să stea de vorbă cu primarul Bowron. Fritzie Vogel le nota numele pe clipboard. Sala de ședințe era plină până la refuz cu oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
-i facă o injecție cu scopolamină și să-l supună unui test cu detectorul de minciuni, ca să fie siguri. M-am uitat din nou prin fereastra-oglindă și l-am văzut pe Lee, împreună cu un alt polițist în civil, punându-i cătușe Roșcatului și scoțându-l din camera de interogatoriu. Lee se purta cu el cu mănuși, chestie pe care de regulă o făcea doar cu copiii. Îi vorbea blând, ținându-l pe după umeri. Când cei trei dispărură în aripa închisorii, mulțimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
înregistrate sub numele unor corporații fantomă. E prieten cu Mickey Cohen. Oamenii lui Cohen sunt cei care-i adună chiriile. Am ridicat din umeri. — Mick este prieten la cataramă cu Bowron și cu jumătate din Consiliul Local. Vezi arma și cătușele astea? — Da. — Cohen a plătit pentru ele. A adunat marafeți pentru un fond care să-i ajute pe tinerii polițiști să-și plătească echipamentul. Stă excelent la capitolul relații cu publicul. Fiscul nu-i verifică niciodată registrele, fiindcă banii pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ultim salt și-am prins-o. Se ridică de pe trotuar și începu să mă scuipe și să mă lovescă cu pumnii în piept. I-am prins pumnii mici, i-am dus mâinile la spate și i le-am prins în cătușe. Apoi Lorna a încercat să-mi tragă șuturi: niște lovituri scurte, bine țintite spre gambele mele. Mi-a tras una în fluierul piciorului, dar și-a pierdut echilibrul din cauza cătușelor și căzut cu fundul pe trotuar. Am ajutat-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
dus mâinile la spate și i le-am prins în cătușe. Apoi Lorna a încercat să-mi tragă șuturi: niște lovituri scurte, bine țintite spre gambele mele. Mi-a tras una în fluierul piciorului, dar și-a pierdut echilibrul din cauza cătușelor și căzut cu fundul pe trotuar. Am ajutat-o să se ridice, iar drept mulțumire m-am ales cu un scuipat pe cămașă. Lorna începu să țipe: — Sunt o minoră emancipată! Și dacă mă atingi în absența unei asistente sociale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Street. Am condus-o pe fată înăuntru. Cei doi Vogel mergeau cu pas larg înaintea noastră. Asistentele sociale și polițiștii de la tribunal ne făcură loc să intrăm. Millard deschise o ușă pe care scria SALA DE INTEROGATORII. I-am scos cătușele Lornei. Sears intră în cameră, trase scaunele și aranjă scrumierele și carnețelele de notițe de pe masă. Millard ordonă: — Johnny, du-te înapoi la secția University și răspunde la telefoane. Grăsanu’ începu să protesteze, apoi se uită la taică-său. Fritzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Bucky, asta-i tot, mă asigură ea. Jur că asta-i tot. Glasul i se auzea înăbușit, de parcă ar fi venit de foarte departe. M-am sculat și m-am îmbrăcat și doar când mi-am prins tocul pistolului și cătușele, m-a părăsit senzația că pășesc pe nisipuri mișcătoare. Madeleine stărui: — Nu pleca, dulceață! Mai rămâi! M-am îndreptat spre ușă, străduindu-mă ca nu cumva să cedez. Ajuns în mașină am deschis aparatul de emisie-recepție, căutând o legătură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
lui De Witt, când mi-am amintit de cicatricele lăsate de loviturile de bici pe picioarele lui Kay. Imaginea lor m-a făcut să-i arunc cămașa în față. Apoi am luat un scaun de pe coridor și mi-am scos cătușele. Fritzie i-a șters obrajii fostului pușcăriaș, iar eu l-am trântit pe scaun și i-am prins mâinile de spătar. De Witt se uită la noi. Vezica îl lăsase, iar cracii pantalonilor luară o culoare întunecată. — Știai că sergentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
castron și începu să-l ronțăie meticulos. Fritzie își dădu paharul pe gât, cu mâinile cuprinse de un tremur. • • • Cei patru țicniți mă așteptau într-o celulă, îmbrăcați în uniforme de închisoare, prinși cu lanțuri unul de celălalt și cu cătușe la glezne. Foile de ieșire pe care mi le dăduse gardianul aveau atașate fotografiile lor și copii ale cazierelor. Când ușa celulei se deschise, declanșată de la distanță, am reușit să le asociez fotografiile cu fețele. Paul David Orchard era scund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
camerei, un adevărat festin pentru muște. Simțeam că mi se întoarce stomacul pe dos. Deodată am zărit la capătul halei patru scaune poziționate chiar sub patru cârlige libere și am înțeles ce urma să se întâmple. Fritzie le desfăcea țicniților cătușele de la spate și le prindea mâinile în față. Eu am stat deoparte, observându-le reacțiile. Tremuratul bătrânului Bidwell devenea din ce în ce mai pronunțat. Durkin bolborosea ceva în barbă. Orchard rânjea disprețuitor, cu capul aplecat într-o parte, ca și cum coafura lui pomădată ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
o masă acoperită cu un cearșaf și pusă de-a curmezișul unei uși de legătură, la numai câțiva metri distanță de ea. Fritzie îi conduse pe deținuți la scaune și-i făcu să se urce pe ele, apoi le agăță cătușele de cârlige. Am aruncat o privire pe cazierele lor, sperând să găsesc fapte care să mă facă să-i urăsc pe toți patru îndeajuns de mult ca să trec cu bine peste noaptea asta și, astfel, să mă întorc la Departamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mâini. Dacă ne purtăm cu mănuși, nu ajungem nicăieri, spuse el și trase un șut scaunului de sub Issler. Proxenetul țipă și începu să se zbată ca un pește pe uscat. În momentul în care întreaga lui greutate rămase suspendată în cătușe, se auzi un trosnet de oase. Fii atent la mine, băiete! exclamă el, apoi urlă: Găinarule! Cioroiule! Pedofilule! Și trânti pe jos și celelalte scaune. Cei patru rămaseră atârnați unul lângă altul, țipând și încolăcindu-și picioarele unul în jurul celuilalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și, apăsând pe un buton, îi deschise lama. — Arătați-mi cum ați făcut-o, scârnăviilor! Arătați-mi ce n-a apărut în ziare! Arătați-mi și-o să mă port frumos cu voi și tot chinul o să înceteze. Bucky, scoate-le cătușele! Am luat-o la fugă. M-am împiedicat de Fritzie, l-am doborât la pământ, m-am repezit la alarmă și am tras de mâner. Răspunsul - o sirenă de cod trei - se auzi atât de frumos, atât de tare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mdaaa. — A plătit o femeie pentru două zile, corect? — Nu o femeie. Adică nu una adevărată. O currrvă! O currrrrvă.... Prelungirea cuvântului se transformă în râs. Johnny încercă să bată din palme. O mână îi lovi pieptul, iar cealaltă smuci cătușa ce-l ținea legat. Asta nu-i frumos. O să-i spun lui tati. Nu durează mult, îi zise calm Russ. Te-ai cazat cu prostituata la Biltmore, corect? — Corect. Tata a obținut o reducere, pentru că-l cunoștea pe detectivul hotelului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Blanchard, care să-ți spună ce ai de făcut, ești o cârpă. Tati a mai zis că ești un fătălău, o muiere slabă cu dinți de iepuroi... Johnny începu să râdă isteric, clătinând din cap, împroșcând cu sudoare și zăngănind cătușele ca un animal de la grădina zoologică care și-a găsit o jucărie nouă. Russ se puse în fața mea. — O să-l fac să semneze o declarație. Tu plimbă-te vreo jumătate de oră, până te calmezi. O să-l îndop cu cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
sânii se potriveau cât de cât cu ce-mi doream. Mi-am scos sacoul și am vrut să-mi desfac cureaua, dar ceva în ochii lui Lorraine m-a oprit. Mi-am închipuit că-i e frică de revolverul și cătușele mele. Am simțit un imbold s-o liniștesc, să-i zic că sunt polițist - dar privirea aceea o făcea să semene și mai mult cu Betty, așa că nu i-am mai spus nimic. — N-o să mă lovești... a zis ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
camuflaj. Locul era cu desăvârșire liniștit. Mi-am scos arma și am sunat la ușă. Au trecut douăzeci de secunde. N-a deschis nimeni. Mi-am trecut degetele de-a lungul tocului ușii. Am dat de o crăpătură, am luat cătușele și le-am folosit drept pârghie. Încuietoarea n-a cedat. Am crestat lemnul din jurul încuietorii până când am simțit că ușa începe să se hâțâne. I-am tras un șut ușurel și s-a deschis. Lumina de afară m-a ajutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]