3,434 matches
-
pe munte, în nordul Moldovei, cu puțin înainte de plecarea mea în mlaștini. Afară norii se învălmășeau și se topeau cât ai clipi ca să facă loc unui soare ud parcă de atâta strălucire. Mă aflam singur în încăperea cea mare a cabanei, stăteam pe ultima treaptă de jos a scării care ducea spre dormitoarele de la etaj. Îmi venise în minte, nu știu de ce, fata aceea uriașă pe care o jignisem cândva. Îmi era rușine de mine, mai bine aș fi întins mâna
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
arăta celor aleși Cibele sau Atena înarmată sau Artemis întorcându-se de la vânătoare. Statura ei mi se părea acum firească, nu mă neliniștea. Pe urmă, Spiritul-Femeie a coborât, m-a ocolit fără să-mi dea atenție și a ieșit din cabană. Afară și-a lepădat sandalele. S-a așezat pe două șezlonguri, la soare. Pe unul dintre ele, desfăcut, cu prelungitor, și-a întins picioarele. Cineva, dintr-o odaie de sus, deschisese aparatul de radio. Se auzea o muzică ritmică. Ea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
frântură de secundă în plus. La mine devenea mișcare de cum îmi atingea urechea. Am stat acolo până s-a înnorat din nou. Era cam răcoare. Spiritul-Femeie s-a ridicat de pe șezlonguri, și-a încălțat sandalele și s-a întors în cabană. Eu am plecat, bătea vântul. Am străbătut un fel de pustiu acoperit cu ierburi aspre și neliniștite, vorbeau de ploaie, apoi s-a pornit o burniță rece, îmi simțeam pielea ca pe o cămașă udă, aș fi vrut să mă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
fost încă supusă la încercarea unui conflict, dar sunt convins că aceștia s-ar comporta corespunzător. După câteva minute lungi de tăcere, Gosseyn redeschise discuția: ― Unde mergem, doctore? Psihiatrul păru că se trezește cu adevărat pentru prima dată. ― Știu o cabană într-un cotlon uitat de lume, undeva pe malul Lacului Superior, unde am petrecut câteva luni acum doi ani. Mi s-a părut un loc atât de potrivit pentru odihnă, meditație și cercetare, încât l-am cumpărat. Dar, de atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
sigur își continuase lecturile, plimbările meditative pe prundișurile plajelor pustii, iar oamenii întâlniți întâmplător rămăseseră niște simple siluete, cărora nu merii a să le acorzi atenție. Asta nu însemna, însă, că el, doctorul nu fusese remarcat. Șansele ca sosirea la cabană a doi bărbați imediat după asasinarea președintelui Hardie, să treacă nebăgată în seamă, erau practic nule. Gosseyn oftă. Pentru el nu era timpul de odihnă și de leneveală pe malul lacului, tocmai acum, când lumile locuite ale sistemului solar tremurau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
mine și aștept. Cheia cu trei dinți și-a făcut repede datoria, așa încât am intrat. Era beznă deplină, am așteptat să mi se obișnuiască ochii. Apoi, mai pe ghicite, mai pe pipăite, am cercetat locul. Patul semăna cu priciul din cabane: o platformă lungă, unde cred că puteau dormi, la înghesuială, peste zece oameni. Mi-ar fi prins bine cei zece oameni, acum. Încăperea era plină de lucruri de tot soiul, ca o magazie, mă loveam de ele, fără să le
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
gătea foarte bine. Din carne mai rar că nu prea avea din ce mai dăduse și o boală în păsări. și astfel ne-amlecuit de pescuit. DEBUT VÂNĂTORESC Îmi amintesc că mă duceam în fiecare an în mun iiț Vrancei la cabana Zboina unde erau pădurari mo Zaharia și ginerele său Alec Balan și împreuna cu Tinca soția lui Alec ne primea cu multă căldură și bunăvoință și ne pregătea mâncăruri foarte gustoase din lapte, brânzeturi și zarzavaturi ecologice pe care le
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
Henry fusese intrigat, presupunând că acesta e un cod pentru lucrurile aduse în Iordania din alte părți. Dar cum dezlipi primele straturi de spumă și bandă adezivă, deveni neliniștit. Văzu un set de șase cutii muzicale, toate în formă de cabane elvețiene, pictate în culori țipătoare, de prost gust. Ridică acoperișul primeia și, spre mare lui dezamăgire, începu să răsune o melodie. Edelweiss. Sub ele erau niște sticluțe oribile, de proastă calitate, conținând mostre de pudră colorată, iar pe fiecare era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
al ei era competiția. Fără să-și dea seama, acei bărbați în costum se luptau să-i capteze atenția. A observat prima dată asta când a condus o sesiune secretă de discuții legate de războiul civil din Sri Lanka, într-o cabană de lemn din Suedia. La orele mesei, a remarcat, participanții se înghesuiau să stea lângă ea. Voiau ca ea să râdă la glumele lor, să dea din cap la observațiile lor. Nu se puteau abține: era natural pentru ei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mai trebuia decât, și-a dat el seama, ca un politician israelian de marcă să participe și ar fi avut un canal de rezervă. Nu mai era nevoie de zboruri în toiul nopții la Oslo sau de weekenduri clandestine prin cabane forestiere scandinave. Dialogul putea avea loc în plină zi, având posibilitatea de a nega totul. Dacă cineva ar fi întrebat ce se întâmplă, „Yaakov Yariv“ și „Khalid al-Shafi“ puteau spune că erau pur și simplu niște studenți americani care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Împreună, să aibă o familie, să Îmbătrânească Împreună, dar să nu se sature niciodată unul de celălalt. Sau, cel puțin, așa spera. Visa. Ea avea să Îi arate țara ei, Munții Carpați, aveau să schieze Împreună, să se oprească la cabanele vechi ca să bea vin roșu fiert. Să admire priveliștea minunată a munților din casa părinților ei din Sinaia, casa În care se cunoscuseră și se căsătoriseră părinții ei cu foarte mulți ani În urmă. Îi va arăta orașul dintre munți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
cariera de scriitor În cea, mult mai profitabilă, de conferențiar. Însă mai primește Încă, cu regularitate, astfel de oferte, deoarece și-a construit o bună reputație și un public care simte că, sub descrierile sale de zăpoare, ritualuri tribale, restaurante, cabane și festivaluri, persistă o anume Întunecime care rezonează ca o arhitectură ascunsă, ca un subtext ocult. Fanii scriiturii sale i-au creat, de fapt, cariera de lector; unii dintre ei erau oameni cu venituri mari, care aveau printre sarcinile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
o masă de picnic și Înnoadă o conversație cu ceilalți turiști. O familie - mama, tata și cinci copii - merg să-i viziteze pe bunicii care s-au retras În deșert. Un cuplu În luna de miere se duce la o cabană de lux Într-un canion plin de verdeață, o stațiune simandicoasă „cu două terenuri de golf“. Două neveste suple de doctor se Îndreaptă către Dreamer Ranch ca să călărească, să joace tenis și să asude În saună. Un student În vacanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pat de campanie. Wakefield aruncă o privire spre fața buhăită, apoi se duce Împleticit către deșert ca să borască. E aproape amiază cînd se trezește Anton și iese și el bălăbănindu-se, ca să-l găsească pe Wakefield la cîțiva metri de cabană, privind fix la un tufiș de sub care un șarpe cu clopoțel se holbează la el. Anton și-a regăsit voia bună. — Wakefield, prietene, dă Înapoi Încetișor, nu-ți lua ochii de pe el, și hai să mîncăm micul dejun. Numai la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
șampanie. — Te distrezi? Întreabă Sandina. Distracție. Ce concept. Ce cuvînt. — Soțul meu nu a Înțeles niciodată cum e cu distracția. În Elveția Îl traduc cu un cuvînt care Înseamnă ceva de genul „relaxare confortabilă“, ceva ce faci cu prietenii la cabana de schi. Eu cred că „fun“ este un concept mai tare, spune ea, apucîndu-l de tăria care, sub atingerea ei, devine din ce În ce mai tare. — Distracția europeană nu este niciodată suficient de aproape de capitulare continuă ea, În timp ce-i mîngîie delicat Învîrtoșeala. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Curu’, conversație. O să-ți arăt niște chestii, apoi să-mi spui tu mie ce dispare. Să-ți spun ceva, Wakefield. CÎnd stră-stră-străbunicul a venit aici din Philadelphia, orașul ăsta nu exista. A trebuit s-o ia de la zero, Într-o cabană de lemn pe care și-a construit-o cu mîinile lui. Cabana, apropo, Încă mai există. Acolo nu există mall. Cei care nu vor să-și vadă casa dărîmată cu buldozerul, e bine să fie foarte convinși de asta. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
mie ce dispare. Să-ți spun ceva, Wakefield. CÎnd stră-stră-străbunicul a venit aici din Philadelphia, orașul ăsta nu exista. A trebuit s-o ia de la zero, Într-o cabană de lemn pe care și-a construit-o cu mîinile lui. Cabana, apropo, Încă mai există. Acolo nu există mall. Cei care nu vor să-și vadă casa dărîmată cu buldozerul, e bine să fie foarte convinși de asta. Nimeni nu a putut să i-o ia. Dreptul la proprietate e sacru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Și cum a scăpat? ― A înțeles, îngrozit, că, dacă făcea o singură mișcare, viperele îl vor mușca. De aceea a rămas țintuit în pat, fără să miște un deget, așteptând. Din fericire, soția lui, venind, ca de obicei, dimineața la cabană, a intrat fără să trântească ușa. Ea a vrut să-i vorbească, dar, cu privirea terorizată, el i-a atras atenția asupra șerpilor. Femeia s-a apropiat ușor, a înțeles, a fiert lapte și l-a pus într-un ceaun
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
l-a pus într-un ceaun, jos. Una după alta, viperele adulmecând mirosul de lapte cald, s-au trezit și au părăsit patul... ― Cumplită încercare. ― Ei bine, într-o noapte, în vis, eram eu pădurarul. Dar cel care intrase în cabană era un inchizitor. Tăcea și se uita la mine. S-a așezat pe un scaun și, deodată, am observat că scaunul semăna cu jilțul de la Inchiziție. A scos niște lumânări, le-a așezat pe masă și le-a aprins. Avea
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
punct. ― În loc s-o visez pe ea, am visat ceva scârbos. Un inchizitor mi-a zis: "Vino, Galilei, să vezi că n-are rost să încerci să ne uiți" Am mers prin pădurea de pini și ne-am îndreptat spre cabana pădurarului. O bănuială mi-a încolțit în minte. Nu cumva voia să dea drumul șerpilor asupra mea? Dar nu. Nu s-a îndreptat spre ușa cabanei. A făcut un ocol, s-a oprit la o fereastra dosnică, s-a uitat
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
să ne uiți" Am mers prin pădurea de pini și ne-am îndreptat spre cabana pădurarului. O bănuială mi-a încolțit în minte. Nu cumva voia să dea drumul șerpilor asupra mea? Dar nu. Nu s-a îndreptat spre ușa cabanei. A făcut un ocol, s-a oprit la o fereastra dosnică, s-a uitat înlăuntru și, după aceea, mi-a făcut semn să mă apropii. Când mi-am lipit fața de fereastră, am rămas încremenit. M-am văzut pe mine
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
făcut un ocol, s-a oprit la o fereastra dosnică, s-a uitat înlăuntru și, după aceea, mi-a făcut semn să mă apropii. Când mi-am lipit fața de fereastră, am rămas încremenit. M-am văzut pe mine în cabană, urmărind cum șerpii lingeau niște picături de sânge de pe podea. "Grija noastră, m-a lămurit, în șoaptă, inchizitorul, a fost să-ți dăm amintiri legate de noi, Galilei. Știam că pe urmă le vei hrăni singur..." Am fugit de acolo
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
dar... ― Dar? ― Această lume îmi poate lua totul, mai puțin dreptul de a o regreta. Din păcate, nu pot să-mi simplific și regretele... Cum să-ți explic? LIII ―... La fel ca prima oară, inchizitorul care a intrat dimineața în cabana pădurarului, m-a privit batjocoritor și mi-a spus, mișcîndu-și buzele, fără să scoată un sunet: " Dacă vei vorbi, Galilei, șerpii se vor trezi și te vor mușca". I-am răspuns: "Dar când se vor stinge lumânările, vei vorbi tu
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Atunci, cunoști cum se termină toate astea?" "Cum?" Nu mi-a răspuns. A zâmbit numai, arătîndu-și dinții galbeni și putrezi. Dar dacă visez și acum?", am întrebat eu. Lumânările erau ajunse la capăt. Cădeau ultimele picături de seu. Pe peretele cabanei, am văzut, deodată, lucind niște umbre ciudate. În curte ardea un rug uriaș pe care vântul, amestecat cu ploaie, îl ațâța. Încolo, totul părea cufundat într-un somn adânc. Am încercat să adorm și eu. Din când în când, tresăream
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
de oboseală. Nu mai știe nimic. Își pierde cunoștința. Doar ochiul meu zărește sus, pe munte, un urs care trage în jos o copilă îmbrăcată în roșu. Un roșu violent pe albul nesfârșit și, în apropierea petei de culoare, o cabană. Acolo, uriașul din poveste lasă fata și, cu pași greoi, se-ndepărtează. Doi oameni mai zăresc ieșind din căsuța din poveste. Un bărbat și o femeie, probabil domnul și doamna Filip. În brațele lor, Violetta se-ncălzește și deschide ochii
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]