1,665 matches
-
îmbrățișează... Alerg, dar ploaia mă prinde cu ultima suflare. Încerc să scap, dar în zadar. Cad la pământ, apoi mă ridic. Încep să dansez cu ploaia, Să zbor, să visez. E un dans nebun Ce nu-l mai pot uita. Calc pe lacrimi de nori Și mă trezesc pe lacrimi de înger. Mă așez pe banca pustie Și vorbesc încet cu ploaia. Închid ochii, apoi îi deschid. Dar ploaia nu mai e. Eu sunt...ploaia. Șșșș... vreau să dorm! Mă cufund
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
topit deasupra, specialitate din Țara Galilor, se aude tare un bip de la telefonul meu. SMS de la Guy. Criză Turcia Rod & R C-C plecați. Depreciere? Acțiunile turcești În cădere liberă. Ce să fac? O, Dumnezeule. Sar din scaun, deranjez celelalte familii, calc pe un labrador, alerg În stradă. Încerc mobilul, dar de data asta scoate un altfel de bipăit care mă anunță că bateria e pe terminate. Nu am semnal. Normal că nu am semnal, doar sunt În Țara Galilor. Intru În fugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
e-acea Șeherezade, De-nțelepciune plină și de frumusețe: Ș-a o privi doar soarelui se cade. Într-un saraiu cu cupola rotundă, Pe scări de marmură îmi urc piciorul, Pe stâlpi înnalți las umbra să pătrundă, Sub bolta porții calc de flori covorul - Cărare-i el prin de-aur nalte glastre: În ele crinii mari întrec ivorul. {EminescuOpIV 211} Cine-ar vedea făr în genunchi să cadă? Am genunchiat. - "Eu am știut, străine" "Că ai să vii - a dorurilor pradă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
că poftesc la nevastele vecinilor și visează la plăceri ilicite. Discutăm noi mai tîrziu despre asta. Mai Întîi trebuie să ne vedem de treabă cu construirea infrastructurii. E foarte mult de muncă, Charles... Ia-o pe prima la dreapta și calc-o. Să-i dăm fetei lui Waterlow motiv de indignare. Infrastructura, după știința mea, aparținea acelui tărîm separat și mult mai incitant care se afla sub pielea Residenciei Costasol, o imagine inversată a spectacolelor de teatru amator, a cursurilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
129 Sifonarul s-a dat aproape. Omul și-a strâns cărțulia. - Am auzit că face statul biserică... - Face. -Unde? - Aici, la dumneavoastră. S-au apropiat și ceilalți - fochistul, Tilică, Spiridon. - Și unde-o face? Funcționarul a scos o hârtie de calc, plină de linii. S-a apropiat și Stere, el cunoștea la planuri. Actul avea ștampile și timbre. Sus, scria cu litere mari: CARTIERUL CUTARIDA, și liniile acelea închipuiau străzile lor, groapa și drumul Filantropiei, tot. La mijloc, într-un cerc
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pînă la un punct, neputînd să ajungă niciodată la capăt - demn vis. Dar am impresia că am devenit prea „intelectual“, poate excitat de dorința dumneavoastră, doamnă, de a atinge o formă de „intelectualism pur“ și, nefiind dedat acestui joc rafinat, calc În băltoace stropind cu noroi propria mea decență și aspirația dumneavoastră totodată. Nimeni nu poate fi acuzat Însă că ia o sperietoare de ciori drept arhanghel, atunci cînd vede cu un singur ochi, pentru că și Domnul Dumnezeul nostru trimite năpăstuitului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cînd zilele de mult s-ar fi Întors cu adevărat, ca și cînd nu ar fi fost niciodată plecate. Ies pe poarta din spate În amiaza Înaltă. VÎntul stîrnit brusc ridică trîmbe de praf pe maidanul cu cîteva leagăne rupte. Calc cu grijă pentru că pe jos, printre smocurile de iarbă uscată, sînt cioburi și bucăți de tablă și sîrme la fiecare pas. Am Învățat să fiu prudentă. Exteriorul Își amplifică agresivitatea de la o zi la alta. În fiecare clipă sîngele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
vede pe nimeni, oricât de aproape, nici în scurta pauză de la ora unsprezece. Reacționează cu violență la câteva mărunte incidente, admonestează furios colega cu părul alb de lângă cuier, pentru o greșeală de amănunt, și când aceasta ripostează, smulge foaia de calc de pe planșetă și rupe desenul. Țipă apoi la ciufulita din spatele său că și-a tras planșeta prea în mijlocul sălii, împiedicând trecerea. După ce vacarmul se potolește, vecinul A.P. se ridică de pe scaun, se strecoară afară din sală, să ajungă la timp
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
despre meciuri și rația lunară de benzină, divorțuri și denunțuri. Așadar : ziua îl recuperează din fundul pâclos, să-și regăsească liniștea astmatică, gâfâitoare, maniile, disperarea îmblânzită. Nu pierduse toate punțile, încă în stare a se suporta între ei ? Schițele pe calc foșnesc între degetele sale afumate. Se întinde deasupra hârtiei de ozalid, ascute creioanele. Încercuiește, subliniază, verifică. Cândva, apare Manole. Își trage un scaun, zâmbește. Așază pe masă o foaie de hârtie plină de nume și semnături. După lucru, urmează o
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
trântite. Ortansa lipsește primele ore. A.P. se crede favorizat de această absență. Aude, alături, foșnetul mâinilor lui Lucian, care își desface pachetul de mâncare. Aliniază, încă o dată, teancul de profile, secțiunile, detaliile, schemele și tabelul. Un vraf de foi de calc și coli de hârtie milimetrică, desene colorate, note explicative, titluri și subtitluri. Spune-mi, ești supărat pe mine ? Vornicu îl privește. Încearcă să zâmbească, iese ceva trist, neputincios, derută și inadecvare. Surâsul unei jumătăți de gură, pe jumătate de obraz
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
inundare de la baza loessului.“ La apariția străinului, câțiva ridicaseră capetele peste ceștile înalte de cafea. Vera, cunoscută din facultate, îl conduse pe nou-venit pe la fiecare membru al colectivului, prin fața celor douăzeci și trei de planșete, printre cuiere și rasteluri de calc, pe la pupitrul Șefului, prin dreptul dulapurilor verzi și metalice. Viitorul vecin de birou îl privise într-o dungă. „Cum ați spus ?“ Își silabisi din nou numele, cu dicție ostentativă, celălalt roși. Nori de fum acoperiră repede stinghereala. Intrare mai puțin
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
a zilei, miezul sângeriu, de unde pornesc toate. Apogeul invizibil al zilei, marți, miercuri ; aceeași oră și același loc ? Zăduful clocește, capete și brațe pendulează aiuristic, leșinul răsucește colile groase și roz de ozalid prăbușite peste mese și peste sulurile de calc subțiri, transparente. Scaunele, planșetele și cuierul se mișcă bălăbănit, fără zgomot. Se privește cu luare-aminte în fereastra deschisă. Stă pe locul Ortansei, nu mai e nimeni în jur. Ambele părți ale ferestrei sunt date în lături. Chipul se reflectă de pe
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
privire cu care mă onorezi ! Da, se ivește până la urmă, iată, și o întâmplare, un nod, ceva, acolo, nu-mi regăsesc mobilitatea, adaptabilitatea, nu intru în întâmplare. Semn de îmbătrânire, probabil, dar ei spun că nu sunt la înălțimea maturității. Calc în străchini, adică.“ Deschide ochii, luna îl ascultă. Paloarea cretoasă a lunii acoperise ochiul ferestrei ? Speriat de încremenirea albă, strânge pleoapele, să nu pătrundă urmă de lumină. Digurile de piatră avansează mult în mare, izbite de lava uleioasă și grea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
punct fix, stupefacția suporterilor. Nu în fiecare zi reușește căldura să spulbere puterile și concentrarea combatanților. Sunt ore când fibra se încordează : minte utilă în trup utilizat și cresc, una peste alta, schițele, profilurile, detaliile, ansamblurile, subansamblurile, traseele, cearceafurile de calc, notele, dosarele, mapele, agitația, fumul, țigările, scâncetele, tranzistoarele, cafelele, scâncetele, telefoanele, așa se naște Marele Monstru, prin conlucrare, inteligență și profesionalitate, zile și salarii și momente festive. Iată, domnul Stork revenit de la ședința de avizare are plăcerea să anunțe că
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
coleg o fi, Marcu Sidonia și amantul ei Cornea obțineau, iată, validarea unei îndelungi și intime colaborări : brevetarea turnului de răcire. Lotomanul își suflecase mânecile deasupra planșetei, cu creionul mult ascuțit, vârf lung în aer, gata să înțepe foaia de calc în chiar punctul vulnerabil, Mina maura, cocoțată pe taburetul înalt, vântura piciorușele mentolate privind fix în ochelarii nesiguri ai lui Braun, zâmbindu-i, fără ca rotofeiul Robert să observe. Filatelistul abia se întorsese din concediu, gata de treabă. Revenise din concediu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pentru istoria individuală decât tot ce înseamnă Istoria: Nu știi de unde să-ncepi unde să termini / robotind în interiorul fiecărei culori sau: În răstimpuri / te deschizi / și te-nchizi / cum o ușă sau: Nimeni înainte în urmă nimeni / pe buzele tale calc cum pe vreascuri uscate... Din acest motiv, unele texte par simple schițe sau încercări de a prinde în vers „clipa cea repede”, în timp ce altele sunt mult mai elaborate, dar vizează, de fapt, același lucru: crearea poeziei, ca formă de dezinhibare
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ascunde: în nevrozele fără cer adunate în sertarele încuiate demult. Candelabre Enorme, princiare, în cupolele de catedrale se desfășoară sferic cu luminile venite din întuneric. Niște coarde muzicale trec prin cristale de soare. Coboară tot mai aproape de podeaua pe care calc cuminte, umbrele cad în cuvinte spuse în taină; toți purtăm aceeași haină, cea a timpului verde, când ora e mare ca un ecou ce se sparge de peretele surd, găoace de ou. Doar eu privesc în adâncul timpului răsfrânt în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
special numit „Pentru menținerea ființei naționale”. Asta deoarece ființa națională a jandarmului român e săracă lipită. Închid extrasul din Scrisoarea lui Neacșu din „Europa”, mă extrag și eu din birou, găsesc pe linoleum o altă pagină din aceeași revistă și calc pe ea, fiindcă știu ce-i acolo: bardul Cernea care-atacă un subiect ce de multă vreme ne roade pe toți, „Steagul Țării”. Poetul apucă voinicește steagul de băț, Îl agită cu Înfocare, cu dragoste de patrie, ca pe un evantai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
la el și mi-a venit să-i pocnesc mutra cu toată forța, acolo, lîngă dermatita combustiformă, să-i rup lambouri de piele cu dinții, omul s-a dat un pas Înapoi, și am ieșit fără să văd pe unde calc, am călcat Într-un impresionant căcat de om. Gata. Am văzut chipul celor două Gorgone, a treia decedase la radio, cum spuneam, și-n anii următori am murit conform legendei, transformat Într-o umbră Încîntată că Gorki s-a sinucis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
respiră! Sus, oameni buni, sus pe dealul ăsta. Aproape ați ajuns pe culme! Nu vă lăsați tocmai acum! Urcați să vă salvați viața!“ Am Închis ochii și am Încercat să‑mi Închipui că pedalez, cu părul În vânt, că o calc pe instructoare, dar urc, urc Întruna. Oh, orice, numai să uit durerea Înfiorătoare care mă săgeta din cap până‑n picioare. Încă zece trepte, atât mai aveam, zece trepte, o, Doamne, umezeala pe care o simțeam În pantofi era cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Încetarea plânsului. Surâs infantil fericit. (vineri) Sunt amenințat de o primejdie concretă În vis. Mă asaltează torentul apei, care sparge digurile vâjâind, se repede cu furie pe urmele mele, nu mai este mult și mă va ajunge din urmă. Iată, calc pe ultima palmă de uscat; Îmi fac elan, o bătaie ca la triplu salt, Înșurubarea mâinilor În aer, apoi ridicarea lină, Încă o bătaie dublă de picioare, mai sus deasupra copacilor, tot mai sus, zbor. În sfârșit, am o senzație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
care, neînduplecată, Îmi pregătea repede un pachețel cu mâncare și mă alerga pe stradă până la fântână ca să-l iau. În acea zi aurorală de reluare a școlii, plecam cu mult Înainte de acasă. Pe drum nici nu vedeam bine pe unde calc, de aceea, mă Împiedicam de foarte multe ori de tot ce Întâlneam În cale; eram efectiv un ins cu capul În nori. În acea zi, eu nu așteptam altceva decât să ajung la liceu și să mă văd cu prietenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fost la fel de feciorelnică, s-ar fi coborât atât de jos În carne sau ar fi fost mai reticentă? Încep s-o urmăresc În IMAGINAȚIE, mă concentrez și, deodată, o văd elevă În clasa a XI-a la Liceul din Slatina: calc În urma ei cu Irimescu urmărind-o când ieșim de la ore, are sandale cu curele largi; de câte ori ridică piciorul, i se descoperă talpa, mai precis, pielița străvezie din mijlocul tălpii, acolo unde se formează o adâncitură; se vede că are puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
2. Deoarece, în anul 2010 pentru anul 2011, Consiliul General al Municipiului București a hotărât majorarea impozitului pe clădiri cu 20%, impozitul determinat la subpct. 2.1 se majorează cu acest procent, conform următoarei formule de calcul: I(2011) = I(calc. Subp.2.1) + p% x I(calc. Subp.2.1), unde: I(2011) - impozitul calculat potrivit art. 251 din Codul fiscal, majorat cu procentul stabilit de către Consiliul General al Municipiului București potrivit art. 287 din Codul fiscal pentru anul 2011
EUR-Lex () [Corola-website/Law/225542_a_226871]
-
2011, Consiliul General al Municipiului București a hotărât majorarea impozitului pe clădiri cu 20%, impozitul determinat la subpct. 2.1 se majorează cu acest procent, conform următoarei formule de calcul: I(2011) = I(calc. Subp.2.1) + p% x I(calc. Subp.2.1), unde: I(2011) - impozitul calculat potrivit art. 251 din Codul fiscal, majorat cu procentul stabilit de către Consiliul General al Municipiului București potrivit art. 287 din Codul fiscal pentru anul 2011; I(calc. Subp.2.1) - impozitul calculat
EUR-Lex () [Corola-website/Law/225542_a_226871]