1,713 matches
-
1.276 m și Pietrele Albe cu 1.335 m, vârfurile Ciolanu Mare 1.135 m și Ciolanu Mic 1.048 m. Petrografia muntelui este foarte variată, cu roci sedimentare (calcare, șisturi argiloase, gresii), roci metamorfice (gnaise, micașisturi), în zone calcaroase găsindu-se diverse forme carstice: crovuri, doline, polii, avene, peșteri - Peștera Topolnița. Relieful de deal cu caracteristici specifice morfologiei Podișului Mehedinți, cu aspect de relief fragmentat, prezența peșterilor. Alcătuirea petrografică a zonei deluroase se reprezintă prin calcare, micașisturi, gnaise, amfibolite
Comuna Balta, Mehedinți () [Corola-website/Science/310646_a_311975]
-
metamorfice apar pe pantele cu înclinări reduse ale versanților, cu grad de alterare ridicat, se formează o pătură acviferă, care la precipitații normale se acumulează și izvorăște la baza versanților. Au o curgere permanentă și debite foarte variabile. În zonele calcaroase se acumulează importante cantități de apă din precipitații care debușează în izbucuri, lapiezuri. Coșuștea are izvoarele în județul Mehedinți într-o asemenea zonă la altitudini de 580 m. Alte cursuri de apă de pe teritoriul comunei sunt și pârâurile Prejna, Gornovița
Comuna Balta, Mehedinți () [Corola-website/Science/310646_a_311975]
-
pentru a nu-și prinde piciorul sau echipamentul în această uriașă menghina subacvatica vie.Din sideful unor scoici oamenii confecționează nasturi. .Cochilia are 2 vâlve prinse una de alta, 2 mușchi: anterior și posterior. Vâlvele sunt secretate de mantă, sunt calcaroase și căptușite de mantă. Prezintă 2 orificii numite sifoane: unul mic și unul mare. Corpul este moale, gălbui, cărnos și învelit de mantă. Între corp și mantă se gaseste Cameră Mantalei. Piciorul este un organ musculos, turtit lateral cu aspect
Scoică de lac () [Corola-website/Science/310766_a_312095]
-
mantalei. Reacția dintre acidul clorhidric și vâlvă arată că acesta , la fel ca si cochilia melcului , conține calcar . Pe o valvă răzuita reacția nu mai are loc , deoarece calcarul a fost îndepărtat . La exterior vâlvele sunt acoperite de un strat calcaros , iar în interior sunt căptușite cu un strat de sidef. I. FUNCȚIA DE RELATIE Mișcarea : Scoică este un animal aproape sedentar . Totuși , ea se poate deplasa încet , infingand piciorul în mal și trăgând corpul după ea . Sensibilitatea: Dacă este atinsă
Scoică de lac () [Corola-website/Science/310766_a_312095]
-
întâlniți în zonele limitrofe Mării Mediterane, în sudul Africii, în sud-estul Asiei, în estul Australiei. Frunzele măslinilor se mențin verzi pe întreaga durată a anului. ul preferă climate cu ierni blânde și veri toride, se dezvoltă foarte bine pe soluri calcaroase atinse de briza mării. "Olea europaea", măslinul european, este cea mai cunoscută specie din genul "Olea", fiind apreciat încă din antichitate. Măslinele erau folosite fie pentru obținerea uleiului de măsline, fie erau consumate ca fructe. Pentru că au un gust amar
Măslin () [Corola-website/Science/309925_a_311254]
-
Din cele aproximativ 260 de varietăți existente în Spania doar 25 sunt frecvent folosite pentru obținerea uleiului. Principalele varietăți cultivate în Spania sunt: Arbequina, Cornicabra, Blanqueta, Empeltre, Gordal, Farga, Lechin, Hojiblanca, Manzanilla și Picual. Datorită iernilor blânde, verilor toride, solului calcaros și întinselor suprafețe de litoral, Grecia oferă condiții excelente dezvoltării măslinului. Varietățile des întâlnite în Grecia sunt: Kalamon, Halkidikis și Savory. Măslinele de masă pot fi clasificate în funcție de dimensiuni și de numărul de măsline dintr-un kilogram. În anul 2012
Măslin () [Corola-website/Science/309925_a_311254]
-
care vin dinspre nord accesul în chei se face din localitatea Turda sau Buru. Există curse de autobuze doar din și spre Aiud. Zonă strict ocrotită include întregul profil transversal al cheii, iar limita vestică urmărind partea superioară a abruptului calcaros(începe în dreptul crucii de pe marginea șoselei) iar limita estică culmile domoale ce urc spre capatul nordic și sudic al cheilor până în Vârful Rachiș (779 m). Zona tampon se extinde în vest până îin Vârful Bogza Vălișoarei (827 m), incluzând pajiștile
Cheile Vălișoarei () [Corola-website/Science/309346_a_310675]
-
a masivului Muntele Mare, pe cursul pârâului Poșaga, afluent pe stânga al Arieșului, la 6 km de la confluență. Căi de acces: pe DN 75 Turda-Câmpeni. Este o rezervație naturală complexă, având un suport geomorfologic pitoresc, cu formele carstice caracteristice reliefului calcaros: abrupturi, creste, turnuri și ogașe prăpăstioase. Totodată conține și unele specii de plante rare. sunt străbătute de pârâul care le-a format, pe o distanță de 400 m, iar în cuprinsul cheilor, chiar la intrarea în acestea, primește din stânga un
Cheile Poșăgii () [Corola-website/Science/309402_a_310731]
-
ei se găsește un portal natural de piatră. Peștera se află pe teritoriul satului Sub Piatră, comuna Sălciua, județul Alba, la circa 1.150 m altitudine, în partea vestică a Munților Trascău, compartimentul Bedeleu, în marginea de sud-vest a platoului calcaros. Peștera a fost cunoscută de populația din zonă, de ciobanii de pe Bedeleu. A fost explorată și cartată în 1984 de membrii clubului Polaris Blaj. Pe drumul național DN 75 Turda-Câmpeni, până în centrul localității Sălciua de Jos apoi pe drumul comunal
Peștera Poarta Zmeilor () [Corola-website/Science/309411_a_310740]
-
este o rezervație complexă, clasificată de speologul Viorel Ludușan că poljie, poate singură formă de relief de acest fel din România. Rezervatia Vânătările Ponorului este situată la marginea sud-vestică a culmii calcaroase Bedeleu din Munții Trăscăului la confluenta văilor Ponorului, Poienii și Seaca. Administrativ este împărțită între satul Vale în Jos, comuna Ponor și satul Dumești, comuna Sălciua, județul Albă. Pe drumul județean DJ 107 Aiud-Ponor-Mogoș prin localitățile Râmeț-Valea Poienii-Brădești-Vale în Jos
Vânătările Ponorului () [Corola-website/Science/309430_a_310759]
-
înseamnă câmpie." Rezervatia îndeplinește toate condițiile ca să fie denumită poljie. Este o depresiune largă de peste 150 km² bine populată (satele Vale în Jos, Brădești, Valea Poienii). Este drenata subteran, cele trei pâraie care se unesc aici se pierd în masivul calcaros și îl străbat prin peșteră Huda lui Papara. Are fundul relativ plat pe care curge permanent o rețea de ape. La ploi puternice apă nu poate fi drenata rapid fie din cauza debitului mare, fie din cauza colmatării ponorului cu materiale aduse
Vânătările Ponorului () [Corola-website/Science/309430_a_310759]
-
sub formă de turle (Colțul Bleantului, Piatra Belii, Vârful Negrilii) și cu numeroase peșteri (Coșul Boului, Peșteră fără Fund, Peșteră Roșie, Peșteră Lungă, Peșteră Călugărului, Peșteră lui Filip, Peșteră Coltului Rotund etc). Rezervatia cuprinde „Șesul Craiului” situat pe un platou calcaros la pește 1350 m altitudine, în continuare pădurea de pe muntele Scărita, precum și spectaculoase abrupturi ce străjuiesc obârșiile Văii Belioara (afluent al Văii Poșăgii), cu pereți verticali, tancuri, vâlcele, brâne și crește ascuțite. Are o suprafață de 47,7 ha și
Șesul Craiului - Scărița-Belioara () [Corola-website/Science/309431_a_310760]
-
1965. Arifauna alpină este reprezentată prin acvila de stâncă (Aquila cheysaetas), tisa alpină (Anthus apinoletta), brumărița (Prunella collaris), rața sulițar (Anas acuta). Dintre reptile, vipera comună (Vipera berus) și șopârla de munte (Lacecta vivipara) sunt prezente în zonele cu stânci calcaroase. În pajiște e prezentă broasca roșie de munte (Rona tempozozia). Trebuie menționat prezența cândva pe aceste meleaguri a zăganului, a vulturului negru și a vulturului sur. Este foarte bogată și variată, cuprinzând un număr mare de specii de interes cinegetic
Vișeu de Sus () [Corola-website/Science/297021_a_298350]
-
7 coline: Cornișor, Frumușica-Oana, Hlobeni, Hamzeu, Molușteni, Silășteni și Străisteni. În urma analizei hărții geologice s-a constatat că secțiunea scoarței terestre de sub Băcioi e bietajată. Etajul inferior formează fundamentul cristalin al platformelor. În Băcioi se află de asemenea și roci calcaroase în combinație cu rocile nisipoase și argiloase. Băcioi este așezat la 46°54'44<nowiki>"</nowiki> lat. N și 28°53'02<nowiki>"</nowiki> long. E. Băcioi se învecinează cu Revaca și Sîngera la est, cu Băcioiul Nou la nord
Băcioi, Chișinău () [Corola-website/Science/305126_a_306455]
-
se caracterizează prin maluri abrupte - cu stânci tăiate aproape vertical și blocuri masive de calcar cu o configurație bizară. Fundamentul geologic al defileului este reprezentat de soluri nisipoase acoperite cu concrețiuni sferice de litotamniu peste care s-au depus resturi calcaroase de moluște, briozoare, diatomee care au format recife - mărturii ale întinderii Măriii Sarmatice și Tortoniene peste acest ținut. Pe versanții acestor stânci apa și vântul au creat câteva peșteri. De asemena, pe malul drept al Lopatnicului, chiar la marginea nordică
Corjeuți, Briceni () [Corola-website/Science/305135_a_306464]
-
de la 12 până la 14 μR/oră. Râul Lopatnic (Lopatinca) traversează comuna de la nord spre sud pe o distanță de cca 15,3 km. Cursul este bogat în vegetație acvatică, râul fiind puternic colmatat și eutrofizat. Pe culmile și versanții toltrelor calcaroase predomină soluri de tip rendzinic. Acest tip de sol este reprezentat prin 2 subtipuri: tipice (carbonatice, cu o pondere mai mare) și levigate. Pe pantele calcaroase din preajma satului au fost identificate urechelnița ("Sempervivum ruthenicum") - plantă înscrisă în Cartea Roșie a
Corjeuți, Briceni () [Corola-website/Science/305135_a_306464]
-
în vegetație acvatică, râul fiind puternic colmatat și eutrofizat. Pe culmile și versanții toltrelor calcaroase predomină soluri de tip rendzinic. Acest tip de sol este reprezentat prin 2 subtipuri: tipice (carbonatice, cu o pondere mai mare) și levigate. Pe pantele calcaroase din preajma satului au fost identificate urechelnița ("Sempervivum ruthenicum") - plantă înscrisă în Cartea Roșie a Republicii Moldova., șiverechie podoliană (Scivereckia podolica) - specie rară Fondul silvic ocupă suprafețe mici în cursului râului Lopatnic. În nordul comunei se întâlnesc păduri bogate în specii de
Corjeuți, Briceni () [Corola-website/Science/305135_a_306464]
-
România. în urma unei mari inundații din 1702 locuitorii s. Vasileuți de Jos treptat au început să treacă cu traiul la 2 km mai spre răsărit și se stabiliseră pe malul drept al râului Camenca, la poalele unui lanț de recifuri calcaroase. Noul sat a fost numit Cubani, trăgându-se originea de la vechea așezare din preajma trecerii cu plată peste Prut, lângă Suta de Movile". Printr-un hrisov domnesc din 13 oct. 1469 s. Zubrești i-a fost atribuit lui Iura Grosul, iar
Cobani, Glodeni () [Corola-website/Science/305174_a_306503]
-
lungime de până la 10 cm. Acest arbore are o înălțime de până la 50 m și un diametru de 1 - 1,5 m, în arealul său mediteranean, însă la noi nu depășește 30-32 m, cu un port caracteristic crește pe stâncile calcaroase din Banat și Oltenia; cu coroana piramidală care se lățește la bătrânețe; lujerii viguroși, brun-cenușii pânî la negriciosi, glabrii; acele câte două în teacă, au o lungime de 15 cm, foarte rigide, ascuțite, verde întunecat spre negricios. Conurile ovoid conice
Pin negru () [Corola-website/Science/306077_a_307406]
-
suprafață de 770 kmp. si o formă alungită pe direcția NNE-SSV. În cadrul lor, cea mai mare suprafața (600 kmp) o ocupă calcarele care se întind și în Munții Locvei, pană la Dunăre, fiind cea mai mare și mai compactă suprafață calcaroasă din România (807 kmp). Deși au o înălțime mică, ei cuprind numeroase obiective turistice care sunt din ce în ce mai căutate de către drumeți. În partea de nord,Munții Aninei sunt despărțiți de culmile piemontane prelungi și joase (300-400 m.) de la bordura Semenicului și
Munții Aninei () [Corola-website/Science/306122_a_307451]
-
adânci ale Nerei, cuprinse între confluența pâraielor Bresnic (la est) și Beu (la vest) cu Nera, formează limita dintre Munții Aninei și cei ai Locvei. Contactul cu Dealurile Oraviței și Depresiunea Lupac, respectiv limita de vest, este marcată de abruptul calcaros al Munților Aninei care le domină (cu 200-500 m.), de la Nera pană la nord de localitatea Gârliște, ce se desfasoară în lungul unei mari dislocații tectonice marcată de roci eruptive. La nord de Gârliște limita vestică este pusă in evidența
Munții Aninei () [Corola-website/Science/306122_a_307451]
-
ca o consecință a alcătuirii lor geologice. Roca predominantă este calcarul dispus în sinclinale și anticlimale cu a direcție NNV-SSE, iar relieful, adaptat la structură, constă din culmi și văi paralele, înscrise pe direcția structurii geologice, și din întinse podișuri calcaroase "ciuruite" de doline. La nord-vest și nord, în Munții Aninei apar gresii și conglomerate care alcătuiesc dealul Bucitul (622 m.) și ramificațiile sale; în est culmea Certej-Pușcașu Mare, paralelă cu valea superioară a Bârzavei și valea Poneasca, este formată din
Munții Aninei () [Corola-website/Science/306122_a_307451]
-
și conglomerate care alcătuiesc dealul Bucitul (622 m.) și ramificațiile sale; în est culmea Certej-Pușcașu Mare, paralelă cu valea superioară a Bârzavei și valea Poneasca, este formată din șisturi cristaline și granit. La est de localitatea Doman se evidențiază culmea calcaroasă a Ponorului (808 m.) care se pierde spre sud în podișul carstificat al Iabalcei, de pe dreapta Carașului. Între văile Carașului și Minișului se desfasoară mai multe culmi lungi, calcaroase, paralele. Cele mai importante, în succesiunea lor de la vest la est
Munții Aninei () [Corola-website/Science/306122_a_307451]
-
cristaline și granit. La est de localitatea Doman se evidențiază culmea calcaroasă a Ponorului (808 m.) care se pierde spre sud în podișul carstificat al Iabalcei, de pe dreapta Carașului. Între văile Carașului și Minișului se desfasoară mai multe culmi lungi, calcaroase, paralele. Cele mai importante, în succesiunea lor de la vest la est, sunt urmatoarele: culmea Tâlva Dobrei (635 m.) - Tâlva Simeon (899 m.) de pe partea stângă a Jitinului; culmea Moghila (681 m.) - Polom (821 m.); culmea Ciochita (768 m.) - Tâlva Zânei
Munții Aninei () [Corola-website/Science/306122_a_307451]
-
de pe stânga - Valiug, Crainic, Râul Alb, Secu, Valea Mare și Domanul - sunt scurți și străbat mai cu seamă rocile necalcaroase din nordul Munților Aninei. Carașul izvorăște din Munții Aninei, având obârșia la izbucul cu același nume situat într-un petic calcaros. Curge mai întai pe roci necalcaroase, apoi în aval de cantonul silvic Jervani intra în calcare pe care le străbate până la Carașova, formând cheile impresionante cu același nume. Dintre afluenții lui mai importanți amintim Lișava, Jitinul, Gârliștea, Buhuiul și Lupacul
Munții Aninei () [Corola-website/Science/306122_a_307451]