2,850 matches
-
vorbă, și Sabina e îngrozită - țipă ca din gură de șarpe. Încerc s-o liniștesc cum pot: trebuie să fi fost un șoricel venit din pod, iubito. Știi că mătușă-mea ține acolo sacii cu franzele și colaci. Nu se calmează decât la Arcul de Triumf, în ambuteiaj. Pe trotuare, sute și mii de bucureșteni. Țipă: „Ole ole, te-am fentat englezule!” și „Hagi președinte! Hagi președinte!”. În sfârșit, trece autocarul galben al naționalei de fotbal. O fracțiune de secundă apuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
-mă, rogu-te, dacă greșesc! Wa alaikum assalam! Ce lăcomie, pardon, ce lăcomie, domnule? Da'de unde! Pur și simplu, rădăcinoasele sunt antialergice, anti-fungice și fac foarte bine la artrită, atât și nimic mai mult. U-uuu-ahhh...! Bine, seniore, prea bine, gata, calmează-te, nu te mai năpusti și tu așa, din orice fleac. Temperatio! Pace-pace, între două dobitoace. Pe bune! Poftim, mi-am luat botul de-acolo. Și n-am uitat nici de Trimis! Hmm...? Ce spuneai? Va t'en faire foutre
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
la un cot distanță, față de țintă. Ești arestat! Sandule...! Săndele, anunță, telefonează, cheamă repede întăriri... Trupele speciale, jandarmii, mascații, o ambulanță... Mișcă-te! Nu sta, fă ceva!!! urlă agentul cel gras, aruncând barometrul tensional, la cote paroxistice. Ușurel...! Ușurel, băiatule...! Calmează-te...! Da! Da! Da! Calmează-te, Costele! Uite-te...! Nu s-a-ntâmplat nimica! Nimicuța, bre! Ve-vezi...? se bâlbâie nea Sandu, alb ca neaua mieilor, la ten. Așa-i! Așa este! Corect, domnule! Corect! Foarte corect! rostește Fratele, cât poate
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
țintă. Ești arestat! Sandule...! Săndele, anunță, telefonează, cheamă repede întăriri... Trupele speciale, jandarmii, mascații, o ambulanță... Mișcă-te! Nu sta, fă ceva!!! urlă agentul cel gras, aruncând barometrul tensional, la cote paroxistice. Ușurel...! Ușurel, băiatule...! Calmează-te...! Da! Da! Da! Calmează-te, Costele! Uite-te...! Nu s-a-ntâmplat nimica! Nimicuța, bre! Ve-vezi...? se bâlbâie nea Sandu, alb ca neaua mieilor, la ten. Așa-i! Așa este! Corect, domnule! Corect! Foarte corect! rostește Fratele, cât poate el de potolit, de stăpânit
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
puțin, să facă act de prezență. Nu vrea să ațâțe pe țărani, ci să-i liniștească. Nu va lua cunoștință că focul a fost pus, ci va proceda ca și când ar fi un incendiu oarecare... Mai târziu, după ce se vor fi calmat spiritele, va întoarce el foaia și se va răfui cu toți zurbagiii de azi. În colțul cârciumii, la încrucișarea spre conac, ulița era cuprinsă de țărani. Plutonierul, în fruntea celor patru jandarmi, se apropia cu pași rari, cu o figură
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
măsurîndu-i cu dispreț, și apoi urmă către ceilalți: Spune tu, Profire, vasăzică... Ascultând spusele încurcate ale celor întrebați, Miron Iuga simțea cum i se urcă tot sângele în obraz. Îndrăzneala lui Trifon îi fierbea creierii, oricât se sforța să se calmeze și oricât își dădea seama că ticălosul înadins caută să-l scoată din sărite ca astfel să ațâțe pe ceilalți. În același timp și Trifon Guju se socotea umilit că boierul nu-l lăsa pe el să explice, deși el
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ograda mea?... Să mă înfrunți tu pe mine?... Ei, stai atunci că te învăț eu pe tine omenie, tîlharule! Vocea bătrânului Iuga se schimbase și se înmuiase. Intră repede în casă. La fiece pas își zicea că trebuie să se calmeze. Îi tremurau însă și mâinile, și genunchii, numai în inimă îi bătea un ciocan cu lovituri asurzitoare. În camera de culcare, deasupra patului, atârna o pușcă de vânătoare, veșnic încărcată. O smuci din cui. Afară toate limbile se dezlegară. Numai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ulterior, el se poate spăla pe mâini. Dar incidentul cu un ziarist bucureștean și prieten al lui Grigore Iuga poate să creeze complicații cu repercusiuni mai mult decât plicticoase. Reculegîndu-se puțin din stupoare, interveni amical și în franțuzește, căutând să calmeze pe Tănăsescu, care se îndîrjea din ce în ce mai tare: ― Eu nu permit nimănui!... Oricine ar fi!... Să fie și Dumnezeu, eu nu permit!... Titu Herdelea se făcuse ca ceara, și de indignare, și de emoție, își dădu îndată seama că amestecul lui
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
temperatura creștea pe măsură ce cobora. Excedentul de căldură captat activa sistemul de condiționare a aerului al combinezonului spațial. Kane începu să asude din plin, deși viziera căștii rămânea perfect clară. Respirația i se accelerase din cauza efortului intens și încerca să-și calmeze bătăile inimii. Știa că Dallas și Lambert puteau să-l audă. Nu avea nici un chef să se întoarcă. Privi în sus și văzu gura puțului, un cerc de lumină, prins în mijlocul unei nave negre. O pată întunecată apăru pe cerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
stricat generatorul. (Șovăi.) Nu poate sau nu vrea să răspundă. Cred că ar fi mai bine să-l ridicăm. ― Nu e prematur? Și eu sunt îngrijorată, dar... Dallas o fulgeră cu privirea. Când văzu că Lambert îl fixa speriată, se calmă. ― Bine. Bine. Locul ăsta (arătă către pereții lucioși) mă calcă pe nervi, asta e. Îți spun că trebuie să-l tragem. ― Se poate dezechilibra, dacă se prăbușește; rău de tot. Dacă nu e nimic grav, o să se vorbească mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
să-l ajute. Pe drum, găsi un intercom pe care-l acționa. Imediat îi răspunse o voce. ― Sala mașinilor. ― Dallas. Cum se prezintă? ― Nu prea rău, zise Parker fără să se compromită. ― Doamne, nu face pe tâmpitul! Spune clar! ― Hei! Calmează-te, Dallas. Domnule, noi muncim cât putem de repede. Într-un timp atât de scurt Brett a terminat doar circuitele. Vreți să-ncolțiți bestia asta și s-o atingeți cu un simplu tub de metal sau cu o descărcare electrică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
vederii. Beau ceai preparat dintr-un amestec de plante: pojarniță, coada calului și urzici. La ceai adaug lămâie și îl îndulcesc cu miere de albine. Beau și apă minerală „Perla Harghitei”. Mi-am adus aminte de planta medicinală pedicuța, care calmează durerile și vindecă cârceii și rănile. Am cumpărat o punguță din plastic plină cu pedicuță (de circa 10 pe 20 de cm), am introdus-o într-o pungă din pânză deasă de bumbac și am cusut-o. Seara la culcare
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
încălzi. Un cartof de mărime mijlocie este suficient. PROPRIETĂȚILE VINDECĂTOARE ALE CARTOFULUI Când fac mâncare și se întâmplă să mă frig, pun imediat o feliuță de cartof peste locul fript. Feliuța (sau feliuțele, dacă pun mai multe, succesiv) de cartof calmează durerea imediat și absoarbe roșeața locului fript, astfel că nu se mai știe unde a fost necazul. Tot sucul de cartof crud vindecă ulcerul gastro-duodenal. TRATAMENT PENTRU PĂRȚI DEGERATE ALE CORPULUI Am mai utilizat cartofi rași plus ceapă rasă, într-
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
nopții, produce îmbolnăvirea și moartea. Organismul uman se reface numai când sunt întrerupte legăturile cu stimulii exteriori: nu mai auzim, nu mai permitem intrarea luminii în ochi și nu ne mai gândim la nimic. Pentru refacerea organismului trebuie să ne calmăm și să reducem vibrațiile creierului. Dan Seracu, în cartea „Autocontrolul pas cu pas” la pagina 16, indică o tehnică de reducerea vibrațiilor creierului și de intrarea în starea de vibrație a creierului, alfa. În starea de vibrație a creierului alfa
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
englezoaice cu degetul, și intră cu toții în cămăruța mea să mă percheziționeze. Mi se suie sîngele la cap și mă reped la scorpia anglo fonă, o iau de guler și îi strig în față : „Nu fumez, cucoană, mă droghez !”. Se calmează brusc : „Oh, sorry !”, se scuză ea, apoi pleacă amîndouă la ele în cameră. Să fumezi e un afront public ; să te droghezi, it’s privacy. „Au spus că fumați...”, zice și polițistul, apoi pleacă și el, dînd din umeri. Rămîn
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
a mirat el. — Nu se înțelege nimic. Trebuia să vorbești despre x. — Păi, asta am vrut să spun și eu ! a început el să se enerveze. Oi fi vrut tu, dar nu ți-a ieșit - am încercat eu să mă calmez. — și ce, n-ați înțeles ? nu s-a mai putut el abține. Ceva ceva am înțeles eu. Dar acesta este un examen la care contează ceea ce spui, nu ceea ce ai vrea să spui. Uite ce e, dacă mergi la un
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de spaimă), m-au găsit tăvălindu-mă pe jos, târând după mine toate covoarele, înfășurîndu-mă în draperiile de purpură pe care le smulsesem de la geamuri. Pe jos erau împrăștiate cărțile aruncate din bibliotecă și bibelourile de pe pianină. Nu mă puteam calma. Cu cât încercau mai mult să mă mângâie și să mă liniștească, cu-atît mă agitam mai tare, lacrimile udîndu-mi toată fața și picurând pe parchet. Conștiința mi se întunecase și am simțit doar ca prin vis cum doi bărbați în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
nu mai cânta deloc, ci diminețile trepăda între radio, televiziune și diverse redacții, iar serile umplea meticulos al șaptelea sau al optulea caiet cu note și portative, Profesorul deci, care deja dormea de câteva luni chiar în casa arhitectului, o calmă și hotărâră împreună ceea ce de mult se impunea, divorțul de arhitect. Procesul de divorț nu dură exagerat de mult, aproximativ opt luni, faptele fiind evidente și starea de pregnanță a Elenei avansând rapid. Partajul satisfăcea ambele părți: Elenei îi rămânea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
să fim dependenți doar de apă, mâncare, somn și aer, recurgem la multe alte obiceiuri, uneori de plăcere, alteori de o așa-zisă nevoie. În vremuri străvechi, oamenii consumau droguri cum ar fi opiul pe post de medicament, pentru a calma anumite dureri sau pentru a obtine pe termen scurt o stare de bine. De cele mai multe ori folosim droguri atunci cand consumăm ceai, cafea sau băuturi alcoolice. Cafeină din cafea, Coca-Cola sau alcoolul din vin și bere sunt substanțe care modifică starea
DROGURILE, OTRĂVURI VECHI ŞI NOI. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Manole Amina, Harhătă Maura () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1993]
-
ce sunt aceste vicii? Viciile sunt niște porniri nestăpânite și îndreptate spre rău. Cunoscuții reprezentanți ai viciului sunt: fumatul, alcoolul și drogurile. Fumatul este întâlnit oriunde, deci majoritatea oamenilor îl consideră un fenomen normal. Nu este! Ca orice viciu, ne calmează când este necesar, dar în timp își pierde efectul și apare în locul acestuia dependența. Nu s-a auzit încă de certuri serioase sau familii destrămate din cauza fumatului, dar acest viciu își lucrează răul atât la exterior cât și la interior
O lume în culori. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Andronic Andreea, Zaharia Ana-Maria () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1988]
-
vor cu mine?" " De dimineață, ceartă cu Maitreyi. Ea se simte jicnită pentru toate nimicurile și amenință să nu vorbească cu mine o săptămână. Azi i-am spus că nu-mi pasă, orice ar face ea. Faptul acesta m-a calmat și m-a ajutat să lucrez. Lilu a venit să intervină, spunîndu-mi că "poeta e nespus de deprimată". I-am răspuns că eu nu sunt supărat, dar dacă lucrul acesta o amuză... Cât de banale sunt toate femeile, înțelegeam eu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
impulsiuni usturătoare. Dintr-odată am fost conștient că ceea ce resimțeam era pur și simplu invidia cu care (ființă fericită în această privință !) nu prea m-am întâlnit în viață ! Jena de mine însumi, dar mai ales spectacolul străzii m-au calmat. Nu, inexact ! De fapt mi-au înlocuit nemulțumirea cu o îngrijorare, care însă mi-a părut mai ușor de suportat, fiind și legitimă, și colectivă. Această îngrijorare era total diferită de suferința geloziei și a neînțelegerii, care te umple de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și, bineînțeles, nici drama mea intimă. La cină, Sophie nu a venit, trimițând vorbă că se simte rău. Am avut impresia că și Margot afecta o anume răceală față de mine, dar se poate să mă fi înșelat hipersensibilitatea mea. Totuși, calmat de scurta plimbare, am mers după cină, ca de obicei, amândoi în salonaș să mutăm stegulețele pe hartă și, oftând, am lăsat inamicului Petroșanii cuceriți. Oprirea în fața Sibiului continuă și este la fel de nefirească. Singura presupunere logică ce o pot face
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fac), protestele fiind inexistente, pentru că dacă te apucai să protestezi, cum mai puteai aștepta un răspuns afirmativ la cererea ta ce solicita o favoare ? Și ce greu de obținut favoare ! Și cât de importantă pentru fiecare solicitant ! Ca să mă mai calmez, m-am silit a fi atent măcar la aceste conversații, gândindu-mă că poate voi găsi în ele ceva interesant de notat în jurnalul meu. Din păcate, conversațiile celorlalți m au plictisit totdeauna peste măsură, încât și de astă dată
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Trebuie, ca și alții, să fi crezut că vom rămâne sub nemți. Evident, atunci când, după 1918, s-au întors ai noștri, a fost privit un timp cu suspiciune. Dar foarte repede el s-a reabilitat ! Foarte repede spiritele s-au calmat și s-au uitat vechile lucruri ! Ce i-au reproșat ? El era printre cei bănuiți că au fost informatori plătiți de germani. Dar numele celor despre care se spunea că au fost cumpărați cu bani germani nu au fost niciodată
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]