2,791 matches
-
asupra bieților tineri complet derutați! Cad primii militari în termen. Unii mor pe loc, alții sunt răniți. Câțiva dintre atinși sunt în stare gravă. Printre ei, rănit de glonț ROMÂNESC, se află și Laurențiu Chiriac. Dima scapă neatins, dar câțiva camarazi nu. Ei și mulți alții (atât civili cât și militari) vor îngroșa dramatic numărul morților evocat de doctorița de la IML cu care discutasem pe 28 decembrie. Sub ploaia de metal fierbinte, rănitul Laurențiu este scos, nici el nu știe cum
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
gloria” nepieritoare a „părintelui revoluției române”, cel cu „fața umană”! Au urmat câteva luni de convalescență și o „tablă” de sergent, pe care ar fi dat-o bucuros la gunoi! Ce s-a mai întâmplat până la urmă, ne povestește Cristi, camaradul de arme al lui Laurențiu: „După ce a căzut Laurențiu, dar și alți mulți colegi, un locotenent de-al nostru a fost luat <<prizonier>> de către trupele <<inamice>>. Supus unui interogatoriu, le-a spus <<dușmanilor>> cine suntem, adică: UM 01247 Galați, venită
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
rare momente de paroxism negativist, cînd nici un om și nici un lucru nu-i mai satisfăceau exigențele, n-a dăruit societății românești altceva decît o oglindă perfidă pentru chipurile ei nefardate, se adapta tuturor mediilor cu un neegalat camelionism iar între camarazi juca comedia vulgarității, firea sa era mai înclinată către pierderea de vreme decît către lucru, în convorbire ducea familiaritatea pînă la nota trivială, crud pînă la neomenie, slobod pînă la ingratitudine, nerușinat pînă la cinism. Pentru a nu avea impresia
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
moară la Căciuloaie că macină bine. Afirmația avea și conotații mai ascunse. Am mai reținut trei gospodării cu numele de Rugină: Gheorghe, căruia i se spunea Mânjală și Ion (Misli). Acest Ion Rugină făcuse armata prin zona Timișoarei sau fusese camarad de arme cu niște bănățeni care, se știe, conjugă verbul a fi la indicativ prezent, persoana Întâi folosind forma eu mi-s, pe care o adoptase și Rugină al nostru. Și sătenii lau poreclit Misli. În partea dreaptă a Părăului
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
tatăl nevestei lui Dumitru Blaga, venit aici de pe Părăul Gălăuțașului, un om de mare omenie și bun gospodar, tată autoritar dar drept, imparțial cu toți copiii, șapte la număr. Copilăria și adolescența am petrecut-o cu aceștia și erau buni camarazi cu o educație frumoasă. Fetele de pe Coastă s-au măritat târziu și au lăsat urmași care la rândul lor au și ei copii. A mai rămas de amintit Valerica Filipaș, fata lui Ionaș care se căsătorește cu Țăran Emil al
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
măsură. Totuși, pe lângă faptul că, încă pe atunci și în cadrul aceleiași unități, unul ar putea să fi fost crud, iar altul milos etc, fiecare va opta ulterior pentru un comportament propriu, nu numai față de vrăjmașii de odinioară, dar și față de camarazii de arme. Ei nu se raportează identic nici la fosta lor "cauză" și nici la numeroasele împrejurări din comunitatea franceză ori algeriană în care trăiesc acum. Altfel spus, "înrolarea" lor, voită ori silită, într-o entitate suprapersonală nu acoperă integralitatea
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
înlocuiască Republica cu sindicatul, adică să elimine un stat pentru a-l înlocui cu un altul." Callemin îi întîlnește pe anarhiști și se instalează în sediul ziarului Anarhia și dă în acest scop diferite spargeri pentru "a-i ajuta pe camarazii care au necazuri cu poliția" (ibid.,op. cit., pag. 191). Pînă la urmă întîlnește un conducător: Bonnot, care nu se încurcă deloc în frazeologia revoluționară atunci cînd declară în fața unui auditoriu dinainte convins: Nu v-ați săturat de această existență mizerabilă
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
internațional de medici legiști, permite autorităților germane să ajungă la concluzia sinuciderii. Nu mai rămîne decît să ne întrebăm asupra complicităților care au permis prizonierilor să asculte ce se întîmpla în lume, să comunice atît între ei cît și cu camarazii lor din afara închisorii, ca și asupra posibilității de a ascunde arme în celulele lor. Percheziții minuțioase au dat rezultate surprinzătoare, ce tindeau să scoată în evidență complicitățile exterioare, dintre care fără îndoială cea a unuia sau a mai multor avocați
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
acum aproape un secol, reluat de o sută de ori de atunci, adesea într-o manieră mai puțin declarată. "Toată această societate dezgustătoare trebuie împărțită în mai multe categorii, prima compusă din cei ce trebuie condamnați la moarte fără amînare. Camarazii trebuie să întocmească registre cu acești condamnați, în ordinea relativă a faptelor lor rele, ținînd seama de succesul operei revoluționare... În primul rînd, trebuie înlăturați oamenii cei mai pernicioși pentru Organizație și a căror moarte violentă subită poate înspăimînta cel
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
părinților lor, în cea mai pură tradiție hitleristă. Să nu uităm pe burghezii francezi care cîntau La Ravachole, care publicau în onoarea sa L'Almanach du Père Peinard pour 1894: "ghilotinat la 33 de ani, Ravachol a devenit pentru unii camarazi un fel de Hristos violent" a cărui moarte "legală" trebuia să deschidă o eră. Orice ar fi, romancierii l-au luat drept erou, autorii de șansonete i-au cîntat faptele sale sau au chemat la Răzbunare... (Jean Maitron, Ravachol et
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
de floare care se desfăcea, boboc ce putea fi un început de dragoste? Se îndrăgostise frumoasa Mariusia de acest om? Sfedu n-a aflat-o niciodată de pe buzele ei. Acum stăteau nopți întregi împreună, poate erau mai mult decât doi camarazi. Oricum, din cele povestite de el n-am ajuns la convingerea că a fost ceva mai mult între ei decât simple destăinuiri reciproce a ceea ce au oamenii în ei mai ascuns. Am observat la el o nuanță de tristețe când
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
binevenit. Din suita domnitorului, un grămătic de cancelarie traducea în turcește, vădit emoționat, vorbele lui Constantin Brâncoveanu, care încheie spunând că imbrohorul este așteptat cu dragostea și cinstea ce i se cuvine. Călărețul salută pe domnitor și făcu drumul până la camarazii lui în același galop nebunesc. La un semn, seimenii călări, strângând ca o coardă frâiele și arcuind gâturile cailor se aliniară și, în două șiruri pe marginile drumului, porniră îndată în pas de manej. Turcii care se apropiau încetiniră trapul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cine i-a fost mamă. Nimic despre tată, nimic despre satul natal. Înfometat de dimineață până seara, pus să-și pârască tovarășii de dormitor pentru o lingură de pilaf, bătut ca un câine rău, legat de panoul țintă ca să tragă camarazii de instrucție în el, fără ca nici unul să știe că gloanțele erau oarbe, Selin ienicerul, azi imbrohor împărătesc, a ajuns să plângă pentru că un ghiaur l-a înșelat, că a crezut în prietenia lui? Ah, clopotele astea, ce-or mai fi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cusut... Toată ziua erau pe la ele, se supăra mama... că le era gândul numai la rochii... Curând ajunserăm pe o stradă unde coborîram și intrarăm într-o curte. Câțiva oameni descărcară lăzile. Auzeam cuvinte, camarade în sus, camarade în jos... camaradul Gheorghe e chemat la camaradul... strigă la un moment dat cineva. - Hai și tu cu mine, zise Gheorghe când totul se termină. Ieșirăm din curtea aceea și o luarăm pe stradă. - Ce e aici unde lucrezi tu? îl întreb. - Sediul
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ele, se supăra mama... că le era gândul numai la rochii... Curând ajunserăm pe o stradă unde coborîram și intrarăm într-o curte. Câțiva oameni descărcară lăzile. Auzeam cuvinte, camarade în sus, camarade în jos... camaradul Gheorghe e chemat la camaradul... strigă la un moment dat cineva. - Hai și tu cu mine, zise Gheorghe când totul se termină. Ieșirăm din curtea aceea și o luarăm pe stradă. - Ce e aici unde lucrezi tu? îl întreb. - Sediul Legiunii. - Tu ești legionar? - Da
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
septembrie. - Și de când ești șofer? - Mai de mult. - Bravo, măi Gheorghe! Știa oare Gheorghe unde intrase? În sat nu-l auzisem că i-ar fi plăcut așa ceva. Uite că intrase! Eram curios să văd sediul și ce era înăuntru. - Și camaradul ăsta, zic, la care te duci, cine e? -Un șef... - Pot să vin și eu? - Cum să nu. Sediul avea un portar care ne opri. Gheorghe îi spuse unde era chemat și ne dădu drumul. Era o clădire mare, care
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
tancuri, care făceau să se cutremure pământul. Pătrunseră în piață, intrară printre coloanele care răcneau ridicând mâinile în sus, ocoliră statuia și pieriră pe unde veniseră. Auzii huiduieli, înjurături: huooo!... huooo!... Și din nou cântece întretăiate, isterice, hărmălaie de glasuri... Camarazi, camarazi, încolonarea, mergem spre Piața Victoriei... Nu vă temeți de hidra masonică.. . Aha, va să zică ăștia erau nasonii, masonii... Și iarăși: ta-ta-ta-ta! De astă dată era aproape, la dreapta. O luai într-acolo. Nimic. Tăcere totală. Ieșii la o răspântie de
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
care făceau să se cutremure pământul. Pătrunseră în piață, intrară printre coloanele care răcneau ridicând mâinile în sus, ocoliră statuia și pieriră pe unde veniseră. Auzii huiduieli, înjurături: huooo!... huooo!... Și din nou cântece întretăiate, isterice, hărmălaie de glasuri... Camarazi, camarazi, încolonarea, mergem spre Piața Victoriei... Nu vă temeți de hidra masonică.. . Aha, va să zică ăștia erau nasonii, masonii... Și iarăși: ta-ta-ta-ta! De astă dată era aproape, la dreapta. O luai într-acolo. Nimic. Tăcere totală. Ieșii la o răspântie de străzi
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Carroll se apropie de el și îl dojeni: \ DAN, E RUȘINOS PENTRU REPUTAȚIA TA. NU MĂ POT ABȚINE, VENI RĂSPUNSUL PRINTRE SUSPINE. CEILALȚI ÎL SCOASERĂ ȘI PE EL AFARĂ. UN AL TREILEA CEDĂ LA RÂNDUL LUI. SUB OCHII CONSTERNAȚI AI CAMARAZILOR, DEVENI IMOBIL, CU CORPUL RIGID CA O STATUIE, CU TOȚI MUȘCHII CRISPAȚI, CU OCHII MĂRIȚI. UN DOCTOR ÎI FĂCU ÎN GRABĂ O INJECȚIE ÎN BRAȚ ȘI OMUL SE PRĂBUȘI INERT, CA O PĂPUȘĂ DE CÂRPĂ. CARROLL ÎL ANUNȚASE PROBABIL PE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
gând să desființeze compromisul dintre principiul colectivist și cel al liberei inițiative. Aruncaseră mănușa ― în cazul de față, răzvrătirea lui Trask. Condamnându-l pe savant la Convertizor, dictatorul dovedea clar acum că se găsea în opoziție absolută cu foștii lui camarazi. Marin aruncă o privire lui Trask. ― Ce crezi despre toate astea, Wade? Inventatorul stătea cu ochii fixați în gol. Se mișcă și murmură obosit: ― Cine și-ar fi închipuit că cel de-al treilea război atomic nu s-a sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
e ca și cum noi am fi cu adevărat, în ceea ce privește sentimentele lui." Simți că era vorba de unul din marile mistere ale firii omenești. Avea senzația că, dacă oamenii l-ar accepta, și-ar îndeplini dorințele. Îl căutaseră prin cuvinte ca: prieten, camarad, frate, dar aceste idealuri pieriseră rapid în umbra istoriei. Poate că astfel de sentimente erau un ciment pe care noile relații de grup îl vor întări. Abandonă gândurile serioase. Se surprinse zâmbind; era mulțumit. Știa care era cauza exuberanței sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
halva de tahân; altceva nu mai avea, fiind postul Sf. Marii [15 august]; am cerut câte un pahar de rachiu-sacîz și câte o sticlă de vin negru", luând și două sticle de câte o oca din sacâz, "ca să-l ducem camarazilor în lagăr, la întoarcere. Sosind cu carele de bolnavi la spitalul Mărcuța, i-am predat pe toți sub luare de chitanță unui doctor bătrân, muscal, și de acolo ne-am întors la stadiul regimentului la Belvedere", împărțind mastica tovarășilor de
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
rămas în funcție decât două luni292. Mărturii provenind chiar de la revoluționari atestă impactul epidemiei de holeră asupra desfășurării evenimentelor din vara anului 1848. Astfel, Gheorghe Magheru, membru al Guvernului provizoriu și "general căpitan oștirilor neregulate", scria, la 15/27 iulie, camaradului său de arme și coleg de guvern, generalul Christian Tell, "cap al oștirilor regulate" și ministru de Război, despre faptul că a "zăbovit aici în Slatina până astăzi, fiind fost lipsă de dorobanți, aflîndu-se împrăștiați din pricina cholerii ce urmează în
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
o suflare. Evident, a renunțat la izolare doar pentru a-i oferi guralivului un semn de bunăvoință. — Da, tema secolului... încearcă bâlbâitul. Sus pi ciunea !... Dusă, dusă până la crimă. Chiar din partea celor mai apropiați. Trădarea iubitei... denunțarea părin ților, neînțelegerea camarazilor. S-a oprit, stânjenit de mișcarea din compartiment. Fata de la fereastră se ridică să-și ia valiza, impermeabilul, eleva lunecă și ea de pe banchetă. Trenul și-a înfipt colții în năluca serii. Înțepenește, izbindu-și inelele trupului lung și greu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
a tot dat de furcă. Se grăbesc să-l strângă în brațe pe distinsul coleg, retrăgându-se apoi repede spre negrele limuzine. Lumea se află iar în foaier, amânând sfârșitul serii. Sărbătoritul a pierdut, parcă, în succesiunea îmbrățișărilor, zâmbetul sceptic. Camarazii bătăliilor de tot felul, foști amici și inamici, admiratorii ipocriți, zeloșii stupizi, foste iubite, tineri oficianți ai artei se trezesc alături de păgubosul lor prieten într-un act de solidaritate și bravură. Țin să afișeze elanul unei regăsiri esențiale, alături de sucitul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]