8,208 matches
-
sorți de izbândă aduni printre ace Un crez botezat dar la oaste pierdut, Sălbatic mi-e timpul prin setea zăludă Port chipul cioplit într-un vis pelerin, Dar iată, o voce străină și crudă Mi-ntinde o cergă și-o cană cu vin, Hamacele vremii-s legate de ceruri, Păianjeni-adorm într-un roșu pustiu. Îți sunt anotimpul întors dintre geruri, Mai lasă-mă, Doamne, o creangă să-i fiu! Referință Bibliografică: Întors dintre geruri / Gina Zaharia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
ÎNTORS DINTRE GERURI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371585_a_372914]
-
cataloage strident împăienjenite și un coordonator excentric. La noapte aș vrea să-l vizităm. M-am apropiat de el și l-am sărutat. Îmi dăduse de înțeles că dincolo de lume e un mister pe care vrei să-l păstrezi în căni de lut, să-l faci să te caute, să se înfurie, să-l înnebunești. ***** Trecuse de miezul nopții. Strada sfida întunericul și împărțea bacșiș ploii. Aveai senzația că are un singur sens, nu-l puteai devia, însă puteai fi trubadur
PRIZONIERA TOAMNEI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371577_a_372906]
-
ca o binecuvântare peste ei când aș putea să ridic un zid astfel încât ea să rămână de partea cealaltă? Pe ușa unei colibe apărută de nicăieri se zărea focul într-o vatră. Asta îmi mai trebuie! Poate e și o cană de vin, ceva, acolo! Când am privit mai bine, rochia tinerei era la fel cu rochia mea. Pe ea se așeza mai bine, dar și eu o purtam cu mândrie. Abia atunci am realizat că mi-era frig. Chipul lui
PRIZONIERA TOAMNEI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371577_a_372906]
-
delicatesele de pe masă. A trecut ceva timp și când să gust din ceai, era atât de tare și amar, încât m-am înecat. Suzana s-a speriat și m-a întrebat ce am pățit. I-am dat să guste din cana cu ceai și, fiind atentă când a gustat, și-a dat seama ce s-a întâmplat de fapt. N-a fost nevoie decât să atenționeze pe ospătarul care nu se dezlipea de lângă masa noastră și acesta mi-a adus alt
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374718_a_376047]
-
poate nevrerea, neputința ori platitudinea, poate trecerea prin timp prea repede, poate... Eu: Nu vreți să mergem amândouă la izvor? Eu cealaltă: Aș merge numai dacă înhămăm caii albaștri la căruța de lemn alb. Eu: Sigur, așa va fi. Luăm cănile de lut? Eu cealaltă: Apa de la acest izvor numai din cană de lut se bea, draga mea, sper că nu ai uitat. Eu: Nu, am verificat și eu, te-ai supărat? Eu cealaltă: Pe tine, nu. Să luăm și scăunelele
INTERVIUL DIN MIERCUREA MARE de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374971_a_376300]
-
poate... Eu: Nu vreți să mergem amândouă la izvor? Eu cealaltă: Aș merge numai dacă înhămăm caii albaștri la căruța de lemn alb. Eu: Sigur, așa va fi. Luăm cănile de lut? Eu cealaltă: Apa de la acest izvor numai din cană de lut se bea, draga mea, sper că nu ai uitat. Eu: Nu, am verificat și eu, te-ai supărat? Eu cealaltă: Pe tine, nu. Să luăm și scăunelele cu trei picioare, căci la izvor vom sta mai mult. În fața
INTERVIUL DIN MIERCUREA MARE de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374971_a_376300]
-
din țara valsurilor se căsătorește! - Săracul de el!... N-are minte, de vrea să se nenorocească așa de tânăr! Povară-i mai trebuie, că în rest are de toate! - Neobrăzatule! - îi replică soția, aruncându-i în cap apa dintr-o cană. - Aoleuuu!... Măiculiță, ce năpastă! Așa vei păți și tu, prinț cu sânge vienez! Eu am căutat-o cu lumânarea pe întuneric și am găsit „Zâna Zorilor” care revărsându-și iubirea ca văpaia soarelui, mi-a fript inima și zilele! - apucă
XXIV. ZBORUL ANILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373858_a_375187]
-
plăcea și Magdalenei să aibă vin de sărbători, se gândea mereu că poate cineva o să treacă pragul casei în acea zi sfântă să le spună: Hristos a înviat!... Dimineața fetele au plecat iar la biserică să aducă sfintele paști în cana pregătită de mama lor. Pâinea și vinul sfințit, fără o linguriță din această hrană spirituală nu putea să înceapă festinul culinar așteptat. Odată cu primirea acestui dar dumnezeiesc un ou roșu era așezat cu grijă într-o cană verde de tablă
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL V de ANA PODARU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374008_a_375337]
-
sfintele paști în cana pregătită de mama lor. Pâinea și vinul sfințit, fără o linguriță din această hrană spirituală nu putea să înceapă festinul culinar așteptat. Odată cu primirea acestui dar dumnezeiesc un ou roșu era așezat cu grijă într-o cană verde de tablă în care domnea un bănuț. Se spunea că trebuie să te speli pe față cu acea licoare magică în dimineața sfintei zile de Paști ca să fi sănătos tot anul. Așa că rând pe rând copiii întindeau mâinile să
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL V de ANA PODARU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374008_a_375337]
-
pomenile morților la care a participat în decursul întregului an, altele rămase de după arderea lor în timpul întreruperilor de electricitate. Se întâmpla să rămână fără electricitate datorită penelor de curent. Lua rămășițele de lumânări și le așeza cu grijă într-o cană de tablă în care punea o mănă de tăciune scoasă de pe hornul sobei, așa colora ceara într-o nuanță de negru. Apoi dintr-un lemn moale pregătea chișița, unealta cu care se încodeiază ouăle. Învăța-se de la mama ei această
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL V de ANA PODARU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374008_a_375337]
-
tine! - adăugă ea ieșid și închizând cu zgomot poarta. Șchiopătând, Aurelia se îndreptă către casă. Tălpile goale, foșniră neplăcut pe cimentul terasei, așa că se grăbi să-și ia din găleată apă și așa, stând pe trepte, și-o turnă cu cana peste mâini, peste picioare, apoi mai cu fereală peste genunchi, și bucurându-se de senzația de răcoare pe care o simțea sub tălpi, așteptă încă puțin pe trepte ca să se zvinte înainte de a intra în sfârșit în casă. Pentru o
EFEMERIDELE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375552_a_376881]
-
Brad, „Dumnezeu în noi coboară sacrificiile mamei”. Apar și elemente biografice, interferând transferul către eternitate: „O soră singură din nouă frați - ca mamă după moartea mamei...” O altă temă reiterată este cea a minunii, fiindcă o minune la nunta din Cana a fost începutul mântuirii noastre. Poetul Ion Brad duce mesajul mai departe: „Numai dragostea mai face și minuni în vremea noastră...” Rolul poetului în cetate, ca mesager divin, e văzut în acord cu lumea postmodernă, acaparatoare: „La poeți, fă-le
ION BRAD, COCOARELE IN ULTIMUL LOR ZBOR... de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371822_a_373151]
-
coboară gălăgioși în fugă dealul pe strada ce vine de la Cimitirul Eroilor, unde s-au depus coroane. Ici, colo câte un pensionar veteran de război, cu pieptul plin de decorații, înghețat de frig merge grăbit spre casă cu gândul la cana de vin (sau de ceai) ce-l așteptă pe sobă sau poate la rețeta compensată pe care trebuie s-o cumpere. Ziua liberă, care oricât de liberă ar fi pentru cei care încă mai au unde lucra, e totuși o
CUM MI-AM PETRECUT ZIUA NAȚIONALĂ de DORINA STOICA în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371947_a_373276]
-
și la câmp, la lucernă, cu bunicul. Ei nu-i spuneau « asta mică ». Bunica îi spunea : « Floricico, maică, hai să facem treabă ! » Câtă treabă făcea ea cu bunicii!.. -Hai cu bunica, Floricico! Să mulgem vaca. Și-i dădea bunica o cană plină cu lapte. Pe toată o bea. Ce bun era laptele proaspăt muls!... Îi făcea niște mustăți... -Hai, Floricico, să-l plimbăm pe Murgu ! O așeza bunicul pe spinarea Murgului, pe un sac și ea râdea, râdea trăgând de hăț
FLORICICA MAMEI-1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371944_a_373273]
-
a trezit tata care mă invita la masă. În afara pâinii și a bucății de brânză de oaie din traistă, s-a dus și a cumpărat și zece mici de la un grătar, plus o halbă cu bere pentru el și o cană cu bragă pentru mine. Gândeam eu că dacă tata face o asemenea risipă, înseamnă că a vândut ceva din cereale. Când m-am uitat în căruță erau vânduți mai mult de jumătate dintre saci. Cum am fost martor la discuția
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371930_a_373259]
-
-i spusese ce dorea îl făcură mai îngăduitor. „Era mai bine dacă ar fi fost țigancă. Vedeam și eu cum sunt la pat! C-am auzit că ard... nu alta!” își zise el în gând. Când se întoarse cu două căni și cu farfuriile și furculițele de trebuință rămase încremenit. O găsi pe Marița întinsă pe pat, dezbrăcată și întoarsă cu fața spre el. Peisajul era stupefiant! Era așezată într-o poziție lascivă, perfect ispititoare pentru orice bărbat. Capul îi era
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” DEPORTAREA ȚIGANILOR ÎN TRANSNISTRIA, ANUL 1942 de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372292_a_373621]
-
zise în gând Trifon. Scoasă din raniță o cutie de conservă, o desfăcu, sparse în palme și o ceapă, rupse o bucată din pâinea întărită ca lemnul și cu lăcomie mâncă până se sătură. Din bidonul de aluminiu își umplu cana cu ceai rece și-l bău cu sete. Se șterse la gură, închinându-se mulțumi lui Dumnezeu și-l rugă să-l aibă în pază. Legă ranița la baieră și, de acum intrat în cortul bulibașei din șatră, avu convingerea
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372293_a_373622]
-
circulau într-un sens, cele goale circulau în sens invers. Părea o treabă frumoasă, bine organizată, să vezi cum băieții și fetele se întreceau cu căldările de apă în șir indian. Iar pe tarla se udau cuiburile de cartofi cu cana. Asta din urmă era munca fetelor. Cu măturatul străzilor era mai neplăcut. De regulă, asta se făcea duminica, când trebuia să vii la serviciu, cât mai de dimineață, să iei legătura cu tovarășul Ilinescu, să iei măturile și lopețile și
AMINTIRI, AMINTIRI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372312_a_373641]
-
frământările-mi târzii. Ninge, ninge genial de banal. O sanie trasă de-un cal, plină de amintirile verii, trece discret peste discul palid al lunii, natura întreagă plutește în alb maiestuos, iar eu visez la gura sobei că beau o cană de vin fiert cu Eminescu, de ziua lui. Și ninge, ninge profund și fecund, ninge armonios și duios peste nepăsarea omului de zăpadă și peste rănile omului din carne și os. Ninge, ninge dureros de frumos... Referință Bibliografică: Ninsoare în
NINSOARE ÎN LUNA LUI GERAR de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372375_a_373704]
-
sperie toată. Oare cum de răci copilul în halul ăsta ? Avea ea o presupunere: fugise aseară din casă doar cu o bluziță subțire, era cam vânt, deși încă era soare, înainte de înserare. Când intrase în casă, băuse pe nerăsuflate o cană plină de apă rece, de-abia adusă de bunicul de la fântâna din vale. Nu-i pică ușor bunicii această situație neplăcută, văzând cum fruntea copilului arde ca focul, iar nasul îi curge întruna. Speriată, bunica nu găsi altă cale, decât
RĂCEALA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2238 din 15 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372510_a_373839]
-
lemn de salcâm, ce ofereau arome băuturii spirtoase, dar și o culoare arămie, ca a coniacului, iar altele cu vin, confecționate din lemn de stejar, pentru vinul roșu și din lemn de salcâm, pentru vinul alb. După ce a adus o cană mare cu vin roșu, bătrânul cioban a aranjat în fața casei lui o măsuță joasă și trei scaune cu trei picioare, trepiede, făcute cu migală de el însuși, unde placa de șezut era scobită special pentru așezarea cu bine a celui
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]
-
dăltițe și un cuțit. Mă privi pe sub sprâncenele albe și dese, ce arcuiau peste doi ochi albaștrii și umezi. Își ridică de pe frunte clopul, după care îmi zise: No, fecioare, nu vrei să guști vinul meu? și îmi împinse o cană din lut plină cu o substanță lichidă de culoarea trandafirului bătut. Prinsei cana de toartă și o ridicai la nivelul pieptului, așteptând liniștit ca și ceilalți doi tovarăși ai mei să facă la fel. Unchiul Marin îl privi în ochi
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]
-
peste doi ochi albaștrii și umezi. Își ridică de pe frunte clopul, după care îmi zise: No, fecioare, nu vrei să guști vinul meu? și îmi împinse o cană din lut plină cu o substanță lichidă de culoarea trandafirului bătut. Prinsei cana de toartă și o ridicai la nivelul pieptului, așteptând liniștit ca și ceilalți doi tovarăși ai mei să facă la fel. Unchiul Marin îl privi în ochi pe baciul Ioan și zâmbi, spunând: Apoi, dacă mânzul ista ne îmbie, frate
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]
-
facă la fel. Unchiul Marin îl privi în ochi pe baciul Ioan și zâmbi, spunând: Apoi, dacă mânzul ista ne îmbie, frate Ioane, noi să ne petrecem cu el, după care tăcu, așteptând să zică și bătrânul ceva. Prinse apoi cana, dar nu de toartă, cum mă așteptam, ci așa cum prinzi un pahar. Își dete de două ori mâna stângă peste mustățile albe, groase și lungi, vărsă de trei ori vinul din cană, pentru cei care nu mai erau printre noi
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]
-
așteptând să zică și bătrânul ceva. Prinse apoi cana, dar nu de toartă, cum mă așteptam, ci așa cum prinzi un pahar. Își dete de două ori mâna stângă peste mustățile albe, groase și lungi, vărsă de trei ori vinul din cană, pentru cei care nu mai erau printre noi și zise: Dar, dragii mei, ce mai așteptați, sănătate să avem că Dumnezeu ne duce pe drumul cel bun. Noi fugim de binele lui și îi mare rău. Târziu, mi-au venit
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]