2,383 matches
-
nimb luminos... Dar unde-i pădurea? Unde-i povârnișul pe care am lunecat ca pe tobogan? Nimic din tote acestea. Doar o măsuță pe care tronează o oală și o ulcică pentru apă, prichiciul sobei pe care se află o candelă și o fereastră deschisă, năpădită de mușcate, prin care năvălește zefirul dimineții... În ușa potopită de lumina soarelui, șade bătrânul zâmbind... Ai revenit printre noi, fiule? Abia acum îmi dau seamă că de fapt mă aflu în crivatul în care
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
din cei ce au dat mănăstirii Spiridoniei o mulțime de bunuri, printre care: „1 Evanghelie grecească, 1 Psaltire, 1 potir de argint pe dinăuntru suflat cu aur, 1 discos tij ( de asemenea) de argint, 1 linguriță tij de argint,... 7 candele de argint, 1 cadelniță tij de argint,... 1 policandru mai mic de femei tij de alamă cu 6 fofezi,... 1 lacată mare la ușa bisericii, și o broască mare... 3 dugheni făcute în Târgul Făinii, cu loc cu tot”. Da
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Ca cu tristeță capul tău Se-ntoarce în zadar, Căci azi le semeni tuturor La umblet și la port, Și te privesc nepăsător C-un rece ochi de mort. Tu trebuia să te cuprinzi De acel farmec sfînt, Și noaptea candela s-aprinzi Iubirii pe pămînt. (1883) Mihai Eminescu Trecut-au anii ... Trecut-au anii că nori lungi pe șesuri Și niciodată n-or să vie iară, Căci nu mă-ncîntă azi cum ma mișcară Povești și doine, ghicitori, eresuri, Ce fruntea
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
eu... Un înlocuitor, domnule, o știi prea bine. O lume de înlocuitori, circul ăsta al nostru... O știe deja orice chiriaș al turtitei planete. O știe oricine, stimabile. Până și dumneata o știi, sunt sigur. Domnul profesor rămase în raza candelei sfioase, herr Matei, în obscuritate, încasa tăcut logoreea chiriașului Anton Vancea Voinov, zis Tolea. După o pauză de respirație, porni, în sfârșit, replica. — Venisem, de fapt, să-ți propun... Ce să ne ascundem? Dacă ai nevoie de niște, dacă ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
când un chibrit, se auzeau voci de la toate apartamentele, lumea nu se mai culcase, speriată de cele întâmplate. Ajunseră, în cele din urmă, la ultimul etaj, etajul 10, tocmai acolo se cocoțase pianista. Un apartament elegant și mic. În jurul unei candele se rugau vreo șase-șapte personae. Totală reculegere, în timp ce radioul transmitea, în franceză, știri despre cutremurul de la București. Nu, postul de radio național nu anunțase încă știrea, dar străinătatea confirmase că, da, într-adevăr, chiar se întâmplase ceea ce trăiseră cutoții cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dar șoaptele persistau. „Nu te mai feri. Suntem sus sus, în aer. Aici, aici se poate“, și Tolea simți iarăși buzele Irinei pe buzele sale, mușcau mărunt mărunt, murmurând, murmur, mistuire. Ardea undeva o lumânare, parcă, încăperea plutea în pâlpâirea candelei. O vagă fâșie de lumină, undeva. Văzu femeia, părul scurt, roșu, pe covor, lângă el, buzele lipite de ale sale. Goală, albă, lungă, subțire, o față îngustă și palidă și mari ochi verzi și buze moi, murmur, lipite de buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
care vânzătorul i le tot desfășura dinainte. Lui Manuc îi fusese suficientă o singură privire ca să înțeleagă. Omul dorea doar să-și descarce sufletul cuiva. Printr-o întorsătură elegantă de frază, îl invitase într-un salonaș luminat doar de câteva candele. Poetul se oprise în prag, aspirase aromele de smirnă și tămâie, apoi oftase: „M-ai ghicit pe deplin, prietene!”. Dintr-o vorbă într-alta, trecând cu ușurință de la o limbă la alta, ciugulind câte ceva sau savurând vinul, Ienăchiță își deșertase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
întrebase din ochi pe Asvadur. Cumnatul său îi răspunsese cu un zâmbet încurajator. După cafea o ceruse de soție pe Mariam. În prima noapte, după ce deschisese ușa iatacului, o găsise stând în genunchi, lângă pat. Se oprise descumpănit. În lumina candelei, părul ei negru avea reflexe albastre. Și-l despletise și îi acoperea umerii firavi. Pe un gheridon era o vază cu stânjenei galbeni. Umbra unei flori tremura peste mânile cu care își acoperise ea fața. Îi trecuse prin cap că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cererea ei. Își desfăcuse cămașa și o lăsase să alunece. Mariam își luase palmele de pe față, își ridicase încet pleoapele, apoi o văzuse trăgând mult aer în piept, ca și cum ar fi lovit-o deodată un val mult prea mare. Flacăra candelei se zbătea în adâncul transparent al ochilor. Însuși sufletul ei pulsa acolo, în miezul lor de lumină verde-albăstruie, radiind o frumusețe fulgurantă. Venise în genunchi lângă el. Își încolăcise brațele în jurul coapselor. Își lipise obrazul de sexul lui. Mariam avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
la ascultare din partea cunoscuților și peste expiratele citate biblice repetate în duhnirea băuturii de gura preotului, ea, în calitate de soție, ceruse despărțirea de soțul său. Doar așa scăpase de demon. Clucereasa Elenca își făcu o cruce mare, șoptind cu fața spre candela care ardea sub icoana din colț, aceeași icoană la care se rugase de nenumărate ori, în acele nopți de groază: ― Mărturisesc în fața lui Dumnezeu că i-am dorit moartea acelui demon. Și nu o singură dată. Îți mulțumesc, Doamne, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
la miezul nopții risipi discuțiile savante în favoarea bucatelor așezate pe platouri din majolică de Danzig. În mijlocul mesei se ridicau fragile temple de zahăr, prin transparența cărora curgeau ape limpezi, ca să se adune apoi în bazine cu peștișori colorați, flori și candele plutitoare. Se înțelege că și vinurile vechi de Drăgășani curgeau la fel de limpezi din prăfuite sticle scoase direct din beciurile casei. Ritmul muzicii lăutarilor cocoțați în cafasurile sălii era susținut, la momentul potrivit, de strigăturile fetelor și flăcăilor, în buna tradiție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de țarul Alexandru I cu cel mai înalt ordin, crucea Sfântul Vladimir, nu mai era nici măcar bogatul negustor armean care câștiga și împărțea bani sau daruri cu generozitate. De când îl descoperise îngenuncheat, încovoiat în rugăciune lângă fărâma de lumină a candelei, cu umerii adunați, smeriți între aripile unui arhanghel, pictorul văzuse acolo doar un om singur și o mare suferință. Ezitase. Ieșise din biserică. Revenise totuși. Se oprise la câțiva pași de el. Se rugase, se rugase împreună cu prințul. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu Împrumut v-am dat, În schimb, Dobrogea!» - În-schimb! Mama lor de procleți! Care, schimb? Dar, domnule, În-schimb dai ceva de-al tău, ceva ce-a fost totdeauna al tău - nu tot de-furat! Și tot de la mine furat! Păi, candela lui de Rus: dacă dădea, În-schimb, Novgorodul și nu Cahulul, atunci, da, ar fi fost În-schimb! - Ei pretindeau că “În schimb” ne-au dat Dobrogea... - Păi eu ce zic? De unde până unde Dobrogea? Era a lor, ca să ne-o deie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
au fost aruncați la Închisoare. Nu și Grabenko. Mama lui de porc! Vasăzică el mă pândea, mă chinuia, mă trata de bolșevic, de trimis-cu-misie de la Moscova - el! El care, după ce Împușca parașutiștii... Și uite-l colonel la ei, la Secu - candela lui de-de-de polițai până-n măduva sufletului! - Nu-i rău zis: măduva-sufletului... - Dar spune și tu, nu-i strigător la cer: unii s-o tragă, s-o tragă mereu, deși n-au făcut nici un rău, iar răii să fie totdeauna acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
apărare, recurs? Să fim serioși, istoria nu se Împiedecă În mersul ei Înainte... Și-apoi istoria ceea n-are timp - o scrie și Marin Preda, În Moromeții lui, ceva cu timpul care nu mai are răbdare... Nu avea. Se grăbea, candela lui de timp... La urma urmei, trebuia să zic mersi că cineva care știa românește Îmi spusese ce-i cu mine, fiindcă de la Sapșa sunt dus În alt birou, unde altul de la ei Îmi boscorodește pe rusește ceva și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
recunosc public situația echivocă de care sunt răspunzătoare și să anunț revenirea imediată la normalitate, ceea ce va Însemna că tuturor acelora care trebuiau să fie morți, dar care, sănătoși sau nu, au rămas În lumea aceasta, li se va stinge candela vieții când se va pierde În eter ultima bătaie a miezului nopții, de notat că referirea la bătaia ceasului este pur simbolică, să nu-i treacă cuiva prin cap ideia prostească de a bloca ceasurile din turnuri sau de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
neamurile Sabinei pe cap, plafonare în toată regula! Adelina era așa de dulce și nebunatică! În gara din Roman am coborât și m-am târât cu valizele până în cimitirul Pielea și Osu’, la mormântul bunicului. Era patru dimineața. Ploua mărunt, candelele clipoceau în întuneric, un moroi cu buze vinete se holba la lună de pe vârful unei cruci. Ce bine că nu eram la Paris, ce bine că bunicul nu era înmormântat la cimitirul Père-Lachaise! Acolo n-aș fi putut veni după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
dar nu suntem foarte evlavioși, nu ținem rânduielile, nu ne numărăm printre ceea ce s-ar putea numi creștini practicanți. Doar Adrianus, dacă mai dă și el o raită, când și când, pe la sărbători și praznice, după prescuri și untdelemn din candelă, ca omul, la cantină, după ciugulit. Bine, bine, situația asta deplorabilă se va schimba radical, curând, fără-nconjur, la câte păcate ne-am adunat... Așa suntem noi, oamenii, hedoniști, epicureici, ne amintim de cele sfinte numai la necaz. Cu siguranță
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
crucifixurile, pandativele și celelalte chițibușuri sfințite; iar la picioarele sale, apăruse un vas mătuit, de aramă, ca o căldare mai măricică, împrumutat, pesemne, din altar. O cristelniță. Aprinzând ca prin farmec lumânarea de botez și petrecând-o lin, pe la muștiucurile candelelor de la icoanele împărătești, Uriel îi arată vasul, Bossului: În curte, este o cișmea. Mergi și umple-l, de trei sferturi și grăbește-te înapoi. Tu vei fi naș! Ce-ai înlemnit? N-ai auzit? Dă-i bice, Pulețel! zice și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
le deschide, Moartea și Îngerul se prăbușesc încleștați, în Abis. Vino, Stăpâne, giuvaerule al lumii, vino! Adu-le slujitorilor tăi prea plecați, bucuria întunecată a rușinii și a patimei...! De surpriză, Fratele se poticnește de tija unui felinar metalic, pentru candelă și se lungește pe sol, julindu-și amarnic bărbia. Ghinionul dracului! Pe loc, câțiva morți-vii se aruncă spre el, tălăngindu-și ciolanele. Cu coada ochiului, îl observă pe Șobolan, apărut în pragul ușii capelei, pe trepte, cu Momocilă alături, survolând ațâțat
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Iisus din Nazaret este venitul preotului cu ajunul Crăciunului, pe care gazdă trebuie să-l servească cu ajunele niște turte umplute cu sămânță de cânepă fărmata. De asemenea, un obiect indispensabil atunci cand preotul venea să vestească acest moment important era candela, care trebuia să fie aprinsă și care i-a călăuzit pe cei trei magi pe drumul către peșteră unde Iisus avea să se nască. În ziua de 24 dec - Ajunul Crăciunului, copiii umblă din casă în casă, intonează colinde și
La început a fost cuvântul. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Alexandru Ana-Maria () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2054]
-
gospodinele pregăteau bucatele, umpleau chișca, făceau sarmale și cârnați pentru ziua de Crăciun. În ajun se mânca doar turte, fără drojdie, coapte pe plită și unse cu jolfă făcută din sămânță de cânepă și floarea soarelui cu zahăr. Seara lumina candelei lumina chipul Maicii Domnului din icoană, iar noi, toți așteptam dimineața de Crăciun. În prima zi de Crăciun mergeam cu toții la biserică,stăteam la slujbă, iar la amiază când ajungeam acasă, ne așezeam la masă, mâncam,ne odihneam o oră
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA FEREŞTI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Găină Emilia () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2058]
-
geamlâcul verandei pătrundea lumina lunii pline, Titu se opri un moment în mijlocul holului și de acolo, întorcîndu-se spre Nadina și Grigore, zise melancolic, cum șade bine unui poet: ― Ce noapte divină! Nadina deschisese ușa iatacului ei. În lumina palidă a candelei se vedea patul mare, alb și cald, cu portretul ei deasupra. Grigore întrebă încet: ― Ești mulțumită, iubirea mea? ― M-am amuzat foarte, foarte bine, murmură Nadina și, după o mică pauză, abia stăpînindu-și moleșeală, adăugă: Dar acuma sunt așa de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ziua și pe care-l înlăturase mereu. Te pomenești că țăranii vor crede că mi-a fost frică și..." Ajunsese la marginea grădinii, unde începea ogorul. Conacul rămăsese în urmă. Felinarele din curte pâlpâiau galben de departe, ca niște sfioase candele de veghe. Se opri și se întoarse pe loc să mai vadă cum ardea conacul lui Buruiană. Bătrânul avu subit o strângere de inimă. Privind de aici, focul părea că mistuie chiar propriile-i clădiri. Pata roșie pe cer era
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
acum. Bine ai făcut că ți-ai adus violoncelul!..." "Nu, mon General, nu l-am adus. Dar dacă vrei..." " Stai mai bine aici, lângă mine, și ascultă..." De data aceasta, intrând în odaia în care ardea, ca totdeauna, o singură candelă, și văzînd-o cum strânge, parcă cu un mare efort, cu deznădejde, lumânarea aprinsă în amândouă mâinile, a știut că sfârșitul e aproape. Ingenunche lîngî ea și-i șopti: - Am venit, mon General. Sunt eu, Manolache... Fără să-și miște capul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]