1,966 matches
-
uluitoare. Domnească. Apoi fu Înapoiat În pantaloni. Quod erat demonstrandum. Sammler fu eliberat. Șlițul fu tras, haina Încheiată, cravata de mătase, roz-portocalie, curgătoare, minunată, netezită cu o mână puternică pe pieptul puternic. Ochii negri cu o lumină de o deosebită candoare se mișcară Încetișor, Încheind ședința, lecția, avertismentul, Întâlnirea, transmisiunea. Ridică ochelarii Întunecați ai lui Sammler și-i repuse acestuia pe nas. Apoi Își desfăcu și-i fixă pe nas pe-ai lui, circulari, violet de gențiană, Încercuiți delicat cu Încântătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
succes, american, om avut la pensie, cu un Rolls Royce. Toți avem sarcinile noastre. Sentimente, bună dispoziție, sociabilitate, bunătate, inimă - toate aceste minunate calități umane care printr-o ciudată schimbare de opinie au ajuns să pară suspecte oamenilor. Sinceritatea și candoarea cu care ne referim la vicii par mult mai ușoare. În orice caz, Elya și-a avut sarcina lui. Asta e ceea ce-i citești pe chipul blând. De-asta arată atât de uman. A reușit În viață. Nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
face, la viața mea, cu cei din înalta societate aș fi fost probabil obișnuită cu stilul acesta și n-aș mai fi zis nimic. Dar Sheba e singura persoană cu adevărat din înalta societate pe care am cunoscut-o vreodată. Candoarea ei plină de directețe e la fel de exotică pentru mine cum ar fi o farfurie de argint pe masa unui sălbatic dintr-un trib amazonian. Acum zice că s-a dus să doarmă puțin. (N-a dormit bine azi-noapte.) Dar îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
depășesc periculos într-o luptă a sincerităților mor prematur în accidente devin iluzii neatinse în poarta sufletului flutură doliul neîmplinirii tăcerea ucide trăire regăsire ca într-o mină de sare săpau în mine orgoliul mândria și răutatea pierdeam bunătatea și candoarea potrivnic mi-era totul agățat de unghia neputinței mele Lucifer mă tragea în Infern fără far pe țărm obosisem să lupt cu umbre în pereții destinului visele prevesteau sorți pe șine fiecare noapte era coșmar ochii încărcați de durere lăcrimau
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
aduni și dăruiești imagini sensibilă vioară te risipești te aduni în strălucire femeia mamă înrourează vieți speranță dimineață iubiri și împliniri nevinovate trăim prin voi plaiuri divine departe fără voi e cloaca plină de păcate azur noapte de vis zbucium candoare, răspuns găsit iertare femeie mamă de viață dătătoare. Veșmânt purtat de iele gândul pribeag rănit aleargă din sferic în cercuri pierdute cotrobăie prin valea sufletului raze de stele în ochi înșurubează cu măști de neant pulbere speranțe pe aripi de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
omului ce topește troianul înainte de vreme, zăpada a acoperit casa, orașul, Doar inima în formă de stea, aleargă nestingherită pe cer în căutarea unei frumoase prietenii. Confesiunea bradului Am urcat muntele înzăpezit pentru a atinge creanga bradului, nedumerită de atâta candoare Ce-o citesc în privire, îl supun unui test găsit într-o carte: Îți propun un joc la care nu există învingător și învins. Nu, eu sunt învingătorul, pe brațele mele și-au făcut cuib rândunele, iar dincolo de mine, stelele
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
înger. Îl vedeam în fiecare zi, în cizmele lui de cauciuc roșii, cu uniforma veche care-i ajungea până la jumătatea coatelor, pe sub care se vedea un pulover răscusut, cu căciula lui mare, albastră. Dar, crede-mă, Mihaela, era de o candoare nesfârșită, iar când zâmbea avea o inocență biblică. Nu mai era om, ci ființă eterată. Eu sunt sigur că atunci când Iisus a strigat „Lăsați copiii să vină la mine”, la el s-a gândit. Mă uitam la el zâmbind și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mine, descoperirea orașului Fès abia stătea să înceapă. Aveam să-i scoatem vălurile unul câte unul, ca unei mirese în odaia de nuntă. Am păstrat din anul acela mii de amintiri care mă aduc înapoi, când vine vremea evocării, la candoarea lipsită de griji a celor nouă ani cât aveam pe atunci. Totuși mă văd silit s-o povestesc aici pe cea mai dureroasă dintre ele, căci, dacă aș trece-o sub tăcere, aș da greș în datoria mea de martor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fost credincios. Acum încerc să nu-i mai fiu, dar nu-mi merge. Nu cred că e cineva care ar putea să-i tragă clapa. Nu vor ce am eu de oferit. Vor să fii tot numai al lor, vor candoare și înțelegere și încredere și altele de care s-ar zice că eu unul duc atâta lipsă. Au trecut de faza în care se culcau cu cineva doar de-al dracului. Și Selina o poate face, și chiar o face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
E o nebunie. Merge orice. Cum ți-am spus, eram într-o dispoziție deosebită, așa că am căscat, am sorbit un strop din pahar și am șoptit: — Ai vândut deja un milion? M-a privit cu un impuls paranoic, de o candoare și o sinceritate nefirească. N-am cum să-i aduc vreo vină, mai cu seamă în cârciuma asta. E plină de turci, țâcniți, marțieni. Sunt tot felul de străini pe aici. Știu că nu vorbesc englezește - okay, dar, oare, or
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
spre fereastra înclinată - acesta era balconul lui, loja lui particulară, deasupra Manhattan-ului asudat. Îmi turnă ceva de băut Am fost surprins să descopăr gustul whisky-ului și nu al nectarului în paharul aburit Apoi Lorne mă privi lung, cu o candoare nedisimulată. Am ținut ceea ce a fost pentru mine cel mai lung discurs al serii, spunându-i că înțelesesem că era interesat să discute despre rolul lui, să vorbească despre Gary. Lorne mă privi din nou fix un timp îndelungat Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de un negru arterial, așa cum mă temusem. După care ne-am continuat drumul pe stradă și am intrat să bem ceva într-un bar de la subsolul unui hotel vechi, și am râs de hainele mele și am discutat cu o candoare mișcătoare despre Selina și Ossie, despre Ossie și Selina. Mai târziu am evitat lanțul de taxiuri și am parcurs pe jos partea a doua a lui Eighth Avenue, trecând de Twenty-Third Street și Chelsea fără să ne fi plâns că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Nu știu. Îmi pare rău. E o întrebare crudă. Crezi că te-ar fi făcut fericit? — Nu știu. Apoi a spus ceva pe care n-am mai reușit să-l înțeleg, cel puțin deocamdată. Mă scufundam rapid, înecat în minciună, candoare și întuneric. Selina închiriase o cameră unde m-a luat ca o mamă care avea în grija ei un copilaș. Probabil că am încercat s-o atrag într-o acțiune care să-mi aducă alinare sau răzbunare - sex, lovire, biciuire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Rică Venturiano. Câteva elemente ale comediei Cuconu Zamfirache de M. Bujoreanu se vor regăsi în O noapte furtunoasă. Teodor Bogasierescu adresează o epistolă pasionată unei femei măritate, Florina, care seamănă foarte bine cu Zița și al cărei soț rivalizează în candoare cu Jupân Dumitrache: „Scrisoarea asta nu este nici către nevasta mea, nici către mine, este către Angel. Vezi când se întoarce să i-o înapoiezi. Angel nu șade aici” (începutul scrisorii era: „Angelul meu!...”). Limbajul cuplului Zița și Rică este
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
ceea ce le privește, le sunt cu prisosință recunoscute în lumea lor. Jupân Dumitrache o vede pe Veta rușinoasă și fricoasă. Zaharia Trahanache o știe foarte simțitoare pe Joițica. Scuza instabilității feminine e formulată de Pampon: „femeie, ochi alunecoși, inimă zburdalnică”. Candoarea face loc instinctului și toate „femeile vesele” caragialene trăiesc sub zodia lui. Singură coana Efimița s-a cumințit la bătrânețe. În comediile lui Caragiale personajele feminine sunt un fel de centru gravitațional, intriga se învârtește în jurul lor, iar celelalte personaje
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
urmeze: ― Papa nu era creștin! Glasul lui Simulescu s-a auzit pițigăiat și cu o siguranță de papagal: ― Papa nu era creștin! ― Cum, domnule? a întrebat profesorul stupefiat, nevenindu-i să-și creadă urechilor; la care Simulescu a repetat cu candoare, convins că nu fusese auzit: ― Papa! ― Ei, bine, ce e cu Papa? ― ...Nu era creștin! Un hohot de râs a răsunat în clasă, de se cutremurau băncile. ― Cum, domnule Simulescu? Cum poți să debitezi asemenea inepții, cu atâta senină naivitate
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
de ieniceri cu iataganele scoase. Unul din ei se postă În fața lui Oană și Întrebă, repezit, În limba turcă: - Cine sunteți? Oană Înțelese perfect, dar preferă să joace rolul țăranului care nu pricepea boabă de turcă. Privi spre ienicer cu candoare și spaimă. Oșteanul nici nu se aștepta ca prizonierul să Înțeleagă. Dădu un ordin scurt, și patru ieniceri Îi Încadrară pe cei doi țărani. Porniră Înapoi, spre drum, și merseră aproape jumătate de ceas spre sud, până ajunseră Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
iubești, oamenii din jurul tău. Cu riscul ca aceștia, cei cărora li te dăruiești, să nu te înțeleagă sau poate, din cine știe ce motive, să te ignore. Dar, vă asigur că acest risc merită înfruntat! Citim de la poezia plină de sensibilitate și candoare a unor tinere talente până la versul puternic și plin, în care metafora dă sensuri sublime și, uneori nebănuite, al celor pentru care exercițiul poetic este unul cu vechi stagii. Voi prezenta citând după criterii absolut aleatorii câteva din poeziile care
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
am trăit. Uităm iertând „a ierta înseamnă a uita” în fiecare zi uităm un pic De răzbunare, de credință. Și chiar de pierdem, nui nimic, Uităm și de umila umilință. Uităm de dragoste, de flori, Un pic uităm și de candoare, De zâmbete sau de ninsori, Uităm un pic din fiecare. Uităm un jurământ făcut, Sau o dorință tăinuită. Uităm ce rău ne-a mai durut Pierzând ființa mult iubită. Uităm de Dumnezeu, dar nui nimic Chiar Dumnezeu ne a dat
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
crezi în tine, Și de-ai să crezi, nimic nu te doboară. Când ultim ești, să crezi în cel dintâi, Și în pustiu tu să sădești o floare, Când scara ți se rupe, să rămâi Același OM, cu zâmbet și candoare. De vorba cu destinul Ca pe o coală albă, Ușor mi-ai desenat în față, drumul vieții, Cărarea de urmat. în cele patru colțuri (nu cardinale) ai pus Câte o întrebare, Ș-ai vrut al meu răspuns. M-ai întrebat
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
în urmă, scria Micromegas cu aceeași naturalețe cu care ar scrie astăzi cineva despre o călătorie în lună: Voltaire! Scrisorile filozofice sânt o încîntare (cea despre Quakeri am citit-o râzând în hohote), iar Candide e primul teritoriu modern al candorii cucerit de literatura noastră europeană, înaintea prințului Mîșkin. G. Călinescu spunea că spiritul voltairian ar fi cam senil. Taci, că spiritul călinescian e foarte viril în Cartea nunții, platitudine artificială, sau în Bietul Ioanide, unde estetismul ucide totul, în ciuda faptului
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
trec, din copil se ivește un tînăr și la urmă un bătrîn. Fiecare e mereu altul într-un tipar care tot timpul rămîne la fel. Cum să nu te înfioare această moarte permanentă care ne însoțește și de care numai candoarea nu ia cunoștință? Gustul nostru pentru efemer e dovada dragostei cu care ne îngrădim. Prea mult ne iubim ca să ne agățăm de fleacuri. De aceea cuminte e să urcăm în căruța meșterită pentru toți. Cu astfel de ispravă nu poți
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
a izbutit însă să-mi aranjeze o întîlnire cu autorul ei. A trebuit să mă mulțumesc cu o fotografie din care, zbanghi, mă privea un tînăr jenat de obiectiv. Figura se armoniza cu textul, căci numai un om plin de candoare își poate permite să ceară, pe atîta cîtime de foi, mîna unei femei. Grave, scrisorile de acest gen nu impresionează pe cele cărora li se adresează. Nu Cicero, ci Hannibal a cucerit Italia. Cu vioiciunea care le stă în caracter
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
nu se poate compara cu nimic. Gheorghe Ioniță „Am intrat în Academia Bârlădeană... Am fost chemat și primit de generosul poet (George Tutoveanu n.n.) cu multă amabilitate. Acest mod de comportare, la care trebuie să adaug o jovialitate firească, o candoare care aparține, de fapt, întregii lui poezii, mi‐a inspirat un respect și o dragoste pe care o merită doar oamenii de înaltă distincție sufletească, senti ment care nu m‐a părăsit niciodată.” Gheorghe Ioniță” FATA MEA Fata mea, fata
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
poeziei de factură superioară. Cutremurătoare sunt și însemnările pe care colegii le-au făcut într-un caiet cu amintiri despre Mălin. Toți l-au iubit, toți îi sunt prieteni și-i recunosc harul divin al poeziei. Toți vorbesc cu atâta candoare, duioșie, cu regrete, cu lacrimi fierbinți pentru dispariția lui. Oricât vă veți stăpâni emoțiile, este imposibil să nu striviți între pleoape măcar o lacrimă. Eu am strivit chiar mai multe și pe bună dreptate. Vă sugerez să vă aplecați și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]