4,924 matches
-
un „băiat atât de fin” (cum mă ironizau) poate fi sedus de o povestioară cam de doi bani, melodramatică până la sațietate, de un sentimentalism desuet și care, culmea, se și termină prost. Ce mă fascina - și mă fascinează încă - în capodopera lui Fitzgerald e claritatea de cristal a stilului. Puține alte cărți sunt mai înșelător-accesibile decât această narațiune despre iubirea maniacală a unui gangster romantic, complexat și vag nevrotic și o gâsculiță care a intuit în profunzime regulile lumii moderne. O
Așteptându-l pe Gatsby by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3621_a_4946]
-
legende ariene, ar fi fost martoră deja de trei ori la sfârșitul lumii, însumează înțelepciunea secolelor. Asemă- nătoare cu vulturul imaginat de Dante în Paradis, la un secol după scrierea lui Attar: „alcătuit din mii de regi drepți”. Borges cunoștea capodopera lui Farid al-Din Attar (povestea păsărilor în căutarea unui rege, care trec prin toate „văile” cunoașterii sufi până a se afla înaintea lui Simurgh, în care se văd tot pe ele, ca într-o oglindă) din traducerile lui Garcin de
Borges, Dante, Orient by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3633_a_4958]
-
și mătușile sale într-o cultură tropicală influențată de moștenirea locuitorilor spanioli, populația indigenă și sclavii de culoare. Bunicul său a fost un colonel în rezervă. Legendele tărâmului său natal l-au inspirat să scrie multe dintre operele sale, inclusiv capodopera "Un veac de singurătate". Gabriel Garcia Marquez a scris romanul după ce s-a mutat în Mexico City, în 1961. Columbianului îi plăcea să spună că a ajuns în Mexico City fără "un nume sau un ban în buzunar". Scriitorul a
Scriitorul Gabriel Garcia Marquez a murit by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/36423_a_37748]
-
teatru. Mai mult, opera lui Wagner aparține acelui gen pe care îl reprezintă numai ea, aidoma unei mulțimi cu un singur element. Există „genul Wagner“, fără termen de comparație în afara lui. Om și operă. Cine compară umorile omului cu tensiunea capodoperelor e frapat de discrepanța dintre precaritatea ființei și expresia culturală la care a ajuns. Omenește Wagner e un pigmeu, cultural e un uriaș, din prăpastia celor două laturi născîndu-se bizareria creatorului. Sub unghi patologic, Wagner e un bolnav cronic: mereu
Ventrilocul lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3650_a_4975]
-
nemărginită de părinte adevărat, Sfântul Ioan a lăsat și o lucrare scrisă, deosebit de valoroasă pentru cei care se pregătesc să devină slujitori ai sfintelor altare. Tratatul său Despre preoție, scris pe timpul când era încă diacon în Antiohia, este o adevărată capodoperă literară. La acest tratat au meditat, secole de-a rândul, nenumărați preoți, {\footnote 42 Prof. Teodor M. Popescu, art. cit., p. 551.} {\footnote 43 Theodosie Athanasiu, Episcopul Romanului, Viața și activitatea Celui între Sfinți, Părintelui nostru, Ioan Chrisostom, Arhiepiscopul Constantinopolului
Sfântul Ioan Hrisostom - păstor de suflete. In: Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
Răzvan Voncu Ioan Chindriș, Niculina Iacob - Ioan Budai-Deleanu în mărturii antologice, Cluj-Napoca, Editura Napoca Star, 2012, 669 pag. S-au împlinit anul trecut 200 de ani de când Budai-Deleanu a finalizat versiunea a II-a, cea mai reușită, a Țiganiadei, prima capodoperă modernă a poeziei românești. Cum alte date din biografia scriitorului - a nașterii sau a morții, bunăoară - sunt obscure chiar și pentru publicul școlarizat, probabil că nu putea exista o alta mai bună decât 1812, pentru a-l aniversa pe cel
O nouă ediție Budai-Deleanu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3398_a_4723]
-
întâmplătoare (urmată de eșecul Trei viteji), un soi de violon d’Ingres al originalului exilat de la Lemberg, ci ca fructul unei activități literare susținute și constante, ce include și alte texte originale și traduceri. Accidentul biografic care a împiedicat tipărirea capodoperei nu-i răpește autorului dreptul la titlul de scriitor în toată puterea cuvântului, unul dintre primii din cultura noastră. În fine, opera lui Budai-Deleanu este însoțită de către editorii Ioan Chindriș și Niculina Iacob de un aparat critic substanțial, conceput spre
O nouă ediție Budai-Deleanu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3398_a_4723]
-
anumit tip de poezie, critica lui Mureșan, pe întinse porțiuni, a devenit ne-critică. Ea a scăldat întregul volum în impresia provocată de segmente ale lui, neavînd, cel mai adesea, spațiul suficient pentru a întreprinde o analiză minuțioasă atît a capodoperelor (se poate folosi acest termen în legătură cu unele poeme), cît și a poeziilor mai slabe. Primele au fost „centralizate”, în timp ce versurile mai puțin convingătoare au fost, frecvent, trecute cu vederea. O excepție de la aceste proceduri, prea îndatorate obiectului artistic, o reprezintă
Tînărul Mureșan (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3397_a_4722]
-
segment, identificat ca atare, în lumina specifică pe care o degajă, operînd dinspre particularul textului spre generalul categorial și apoi reconfigurînd întregul artistic. Vizionarismul nu impregnează Cartea de iarnă cu aceeași eficacitate; și merită să vedem cum se explică inegalitățile. Capodopera e atinsă de trei ori, o dată în trei din cele patru secțiuni. Splendidele grădini ale aurului, Poemul despre poezie (cu care se deschide secțiunea a doua) și Izgonirea din poezie, poemul desfășurat în Addenda, sînt vîrfurile acestei cărți. Le urmează
Tînărul Mureșan (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3397_a_4722]
-
sau Sartre, după o deliberare temeinică, demonstrează cum anume ascensiunea prea rapidă a burgheziei conduce la catastrofă. Pentru teoreticienii romanului cu teză, adică angajat, un roman este reductibil la ceea ce enunță. Este, cu alte cuvinte, rezumabil. Se știe că o capodoperă nu poate fi rezumată.” Laurent face parte din categoria criticilor răi, tot mai slab reprezentată de la o vreme, în Franța, ca și la noi. Din punctul de vedere al criticii literare, trăim într-o epocă a lipsei de măsură.
Jacques Laurent cel rău () [Corola-journal/Journalistic/3408_a_4733]
-
cărților datorate lui Eugen Simion 1, George Pruteanu 2 si Pavel Țugui 3 care surprind cu inteligență si acuitate itinerariul unui scriitor român aflat în exil de mai bine de o jumătate de secol. Cărțile sale, unele dintre ele adevărate capodopere, precum Cronică de familie, au fost interzise, epurate din biblioteci sau, în unele cazuri, distruse prin ardere. Numele său a fost trecut la index, ocolit cu maximă atenție de toți istoricii si criticii literari, iar biografia, deloc lineară sau comună
O epistolă necunoscută a lui Petru Dumitriu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6001_a_7326]
-
acum îmi foloseam imaginația închipuindu-mi cum ar fi arătat o vizită a lui James Joyce, în anii ’20 sau ’30, în paradisul provensal unde clanul Woolf-Stephen își trăia la intensități apocaliptice nevrozele. În 1918, Virginia Woolf intenționa să publice capodopera lui Joyce, Ulysses, la editura familiei, Hogarth Press, la cererea lui Harriet Weaver, milionara americancă și protectoare a scriitorului irlandez. În ciuda eforturilor lui Leonard Woolf, soțul scriitoarei, niciunul din tipografii pe care i-a contactat n-a vrut să-și
J. J. în vizită la V. W. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3159_a_4484]
-
De altfel, într-un moment de sinceritate, îi mărturisea lui Greg Bellow că n-ar fi trebuit sub niciun pretext să fi divorțat de mama lui, Anita, cu care se căsătorise în 1937. Volumul de corespondență, Letters (Viking, 2010), o capodoperă în sine, cu pagini de nivelul celor mai bune scrieri ale lui Bellow, conține și o epistolă adresată lui Jack Ludwig, nedatată, dar provenind cu certitudine din februarie 1961. Prietenia apusese deja, ne aflam pe celălalt versant al relației dintre
O dramă amoroasă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3108_a_4433]
-
iar din cotidian eul culege majestuoasele resturi ale obișnuinței - sau tomai de aceea - mărturisitorul nu-și ascunde oboseala, inspirația însăși îi apare ca o hârtie de pe care și-a luat zborul noaptea. Câteva litere lipsesc cărții spre a o face capodoperă, ne zice: „Pictorul pur a sfârșit/ printr-o mare smerenie/ pictează văzduhul gol”. Starea sa va fi o „dureroasă însoțire de moarte, dragoste și viclenie”, cu îndepărtat ecou rilkean. În de sine călătorind va parcurge hărți adormite, cartiere sănătoase ”în
De Opera omnia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/3117_a_4442]
-
pronunța cuvintele comunism, dictatură ori România în mod explicit; comunismul și teroarea capătă la el numele de fiorosul zeu, iar organizarea socială impusă de noul regim apare transpusă într-un ținut fără nume, într-o țară abstractă de aparențe mitologice. Capodoperele sale evocatoare ale Antichității greco-romane îl ajută și în acest volum să imagineze o Arcadie, simbol de civilizație europeană, plasată în contrast total cu țara stăpînită de fiorosul zeu. Încă din anii debutului poetului îi fusese familiară mitologia clasică; în
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
ulteriori. Lumea fictivă a mitologiei, aleasă drept refugiu în fața prezentului, capătă în volumul Monolog în Babilon tonalități particulare: nu mai e vorba doar de concentratul de civilizație contemplat uneori arheologic în tinerețe, ci de o lume care ascunde semnificații grave. Capodopera deja evocată Sirinx, legenda nimfei dorite de Pan, aduce personajul principal să-și sfârșească existența în lumea vechii Dacii. Ausonius, „poet cu dulce nume“, va fi transformat în simbol nu doar al poeziei, ci și al unei întregi civilizații: „Și
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
autorului este mult mai vastă decît cele 4 volume de versuri antume, cărora li s-au adăugat cîteva poezii diferite strînse în volumul postum Vis și căutare: mii de pagini de traduceri, între care cele de poezie, se disting drept capodopere; cărți de eseuri, erudite și cuminți, fără strălucire specială; în fine, cîteva proze în gust aparent romantic, dar de un romantism detașat și ironic, la fel ca poezia (Floarea din prăpastie și Îmbrățișarea mortului, două nuvele apărute în timpul ultimului război
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
făcîndui tot felul de șicane juridice, în ciuda Pulitzerului pe care îl cîștigă în 1939 (cu The Grapes of Wrath/Fructele mîniei) si a Nobel-ului care i se decernează în 1962 (pentru întreaga activitate literară, marcată, semnificativ, spre final, de capodopera East of Eden/La răsărit de Eden). Autorul nu și-a trădat niciodată însă ideile liberal-radicale, asumîndu-și pînă și propriul destin excepțional cu uimitoare modestie (întrebat, de pildă, de un reporter dacă avea convingerea fermă că ar fi meritat Premiul
Pauperitate și inocență by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/2928_a_4253]
-
putea scrie). Rădăcina stîngismului lui trebuie căutată mai curînd în două episoade biografice cu impact indirect asupra lui. Doar ele ar justifica, la limită, anti-capitalismul ireconciliabil al prozatorului. Mai întîi, copil fiind, a trăit în spațiul fermelor din California (decorul capodoperei Of Mice and Men/Oameni și șoareci) unde, indubitabil, a fost impresionat de drama zilierilor itineranți, care munceau enorm, pe sume modice de bani, cu speranța (deșartă) că își vor achiziționa pămînt întrun viitor îndepărtat. Apoi, ca adult, Steinbeck a
Pauperitate și inocență by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/2928_a_4253]
-
a „marginalilor”, a celor care nu au compulsia „centrului”, devenind autentici numai în universul lor așa-zicînd „periferic”. Nuvela lui John Steinbeck The Pearl/Perla (publicată, recent, la Polirom) a fost, fără îndoială, un intermezzo epic în procesul de elaborare a capodoperelor sale, dar, tematic, nu a ieșit din registrul descis mai sus, concentrîndu-se pe destinul necruțător al marginalilor istoriei. Textul nu pare, la o lectură grăbită, unul cu miză semnificativă în opera autorului Fructelor mîniei. Ne referim la o alegorie nesofisticată
Pauperitate și inocență by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/2928_a_4253]
-
de a oferi de sărbători daruri cât mai frumoase. Oare ce dar poate fi mai frumos, mai plin de semnificații pentru iubitorii de literatură, decât cartea pe care o îndrăgim cel mai mult? Pentru mine, cartea cea mai îndrăgită este capodopera lui Gabriel García Márquez, Un veac de singurătate. Despre valoarea acestui roman de amplă respirație universală s-a scris atât de mult, încât mă mărginesc aici să adaug - la datele cunoscutei anchete făcute acum câțiva ani printre laureații Premiului Nobel
Macondo într-un veac de singurătate by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2950_a_4275]
-
și De Hooch. Tabloul joacă un rol important în romanul americancei Donna Tartt, intitulat, cum altfel? decât Sticletele (The Goldfinch). Acțiunea, extrem de complicată, se desfășoară pe fondul tabloului lui Fabritius. Deja tradus în câteva limbi, romanul e considerat unanim o capodoperă. Referințele cele mai frecvente sunt la Marile speranțe, romanul lui Dickens, la Idiotul lui Dostoievski și la De veghe în lanul de secară de J.D. Salinger. La bogăția intrigii, se adaugă scriitura și anvergura culturală.
Tablou de fond () [Corola-journal/Journalistic/2887_a_4212]
-
făcîndui tot felul de șicane juridice, în ciuda Pulitzer-ului pe care îl cîștigă în 1939 (cu The Grapes of Wrath/Fructele mîniei) si a Nobel-ului care i se decernează în 1962, pentru întreaga activitate literară, marcată, semnificativ, spre final, de capodopera East of Eden/La răsărit de Eden. Autorul nu și-a trădat niciodată însă ideile liberal-radicale, asumîndu-ș i pînă și propriul destin excepțional cu uimitoare modestie (întrebat, de pildă, de un reporter dacă avea convingerea fermă că ar fi meritat
Pauperitate și inocență by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/2884_a_4209]
-
putea scrie). Rădăcina stîngismului lui trebuie căutată mai curînd în două episoade biografice cu impact indirect asupra lui. Doar ele ar justifica, la limită, anti-capitalismul ireconciliabil al prozatorului. Mai întîi, copil fiind, a trăit în spațiul fermelor din California (decorul capodoperei Of Mice and Men/Oameni și șoareci) unde, indubitabil, a fost impresionat de drama zilierilor itineranți, care munceau enorm, pe sume modice de bani, cu speranța (deșartă) că își vor achiziționa pămînt într-un viitor îndepărtat. Apoi, ca adult, Steinbeck
Pauperitate și inocență by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/2884_a_4209]
-
a „marginalilor”, a celor care nu au compulsia „centrului”, devenind autentici numai în universul lor așa-zicînd „periferic”. Nuvela lui John Steinbeck The Pearl/Perla (publicată, recent, la Polirom) a fost, fără îndoială, un intermezzo epic în procesul de elaborare a capodoperelor sale, dar, tematic, nu a ieșit din registrul descis mai sus, concentrîndu-se pe destinul necruțător al marginalilor istoriei. Textul nu pare, la o lectură grăbită, unul cu miză semnificativă în opera autorului Fructelor mîniei. Ne referim la o alegorie nesofisticată
Pauperitate și inocență by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/2884_a_4209]