3,275 matches
-
sfârșit același rezultat. Referitor la asta, avea dreptatea Karl Barth când refuza filosofia ca temei al credinței, independentă de aceasta din urmă, ceea ce ar fi însemnat, în fond, întemeierea credinței noastre pe teorii filosofice schimbătoare». În volumul Sarea pământului, același cardinal Ratzinger scrie că « Substanța acestei credințe este ca noi să recunoaștem în Cristos pe Fiul lui Dumnezeu, viu, întrupat și devenit om; că prin El noi credem în Dumnezeu, Dumnezeul Treime, Creator al cerului și al pământului [...]». Aceste propoziții par
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
după numele formei sale. Iată cîteva exemple din primul grup: Alexandrinus (Biblioteca Alexandrina a fost fon dată de papa Alexandru VIII În 1690: acum face parte din biblioteca Vaticana); Ambrosianus (Biblioteca Ambrosiana a fost fondată la Milano În 1609 de cardinalul Federico Borromeo); Angelicanus (Angelica a fost fondată la Roma, În 1605, de călugărul Angelo Rocca); Bodleianus (Bodleiana a fost fondată la Oxford, În 1598, de sir Thomas Bodley); Casanatensis (Casanatensis a fost fondată de cardi nalul Gerolamo Casanate, la sfîrșitul
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
Gerolamo Casanate, la sfîrșitul secolului al XVII-lea); Chisianus sau Chigianus (Chigiana a fost fondată la Roma În 1660 de Fabio Chigi, care a fost mai apoi papă sub numele Alexandru VII); Corsinianus (Corsiniana, fondată la Roma În 1754 de cardinalul Neri Corsini); Estensis (colecția Estensis a fost transportată la Mo dena, În 1598, de ducele Cesare d’Este); Laurentianus (Laurentiana a fost fondată la Flo rența, În 1444, de Cosimo de Medici). Londinensis sau Londiniensis sau Britannus sau Britannicus (sub
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
nume se poate iden tifica un codice aflat la Londra, la British Museum); Malatestianus (Malatestiana a fost fondată la Ce sena, În 1452, de Domenico Malatesta Novello); Marcianus (o bibliotecă Marciana a fost fondată la Veneția, În 1478, din colecția cardinalului Bessarion); Palatinus (Palatina, fondată la Heidelberg, de prințul-elector Filip, 1476-1508: cea mai mare parte a codicelor de aici se află În prezent la Vatican); PĂSTRAREA TEXTELOR 111 Querinianus (Queriniana, fondată la Brescia, de cardinalul Querini, În 1475); Riccardianus (Riccardiana, fondată
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
la Veneția, În 1478, din colecția cardinalului Bessarion); Palatinus (Palatina, fondată la Heidelberg, de prințul-elector Filip, 1476-1508: cea mai mare parte a codicelor de aici se află În prezent la Vatican); PĂSTRAREA TEXTELOR 111 Querinianus (Queriniana, fondată la Brescia, de cardinalul Querini, În 1475); Riccardianus (Riccardiana, fondată la Florența, către 1590, de Riccardo Romolo Riccardi); Vaticanus (Vaticana, fondată la Roma, de papa Nico laus V, 1447-1455). Dintr-al doilea grup, pot fi amintite, cu titlu de exemplu, cîteva denumiri de codice
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
Venetus (Mar cianus Venetus). Nucleul, mai degrabă simbolic, al bibliotecii venețiene este alcătuit din manuscrisele lati nești și grecești colecționate de Petrarca; la moartea sa, el le a lăsat bisericii San Marco; aceste codice s-au pierdut În mare parte. Cardinalul Bessarion și-a dăruit, În 1468, colecția de opt sute de manuscrise (prepon derent grecești) bibliotecii San Marco, drept mulțu mire pentru azilul acordat de Veneția grecilor fugiți din calea turcilor. La Napoli a existat o bibliotecă importantă, Bibliotheca Neapolitana, Întemeiată
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
cu funcții înalte au cochetat cu riscantele idei de neant și de infinit, deși ele dădeau grave lovituri direct în inima vechii filozofii grecești, la care Biserica ținuse atât de mult. Zero apărea în centrul fiecărei picturi renascentiste și un cardinal a declarat că universul era infinit - fără hotar. Însă scurta poveste de dragoste dintre zero și infinitate nu avea să dureze. Când Biserica s-a simțit amenințată, a revenit la vechea ei filozofie, întorcându-și din nou fața către doctrina
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
relief. Zero transformase lumea artei. Zero a stat, literalmente, în centrul picturii lui Brunelleschi. Și Biserica s-a ocupat de zero și de infinit, deși doctrina sa era încă dependentă de ideile aristotelice. Un contemporan de-al lui Brunelleschi, un cardinal german numit Nicolaus din Cusa, a aruncat o privire asupra infinității și a declarat imediat: „Terra non est centra mundi“ (Pământul nu este centrul universului.) Biserica nu a înțeles însă cât de periculoasă și cât de revoluționară era această idee
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
a simțit amenințată de schismă, și-a reîntors fața către clasici. Adică, a revenit la învățăturile convenționale - filozofii bazate pe doctrina lui Aristotel, precum cele ale Sfântului Augustin și Boethius, dar și la raționamentul aristotelic pentru demonstrarea existenței lui Dumnezeu. Cardinalii și clericii nu mai aveau voie să pună la îndoială vechile doctrine. Zero era un eretic. Universul ca o coajă de nucă trebuia acceptat; concepte de neant și infinit trebuiau respinse. Una dintre grupările cele mai importante care au răspândit
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
în care Papa Paul al III-lea a emis Indexul cărților interzise. Contrareforma a reprezentat încercarea Bisericii de a reveni la vechea ordine zdrobind ideile noi. O idee îmbrățișată de episcopul Étienne Tempier în secolul al XIII-lea și de cardinalul Nicolaus din Cusa în secolul al XV-lea putea însemna o condamnare la moarte în secolul al XVI-lea. Cel puțin asta s-a întâmplat cu nefericitul Giordano Bruno. În anii 1580, Bruno, un fost cleric dominican, a publicat lucrarea
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
lui Mihai Viteazul și a Țării Românești s-a complicat deoarece: o polonezii au reușit să-l instaleze domn al Moldovei pe Ieremia Movilă, determinând ieșirea Moldovei din coaliția antiotomană; o în Transilvania Sigismund Bathory a renunțat la tron în favoarea cardinalului Andrei Bathory (un interpus polonez), partizan al politicii filo-otomane; o Ieremia Movilă și cancelarul polonez Jan Zamoisky intenționau să-l aducă pe tronul Țării Românești pe Simion Movilă (fratele domnului moldovean). -toate aceste acțiuni l-au făcut pe Mihai Viteazul
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
faze a activității sale. H. Koch a demonstrat că Sfântul Grigorie nu este străin de intuirea directă a lui Dumnezeu. Totuși, efortul de pionierat în prezentarea unui rezumat comprehensiv al învățăturii fondatorului Teologiei mistice este depus prin importanta monografie a cardinalului Jean Daniélou asupra relației Sfântului Grigorie cu platonismul, în care autorul îl pune pe Sfântul Grigorie în antiteză cu marele scriitor bisericesc, Origen. Pornind de la fundamente mai largi, W. Völker investighează conexiunea dintre mistica sa cu cea a alexandrienilor, al
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
lumină a adevărului împărtășește cunoașterea unui tip discursiv care se referă la misterul Fecioarei și care ne spune că aceea ce au ajuns simțurile să înțeleagă (καταλαμβάνω) și ceea ce mintea contemplă (διάνοια) nu reprezintă nimic comparativ cu natura divină<footnote Cardinalul Jean Daniélou face o interesantă observație, precizând că Sfântul Grigorie pare să fie primul care realizează o conexiune între rugul aprins și Sfânta Fecioară Maria; a se vedea De Vita Moysis II (SC), 21, n. 3; cf. Martin Laird, op. cit
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
Opal), poate și prin franceză (opale), înainte de a ajunge la forma românească de azi. Safir, numele unei pietre prețioase de culoare albastră, este din skr. saniprija „piatră albastră“. A fost semnul puterii religioase; încă din secolul 6, a fost piatra cardinalilor, iar din secolul 16, piatra episcopilor din Biserica catolică. În tratatele medievale scrise pe tema pietrelor prețioase, se susținea că safirul aduce bucurie, moderează pasiunile interioare și îl face pe purtător pur, neprihănit. Prima „gară“ în care s-a oprit
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
reguli plecând de la propria lor experiență a scenei și de la observarea unor piese ale contemporanilor lor. Anii 1630-1640 sunt deosebit de profitabili pentru teatrul francez datorită lui Richelieu, care dorește să reabiliteze teatrul și meseria de comediant, până atunci foarte criticată. Cardinalul este un om pasionat de teatru, care îi încurajează pe tinerii autori dramatici și are pretenția că scrie și el, chiar dacă, presat de timp, este ajutat de autori experimentați precum Chapelain sau chiar Corneille 5. "Curățind scena de tot felul
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Novissimo din Veneția, el le realizează la Paris, reprezentată în 1647, pe cele ale majorității marilor spectacole. Sunt decoruri grandioase pe care le concepe pentru Mirane, tragicomedia lui Desmarets de Saint-Sorlin, pusă în scenă în 1647 pentru inaugurarea teatrului Palatului Cardinalului 14, și pentru Andromeda lui Corneille în 1650. Corneille, chiar dacă nu teoretizează asupra cântului și spectacolului, nu se dezinteresează chiar complet de regie. El îi incită primul pe autorii dramatici să-și înscrie indicațiile pe marginea textului dialogat. Contrar celorlalți
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
al XVII-lea. (n. tr.) 12 Sublinierea noastră. 13 Această diferență se explică în parte prin lăsarea de o parte a corului în epoca clasică. În teatrul antic, vocea colectivă a corului este cea care enunță cele mai multe sentințe. 14 Palatul Cardinalului va deveni, puțin după aceea, la moartea lui Richelieu, Palatul Regal (le Palais Royal). 15 Repetiția aparține autorului. (n.tr.) 16 "Alt sânge de-al Elenei, o altă Ifigenie Pe altarul sacrificiului este sortită să fie. Tezeu cu Elena în
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
întâiul decorator al hotelului de Bourgogne, va fi fost redactată între 1633-1634. 46 Richelieu ordonă construirea în Franța a primei scene à l'italenne când îl însărcinează, în 1641, pe arhitectul Lemercier să construiască o sală de spectacole la Palatul Cardinalului, care va deveni, la moartea sa, survenită puțin după aceea, Palatul Regal (Palais Royal). 47 "Pe scenă-mi place actorul iscusit, Ce-n public niciodată nu este înjosit; Plăcut prin rațiune, el nu vrea s-o provoace. Cât pentru falsul
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
orbită nava cosmică Vostok 6, pilotată de cosmonauta Valentina Tereșkova. A urmat semnarea, la Palatul Națiunilor Unite, a Memorandului, dintre U.R.S.S. și S.U.A privind stabilirea unei linii de legătură directă Între conducerile celor două țări. În fine, Cardinalul Motini, arhiepiscopul de Milano, a fost ales Papă, sub numele de Paul al VI-lea. Abia după susținerea examenului de sport cu proba practică constând din cele douăzeci de figuri obligatorii F.G.M.A. și jocuri sportive, vine vacanța de vară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
dai din coadă, te rog. Wahrhaftig, un pacificator neîndemânatic, se grăbi să devieze discuția spre subiecte actuale: —Ei, ce ziceți de polonezii ăștia antisemiți? N-au Învățat nimic și n-au uitat nimic. Ați auzit la radio ce-a spus cardinalul ăla din Varșovia despre mânăstirea de la Auschwitz? A reluat Întocmai vechile lor melodii: de ce se Înghesuie evreii, de ce sunt evreii gălăgioși, de ce instigă evreii toată lumea Împotriva bietei Polonii, de ce Încearcă evreii din nou să facă averi de pe urma morților lor, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
una - un accent oarecum tărăgănat pe care l-am mai auzit odată, de mult, în cântecul unei italience. Femeia aceea împărțea secretele destinului dintr-o cutie cu trapez minuscul de pe care papagalul cenușiu, cu lunete albe și coada colorată roșu cardinal, trăgea din când în când cu pliscul planeta vreunei servitoare. Mi-aduc aminte de apariția ei, în zilele de toamnă, pe ulițele liniștite, cu un plod pe spinare, înfășurat în cârpe, și cu o armonică uriașă cu care își însoțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Își Începuse turneul În Midlands. O văzu la Wolverhampton, la Leamington și la Stratford-on-Avon, unde fu recunoscut În sală și convins să urce pe scenă și facă o reverență, gest care deja i se părea la fel de natural cum Îi este cardinalului să Întindă inelul la sărutat. Cu ocazia fiecărei vizite, discuta cu Compton despre Îmbunătățirea piesei prin mici ajustări aduse textului și jocului actorilor, iar la Leamington rămase pentru a repeta câteva scene revizuite. Îi era greu să se gândească la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
devenise el Însuși scriitor, relația suferise o modificare subtilă, cel puțin În ce Îl privea pe el. Viermele invidiei și al geloziei i-o mânca de sub ochi. Se trezi prins În ceea ce romano-catolicii numesc examen de conștiință, despre care un cardinal pe care Îl cunoștea Îi explicase că face parte din pregătirea pentru spovedanie, acuzându-se de egoism, invidie, gelozie, resentimente și o lipsă corespunzătoare de generozitate, modestie, mărinimie și tărie de caracter. Până și ziarul din ziua aceea părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
papă Benedict îl privea cu scepticismul de rigoare: „Și dacă ar fi de zece ori german, nu sunt în stare să mă bucur cu adevărat.“ Și, după o scurtă pauză: „Mă rog, dacă de data asta ar fi ales un cardinal brazilian sau pe unul din Africa...“ În timp ce noi doi, bătrânii - ea în corpolența ei compactă, eu cu spinarea rotundă și pas greoi - înaintam prin nisipul plajei între Glettkau și Zoppot, iar copiii, Leon harnic înaintea tuturor, Lucas visător în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
l; 4 l, pentru lichide, trei ocale; sfert de arroba, 2,9 kg. Dantas, Julio. Scriitor portughez (1876-1962) care a exaltat În opera sa spiritul naționalist și aristocratic al secolului al XIX-lea. Scrierea sa cea mai repezentativă este Cina cardinalilor (1902). Darío, Rubén. Pseudonimul lui Félix Rubén García Sarmiento (1867-1916), poet din Nicaragua considerat tatăl poeziei hispanice moderne, dușman al exagerărilor romantice și al Îngustimilor realiste; și-a scris opera poetică sub influența parnasianismului și a simbolismului francez. Empanada. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]