532,837 matches
-
Din aur și argint, sufletul de gelatină. Telefonul e un păianjen, televizorul o broască țestoasă, Fruntea mea e de porțelan, ochii de mercur, Casa mea e din cărămidă, cărămidă adevărată, Sufletul, sufletul de gelatină. Casa de peste drum A cui e casa de peste drum? E Casa Spaimelor, e Casa Cântării. În ea se adună și sunt fericiți. Vorbesc într-o limbă pe care n-o pot înțelege, Trăiesc într-o lume pe care n-o pot vedea. Mintea mea desenează cercuri, triunghiuri
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/3877_a_5202]
-
sufletul de gelatină. Telefonul e un păianjen, televizorul o broască țestoasă, Fruntea mea e de porțelan, ochii de mercur, Casa mea e din cărămidă, cărămidă adevărată, Sufletul, sufletul de gelatină. Casa de peste drum A cui e casa de peste drum? E Casa Spaimelor, e Casa Cântării. În ea se adună și sunt fericiți. Vorbesc într-o limbă pe care n-o pot înțelege, Trăiesc într-o lume pe care n-o pot vedea. Mintea mea desenează cercuri, triunghiuri, pătrate, Ei cântă dincolo
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/3877_a_5202]
-
Telefonul e un păianjen, televizorul o broască țestoasă, Fruntea mea e de porțelan, ochii de mercur, Casa mea e din cărămidă, cărămidă adevărată, Sufletul, sufletul de gelatină. Casa de peste drum A cui e casa de peste drum? E Casa Spaimelor, e Casa Cântării. În ea se adună și sunt fericiți. Vorbesc într-o limbă pe care n-o pot înțelege, Trăiesc într-o lume pe care n-o pot vedea. Mintea mea desenează cercuri, triunghiuri, pătrate, Ei cântă dincolo, dincolo de mine. Nu
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/3877_a_5202]
-
o zi obișnuită sângele curs în vara asta pe șoseaua dintre aiud și teiuș ajunge și în curtea mea de la țară, aici, însă, nimeni nu mai face dragoste, inima s-a oprit, aici nebunii, puțini și ei, scot morții din case pe bandă rulantă; îmi fac o cafea și simt cum mi se deschide cerul, în timp ce cauciucul ars al roții înfrânate îmi vopsește poarta; mirosul de benzină întră în lada de zestre a mamei și-i pătează cu insistență bluzele, (e
Poezii by Mircea Stâncel () [Corola-journal/Imaginative/3944_a_5269]
-
scriu penultima carte de versuri, și gulerul alb al cămășii mele se îneacă și el, în aerul gripat dintre coroana vișinului și laptop, nevasta mea nu vine săptămâna asta, stă cu strănepoții; parfumul osiilor de lemn ce trec azi prin fața casei trage perdeaua în fața zilei de mâine, în timp ce canonul s-a așezat în pereții albi ai caselor și a adormit pentru totdeauna; iarna te trimite aici să țeși pânze pentru iile bacantelor viitoare; în timp ce zăpada se așeză netulburată de nimeni peste
Poezii by Mircea Stâncel () [Corola-journal/Imaginative/3944_a_5269]
-
aerul gripat dintre coroana vișinului și laptop, nevasta mea nu vine săptămâna asta, stă cu strănepoții; parfumul osiilor de lemn ce trec azi prin fața casei trage perdeaua în fața zilei de mâine, în timp ce canonul s-a așezat în pereții albi ai caselor și a adormit pentru totdeauna; iarna te trimite aici să țeși pânze pentru iile bacantelor viitoare; în timp ce zăpada se așeză netulburată de nimeni peste fostele urme, peste fostele vicii, în care picăturile de sânge înviorează noul anotimp, hai să le
Poezii by Mircea Stâncel () [Corola-journal/Imaginative/3944_a_5269]
-
deasupra mea nu mai e nimeni, deasupra mea e cineva, totuși? la subsol știu precis că țevile de apă caldă s-au spart și fâsâie, ele ruginesc și dispar; se sparg și ruginesc cu o viteză amețitoare, dar intru în casa străzii, unde femeia iubește numai dacă este bătută, dacă i se arată imaginea durerii în acțiune; bărbatul vrea să fie centrul orașului, centrala termică de zonă, căldura lui vrea să urce până la ultimul etaj; prea multe vrea bărbatul ăsta timid
Poezii by Mircea Stâncel () [Corola-journal/Imaginative/3944_a_5269]
-
transformată. ÎNTR-UN MĂR Locuiește-ntr-un măr, în chiliile arcuite din sâmburi, pe solul forjat și smălțuit de flori vulcanice și minereuri, cu ochii țintă la zidirea de la sine-a frumuseții. Într-un măr, în sâmburii lui, durează-ți casă aspră, virginală, ca vizuina unei mici lighioane imobile sub viscolul exuberant. Adu-ți de-a rostogolul, răbdător, și rația de pucioasă, dinamita cotidiană, apoi te-ntinde-n somn între pereții lui spumoși, precum un sacerdot în leagănul de fulgere: din
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/3917_a_5242]
-
Cineva trebuia să omoare cina copilăriei ca să mănânce! Și să ridice mâinile la cer: măcel, sau mister? Esențialitatea lor era carnivoră. Cu focul stins în vatră, „inima și rărunchii”: iată înnobilarea masacrului. Vin acasă. Printre resturi de mâncare, nu găsesc casa. Poate ghiftuirea de sine, autodevorarea până la ultimul os. e desenată pe ziduri din carne de om: singurătăți și pustietăți care nu și-au găsit la timp cuvintele într-o lume care să rimeze cu zgomotul armei de vânătoare...
Moartea căprioarei by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/4159_a_5484]
-
cel din fața ta e imposibil să nu ți se umezească Și ție ochii poate doar unul Poate cu un ochi vezi și cu celălalt ești văzut Și asta se întîmplă mai ales iarnă pe ger Trec pe lînga ziduri și case porți și ferestre zapezi contemporane Poate e dincolo de ele o parte din mine și mă urmărește Cum stau uneori în loc să-mi aduc aminte ceva Deh și respirația se mai oprește și maroniul fațadei Se desface în multe nuanțe și spicul
Poezii by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/4243_a_5568]
-
acum poate La primăvară cînd se zice că da colțul ierbii Cînd umbli așa alene îți mai aduci aminte cum îi scriai fetei aceleia Din liceu un poem de dragoste și ai vrea sa-l găsești Printre hîrtiile din podul casei în lada prăfuita Care a rezistat la toate schimbările de acoperiș Poate e un poem mai proaspăt mai însuflețit Decît acesta care suprapune luminile și umbrele Care mai desface mușchiul de pe oase și le lasă În bătaia vîntului îngrijorat că
Poezii by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/4243_a_5568]
-
Paul Vinicius septembrie - 6.45 a.m. anul tigrului alb și al sufletului de plută pauză de somn la o țigară câștigătoare de timp. frig străin într-o casă la fel de străină. o lumină-mpleticită calică și urâtă cernută prin nori tremurul fricos al frunzelor precum o fecioară subțire înainte de iar eu - ei bine eu - sunt tot mai departe decât departe deși castanul din fața ferestrei seamănă din ce în ce mai mult cu mine iar
Kemada by Paul Vinicius () [Corola-journal/Imaginative/4265_a_5590]
-
tremurul frunzei și luciul apei nimeni nu mi le poate lua mi-au luat pământul de sub picioare ca să-l dea de pomană celui mai redus dintre noi mi-au ars cărțile au urinat în cenușă apoi au plecat satisfăcuți la casele lor mi-au vrut astupa gura cu moloz și pietriș ca pe-o fântână părăsită dar spuma țărânii strălucirea ierbii tremurul frunzei și luciul apei nimeni nu mi le poate lua
by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/4379_a_5704]
-
din “Roșu pentru pietoni”, volum în lucru) o lungă întoarcere-acasă îmi plac ambuteiajele, am atunci vreme să trăiesc un pic. până la primul semafor înghit patru pagini de poezie din cartea proptită-n volan. am vreme să descopăr crăpăturile din frumoasele case de altădată, să schimb câteva vorbe cu mine, să pun întrebări, să răspund. până la primul stop e o lungă întoarcere-acasă. liniștea vecinii bat în calorifere, îi deranjez, nu le place liniștea mea. pata întotdeauna, cât sunt plecat, în casa mea
Poeme noi by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/4633_a_5958]
-
frumoasele case de altădată, să schimb câteva vorbe cu mine, să pun întrebări, să răspund. până la primul stop e o lungă întoarcere-acasă. liniștea vecinii bat în calorifere, îi deranjez, nu le place liniștea mea. pata întotdeauna, cât sunt plecat, în casa mea se sinucide o femeie frumoasă. niciodată nu ajung la timp pentru a o salva. găsesc doar umbra ei, pe podea, ca o pată de sânge.
Poeme noi by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/4633_a_5958]
-
Constantin Iftime În fața zidului casei mele unde-am primit toate rănile umilitoare, Trădător am rămas. Cinic și flămând. Simt sângele cum îmi golește toate formele spre calma adâncire, . Mi-am pierdut carnea, umorile abundente, și Părul- Un tigru din cărțile vechi înotând pe firul gălbui
În lumina tot mai clară a viziunii mele despre poezie by Constantin Iftime () [Corola-journal/Imaginative/4224_a_5549]
-
Ca o grădină podidită de muguri, Să te-ntristezi, să te bucuri... 1980 ARMURĂ Un strămoș fără somn Rătăcește prin mine? Cine-l închide veșnic în vis, Străjer milenarelor mele ruine? Oare sufletul lui E bufnița ce-mi cântă pe casă? Mă ascund uneori în statui, Sub pielea de marmură groasă, Dar și de acolo aud, Până-ntr-acolo mă arde Vuietul surd și absurd Ca o teamă de moarte: „Unde tot rătăcești, Om ori duh din povești?” Ah, cât de
Poezie by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/4164_a_5489]
-
depăși curtea liceului ieșirăm în stradă unde pe asfalt îmi continuai febril lucrează sub Privirile stupefiate ale trecătorilor cu noi formule oculte ermetici radicali alfa și omega rădăcini la cub ipsilon fracții cuneiforme paradigme Piramide și sfere în care integram case și grădini vietăți și arbori gară șosele trăsuri fanfară militară bodegi și chiar și catedrala cu îngerii ei androgini Cuibăriți sub cornișe peste care plăsmuirile mele țeseau o boare proaspătă de geometrii sugerând inscripții primordiale aidoma unor rămășițe de templu
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/4115_a_5440]
-
cade, cade, cade, încet, foarte încet, spre pământ. CONTRACT Nu de mult, un prieten poet, un pic ciudat, mi-a propus să-mi public noile versuri la Editura Pământ. „- Sunt patronul ei” - a adăugat-, „poți avea deplină încredere, e o casă foarte exigentă și selectivă, nu riști să nimerești printre idioți”. Flatat și mândru, mă și comparam cu Whitman, auzeam deja iarba crescând printre litere și țârâit de greieri sub stele mari. Apoi vocea tunătoare a Omului, mușchii lui vânjoși, sângele
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/4188_a_5513]
-
Față de tine, față de mine. Cu gândul la cei dintotdeauna cu mâini întinse și cu ochi lăcrimând spre un Dumnezeu care, când există, când nu există. ACOPERIȘUL S-a întâmplat ca, trecând după ani mulți prin satul meu, să nimeresc în fața casei în care m-am născut (e-a altcuiva) tocmai la ora când cineva, urcat pe-acoperișul cu sure , vechi pătrate de-ardezie, le desfăcea încet, punând în locul lor niște țigle roșii. Habar nu avea că jupuia câteva ceruri de deasupra
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/4188_a_5513]
-
știu pe toți, oriunde v-ați fi dus, Pe-ntinsuri de lumini ori de noroi; Voi toți plecați cu mine spre apus, Iar eu răsar de-a pururea cu voi Doar lângă cer N-a fost să fie, clipa n-avea casă, Eu rătăceam pe dealuri, fără țel. Îndrăgostit de liniștea rămasă După plecarea toamnei de mătasă Spre naltu-nchipuirilor castel; Nici așteptarea nu știa să fie, Iarna părea doar un târziu de gând, O depărtare albă și pustie Cu trup de vânt
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
pregătea să urce un deal i se auzea numai vocea pe sus și am dus acolo un scaun să se așeze și să stea să usuce pe îndelete norii de ploi nesfârșite cum ar șterge o bătrână stând pe pragul casei sticla de lampă după ce și-a pus gura la capătul ei îmbrăcat în cămașă lungă de in eu pun păsările pe cer în forma literei V pândesc în oglindă pe bătrânelul cu chelie și aripi care se plimbă și trage
Poezii by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/4913_a_6238]
-
Mircea Cipariu până la urmă oricum am potrivi cuvintele singurătatea n-are nevoie de oglinzi și pudriere de colecție încep curățenia de primăvară cu obloanele trase fără să îți aud vocea fără să îți văd chipul tu vei intra în casa mea ca un soare iertător ca un Nou Ierusalim unde nu există nici biografie nici sintaxă oamenii fericiți din creierul tău vor trece în creierul meu să trăiască fără constrângeri și taxe oamenii fericiți din creierul meu vor pune pe
Scrisoarea a XII-a by Mircea Cipariu () [Corola-journal/Imaginative/4725_a_6050]
-
când aud printre roți, în uruiri citadine: „Urmează stația Octavian Goga!” Și dintr-odată, ca de-un miracol se clătinară în mine Plopii și nucii, în zărania anilor, tot mai amarilor, Cu jalea Ardealului, dinspre Sibii, în uluiri carpatine Până la casa popii, dinsus, pe-o uliță a Rășinarilor. Pot prăfui margini de târg, neamuri turcite, dând Văcăreștilor Loc de popas, cu martiri și scurtări, și schimbări de domnie, Un călăuz, cântăreț, fiul popii din lumea poveștilor A răsărit ca un mag
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
reanima. O veste cutremurătoare: S-a sinucis nebunul cu trompeta. (Aiurea, îmi spuse, cinic, filozoful: A fost asasinat... spiritual.) Vers ...Mă așteaptă lungul drum în căutarea locului nașterii melancoliei. Această zi Asemenea altuia, spun: Nu vreau să mă întorc spre casă. Nu sunt pasăre migratoare. De ce n-aș sta în parcul părăsit care de abia își mai trage răsuflarea? De ce n-aș uita de mine ca de un gând... O, această zi, mai grea ca o cruce, gâfâie, plimbându-se pe
Poeme noi by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/4634_a_5959]