1,431 matches
-
nici o delegație la Paris. „Participarea cehoslovacă ar fi interpretată ca o dezmințire a prieteniei cu Uniunea Sovietică și cu restul aliaților noștri. De aceea, guvernul a decis În unanimitate că nu va fi prezent la această conferință.” De ce au cedat cehii? Vecinii lor unguri și polonezi, cârmuiți deja de comuniști sub ochiul grijuliu al Armatei Roșii, nu puteau decât să urmeze „indicațiile” sovietice. Dar În Cehoslovacia, Armata Roșie plecase de mult și comuniștii nu dețineau Încă monopolul puterii. Cu toate acestea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
părăsească această parte a Europei; așa cum evenimentele aveau să confirme, viitorul Estului rămânea strâns legat de soarta gigantului vecin. Cehoslovacia părea să fie, desigur, excepția. Mulți cehi i-au Întâmpinat pe ruși ca pe niște eliberatori. După acordul de la München, cehii nu-și mai făceau iluzii cu privire la puterile occidentale: guvernul În exil de la Londra, condus de Edvard Beneš, a fost singurul care a făcut avansuri clare Moscovei Înainte de 1945. După cum se exprima Beneš față de Molotov În decembrie 1943, „În chestiunile de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cele din Est. Nu e clar dacă liderii sovietici l-au crezut pe Gottwald când acesta Îi asigura că Partidul Comunist Cehoslovac va triumfa prin forțe proprii. Dar cel puțin până În toamna anului 1947, Stalin a lăsat Cehoslovacia În pace. Cehii au expulzat populația germană din regiunea sudetă (ceea ce le-a atras ostilitatea Germaniei și i-a făcut și mai dependenți de protecția sovietică), iar accentul pus de guvernele postbelice ale lui Beneš pe efort, proprietate de stat și planificare economică
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
partidele comuniste din Franța și Italia, deși Își afirmau În continuare loialitatea față de Moscova, funcționau În viața de zi cu zi fără sfaturi sau instrucțiuni din străinătate. Liderii de acolo nu erau la curent cu intențiile lui Stalin. Ca și cehii, dar cu și mai puține directive din partea Uniunii Sovietice, ei urmau o „cale spre socialism” franceză sau italiană, participând la coaliții de guvernare și tratând obiectivele naționale și pe cele comuniste ca perfect compatibile. Toate acestea au Început să se
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Szklarska Porêba, reprezentanții francezi și italieni au trebuit să rabde predici avizate despre strategia revoluționară din partea iugoslavilor Eduard Kardeli și Milovan Djilas, al căror „stângism” exemplar era proslăvit de Jdanov și Malenkov, delegații sovietici. Comuniștii din Vest (precum și reprezentanții partidelor ceh și slovac, pe care critica Îi viza În egală măsură) au fost realmente luați prin surprindere. Coexistența pașnică, de felul celei pe care o urmăriseră ei În politica internă, nu mai era la ordinea zilei. O „tabără democratică antiimperialistă” (În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1938 numărul de mașini pe cap de locuitor era comparabil În Austria și Cehoslovacia, În 1960 cifra austriacă era de trei ori mai mare decât cea cehoslovacă. Nici măcar produsele În care excelau - În special armele mici - nu le mai aduceau cehilor vreun profit, de vreme ce erau obligați să-și direcționeze exporturile exclusiv către stăpânii sovietici. Cât despre apariția unor mamuți industriali ca Gottwald Steelworks În Ostrava, identic cu oțelăriile din Polonia, RDG, Ungaria, România, Bulgaria și URSS, aceștia reprezentau pentru cehi nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
aduceau cehilor vreun profit, de vreme ce erau obligați să-și direcționeze exporturile exclusiv către stăpânii sovietici. Cât despre apariția unor mamuți industriali ca Gottwald Steelworks În Ostrava, identic cu oțelăriile din Polonia, RDG, Ungaria, România, Bulgaria și URSS, aceștia reprezentau pentru cehi nu o industrializare rapidă, ci o arierare forțată (s-au pus În practică programe-fulger de industrializare bazate pe producția de oțel, În ciuda faptului că Cehoslovacia avea resurse limitate de minereu de fier). După beneficiile inițiale aduse de creșterea fără precedent
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de croați, 1,4 milioane de sloveni, 800.000 de musulmani (cei mai mulți În Bosnia), 800.000 de macedoneni, 750.000 de albanezi, 496.000 de unguri, 400.000 de muntenegreni, 100.000 de aromâni și un număr incert de bulgari, cehi, germani, italieni, români, ruși, greci, turci, evrei și rromi. Dintre aceștia, numai sârbii, croații, slovenii, muntenegrenii și macedonenii erau recunoscuți ca etnii În Constituția din 1946, Însă li se recomanda, lor și celorlalți, să se considere „iugoslavi”5. Să fii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și Încarcerați Între 1950 și 1951 nu era, Însă, o figură destul de importantă pentru a juca rolul de lider și agitator În marele proces public comandat de Stalin. În primăvara anului 1951, Beria, șeful poliției sovietice, i-a instruit pe cehi să schimbe orientarea investigației de la un complot titoist spre unul sionist. Din acest moment, Întreaga afacere a fost În mâinile serviciilor secrete sovietice - colonelul Kamarov și un al doilea ofițer au fost trimiși la Praga pentru a se ocupa de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a procesului, cotidianul comunist praghez Rudé Právo comenta Într-un editorial: „Te cutremuri de scârbă la vederea acestor făpturi reci și fără inimă. Vipera de Slánský”, continua ziarul, se baza pe „aceste elemente străine, canalii cu un trecut suspect”. Un ceh, explica autorul, nu ar fi putut comite asemenea crime: „Numai niște sioniști cinici, fără patrie... cosmopoliți vicleni, vânduți dolarului. În activitatea lor criminală au fost mânați de sionism, naționalism evreiesc burghez, șovinism”. Unsprezece dintre cei 14 au fost condamnați la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu avea asemenea precedente. Cu naționalismul anxios specific țărilor mici, polonezii, românii, croații și alții se autoreprezentau nu ca niște escorte Îndepărtate la marginea civilizației europene, ci mai degrabă ca apărători neînțeleși ai celei mai de preț moșteniri europene - așa cum cehii și maghiarii Își spuneau, nu fără motiv, că se află În inima continentului. Intelectualii români și polonezi preluau de la Paris tendințele artistice și intelectuale, așa cum intelighenția germanofonă din fostul Imperiu Habsburgic, din Rutenia subcarpatică până la Trieste, le prelua de la Viena
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
constituiau tot atâtea mijloace prin care tânăra generație postbelică se distanța de originile sociale și de trecutul național. Hotărârea de a deveni comunist (sau marxist - ceea ce, În circumstanțele de atunci, Însemna, de obicei, comunist) era luată de timpuriu. Cum mărturisește cehul Ludìk Pachman: „Am devenit marxist În 1943. Aveam 19 ani și gândul că deodată Înțelegeam tot și puteam explica tot m-a sedus, ca și ideea de a mărșălui alături de proletarii din Întreaga lume, Întâi Împotriva lui Hitler și apoi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
exact asta se dorise. Stalin Își decupase cu succes un perimetru defensiv adânc În inima Europei, scoțând Estul din ecuație. Viața intelectuală și culturală europeană de după al doilea război mondial se desfășura pe o scenă drastic micșorată, de unde fuseseră măturați cehii, polonezii și ceilalți. În ciuda faptului că problema comunistă era În centrul dezbaterilor occidentale, experiența practică a „comunismului real” cu câțiva kilometri mai la est a trecut practic neobservată - de nimeni alții decât cei mai fervenți admiratori ai comunismului. Starea intelectuală
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
că sovieticii Își recunoșteau greșeala făcută prin instalarea lui Gerõ În iulie. Această eroare nu avea să se mai repete după reinstaurarea ordinii la Budapesta. Hrușciov a pornit apoi spre București pentru a se Întâlni cu liderii români, bulgari și cehi și pentru a coordona planurile de intervenție În Ungaria (o altă delegație se Întâlnise cu liderii polonezi În ziua precedentă). Între timp, Nagy continua să protesteze față de intensificarea activității militare sovietice. La 2 noiembrie, el a cerut secretarului general al
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
standardelor mai recente, nu Îl foloseau foarte mult: trei sferturi din adulții italieni se uitau la televizor mai puțin de 13 ore pe săptămână. Două gospodării est-germane din trei aveau un televizor (deși mai puțin de jumătate posedau un frigider); cehii, ungurii și estonienii (care puteau urmări programele de televiziune finlandeze Încă din 1954) urmau la mică distanță. Impactul televiziunii a fost complicat. Conținutul ei nu a fost, la Început, extrem de inovator - televiziunile de stat reglementau strict conținutul politic și moral
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
față de opiniile divergente după modelul maghiar) și dificultățile apărute În Slovacia. Ceho-Slovacia (cum i s-a spus inițial) a fost dintotdeauna un stat problematic și dezechilibrat. Minoritatea solvacă din sudul și estul țării era mai săracă și mai rurală decât cehii din nord-vest. Eliberați de sub stăpânirea maghiară În 1918, slovacii erau rudele sărace În Cehoslovacia multietnică dintre cele două războaie mondiale, iar Praga nu-i trata Întotdeauna bine. Astfel, mulți politicieni slovaci au Întâmpinat cu bucurie scindarea țării În 1939 și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Cehoslovacia multietnică dintre cele două războaie mondiale, iar Praga nu-i trata Întotdeauna bine. Astfel, mulți politicieni slovaci au Întâmpinat cu bucurie scindarea țării În 1939 și apariția, sub oblăduirea naziștilor, a unui stat-marionetă „independent”, cu capitala la Bratislava. Invers, cehii din Boemia și Moravia, urbani și preponderent social-democrați, au fost cei care au votat pentru comuniști În alegerile postbelice, În timp ce slovacii catolici s-au opus sau au rămas indiferenți. Cu toatea acestea, Slovacia nu a dus-o rău sub comunism
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
comuniștii, evreii și intelectualii erau mai puțin numeroși În Slovacia și mult mai izolați de restul societății. Majoritatea slovacilor erau săraci și lucrau la țară. Pentru ei, urbanizarea rapidă și industrializarea din primul deceniu postbelic au adus avantaje reale. Spre deosebire de cehi, ei nu erau deloc nemulțumiți de soarta lor. Atmosfera din regiunea slovacă s-a schimbat subit după 1960. Noua Constituție „socialistă” făcea și mai puține concesii inițiativei sau opiniei locale decât cea dinainte; puțina autonomie acordată Slovaciei În reconstrucția postbelică
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sovietici că evenimentele din Cehoslovacia erau benigne - că aveau chiar de câștigat din popularitatea recentă a Partidului Comunist Cehoslovac și din credința regăsită Într-un proiect socialist Întinerit. Dacă Dubček a făcut această eroare de calcul fatală, e fiindcă reformiștii cehi Înțeleseseră greșit lecția din 1956. Ei credeau că vina lui Imre Nagy fusese ieșirea din Pactul de la Varșovia și declarația neutralității maghiare. Câtă vreme Cehoslovacia rămânea ferm În Pact și era incontestabil aliata Moscovei, Brejnev și colegii lui aveau să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fiindcă Statele Unite erau implicate până peste cap În Vietnam. Cu numai cinci săptămâni În urmă, Moscova și Washingtonul semnaseră un Tratat de Neproliferare Nucleară: SUA nu avea de gând să pună În pericol un asemenea câștig de dragul câtorva milioane de cehi rătăciți. și așa, la 21 august 1968, 500.000 de soldați ai Pactului de la Varșovia - proveniți din Polonia, Ungaria, Bulgaria, Republica Democrată Germană și Uniunea Sovietică - au intrat În Cehoslovacia 14. Invazia a suscitat o oarecare rezistență pasivă și destul de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fost duși la Moscova și obligați să semneze un document prin care renunțau la o parte din program și agreau ocupația sovietică a țării lor, iar Kremlinul a fost nevoit să accepte faptul că reformiștii se bucurau de sprijinul popoarelor ceh și slovac și le-a permis să rămână oficial la cârma țării, cel puțin pentru moment. Era, evident, riscant să procedeze altfel. Deși Înăbușirea reformelor de la Praga - „normalizarea” - a Început imediat. Următorul congres al partidului a fost contramandat, s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
est-germanului Walter Ulbricht, bulgarului Todor Jivkov și polonezului Gomu³ka. Dar Brejnev a preferat să-l mai lase pe Dubček În funcție câteva luni, să continue federalizarea țării (pentru a-i separa pe slovaci, a căror doleanță principală era satisfăcută, de cehi, care erau mai radicali) și să vadă ce se Întâmplă - menținând trupele Pactului pe teritoriul cehoslovac, pentru orice eventualitate. Au avut loc câteva demonstrații studențești În apărarea reformelor, iar În orașele industriale din Boemia și Moravia a apărut, pentru scurt
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de Întoarcere la stalinism. Represiunea care a urmat a fost mai puțin demonstrativă, dar foarte eficace. Au fost evitate procesele publice, dar, În următorii doi ani, Partidul Comunist Cehoslovac a fost curățat de elementele „nesănătoase” (nouă din zece excluși erau cehi). Cei care fuseseră activi sau jucaseră un rol important În Primăvara de la Praga au fost „intervievați” și puși să semneze declarații prin care Își renegau acțiunile și condamnau reformele lui Dubček. Cei mai mulți au semnat. Cei care au refuzat și-au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
studențești și, În același timp, au determinat guvernul să le pună capăt. În aprilie 1969, la Riga, capitala Lituaniei, studenta evreică Ilia Rips și-a dat foc În semn de protest față de tratamentul aplicat lui Dubček de către sovietici. Cât despre cehi și slovaci, care erau până atunci printre cele mai filoruse națiuni din blocul comunist, ei s-au cantonat definitiv Într-o supunere mohorâtă. Dar toate acestea nu reprezentau un pericol. Mesajul Kremlinului fusese receptat: statele socialiste Înfrățite aveau o suveranitate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ezita să recurgă la forță În caz de necesitate garanta din nou siguranța zonei sovietice. Dar nu mai era posibil (și nici nu a mai fost vreodată posibil) - iar aceasta a fost adevărata lecție a anului 1968, mai Întâi pentru cehi și, cu timpul, pentru toți ceilalți - să pretinzi că un regim comunist se baza pe adeziunea poporului, pe legitimitatea unui partid reformat sau chiar pe lecțiile istoriei. La Praga, strivirea mișcării reformiste a lăsat un gust extrem de amar. Mulți dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]