2,949 matches
-
Vezi comentariile prilejuite de aniversarea a 200 de ani de la revoluția franceză, în volumul special dedicat evenimentului de revista "Le Débat" (noiembrie-decembrie 1989, nr. 57). 206 O decizie a Ministerului instrucțiunii obliga toți membrii corpului didactic să participe la pregătirea celebrărilor de acest gen. Directorii școlilor erau făcuți direct responsabili pentru organizarea din timp a "serbărilor care să comemoreze evenimentele importante ale istoriei naționale". Programul trebuia să conțină neapărat "o cuvântare a unuia dintre profesorii sau învățătorii școlii" despre "însemnătatea evenimentului
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
pro = abreviere pentru professionnel și pro = prepoziția pentru) sau toate exploatările PROTEVARA, generația PRO; "Un radio care te ascultă" (verbul a asculta induce izotopia cotidiană "a asculta păsul cuiva", dar și interpretarea relației asimetrice de supunere într-o logică a celebrării publicului suveran); • complexă, antrenînd în rimă mai multe elemente Quand j'entends le mot trafic/Je sors mon automatic (automatic reprezentînd pe o izotopie polițistă arma, iar într-o lectură automobilistică schimbătorul automat de viteze, după cum traficul poate fi de
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
de semnificare în lumea contemporană (M. Real, 1989: 255). * Mass-media concentrează puterea economică și socială (logica profitului dictează structurile și practicile oligopolurilor mediatice). Din acest motiv profitul economic și nu angajarea socială primează. * Mass-media ne oferă posibilitatea participării la marile celebrări colective (jocuri olimpice, lansarea unei nave în spațiul cosmic, semnarea unor tratate internaționale, alegerea unui președinte etc.). Analiza rituală a demonstrat de altfel rolul paraliturgic al mass-media ca sursă a transcendenței, a "experienței estetice", culturale, emoționale. În raport cu aceste trăsături dominante
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
românești (pentru a o face cunoscută italienilor), cu cele cultural italiene (pentru ca românii să cunoască mai bine Italia). Când acesta contopire se materializează printr-o căsătorie noi suntem deosebit de fericiți. Autorizăm căsătorii catolice pentru credincioșii noștri și acceptăm cu bunăvoință celebrarea acelora greco-ortodoxe atunci când unul dintre soți este catolic. Suntem cu toții creștini, să nu uităm asta. Tot așa și pentru învățământul religios în școlile publice, de care se discută atât de mult. Dacă ar fi posibil să-l facem noi, să
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
măsură să sprijine cultul abia restaurat, pentru a se mai celebra prin participarea inimii, după cum apare evident în Horațiu (65-8 a.Chr.), al cărui scepticism în materie de religie nu mai putea să confere operei sale Carmen saeculare, compusă pentru celebrările centenare ale Romei din anul 17 a.Chr., o eficacitate considerabilă în profunzime; nici măcar asumarea demnității de Pontifex Maximus în anul 12 a.Chr., de către Augustus nu mai putea schimba mersul lucrurilor. 2.2. Cultul imperial Principalele aspecte al politicii
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
strălucitor al primăverii. Comemorarea anuală a zilei morții lui Adonis, în care femeile din Byblos se abandonau unor manifestări dezlănțuite de jale, în timpul cărora printre plânsete sfâșietoare înmormântau o imagine a tânărului zeu, constituia în fapt, nucleul central al acestei celebrări mistice. După o scurtă vreme, durerea se preschimba în bucurie și pioasele zeului anunțau tresăltând de bucurie: Adonis trăiește! Chiar și simbolismul acestui cult în care se exprima durerea pentru o moarte cu totul prematură și dorința arzătoare a unei
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și de alți împărați și au fost celebrate îndelung cu prilejul jocurilor de la Corint, după cum se poate citi în cartea a X-a a Metamorfozelor lui Apuleius (125-170). Din paginile autorilor păgâni și creștini cunoaștem și subiectele preferate în cadrul acestor celebrări: nelegiuirea Pasifaei care, în lascivitatea ei, s-a expus taurului; a lui Attis care și-a mutilat organele genitale; a Danaidelor și Dircelor care au fost mai întâi deflorate și apoi înjunghiate (mimări impudice); zborul lui Icar care a căzut
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
alternativă a bazilicilor de către autoritățile militare și de cele bisericești nu putea fi ignorată de privirile atente ale soldaților. Implementarea progresivă a voinței imperiale de se a crea o cât mai mare coeziune religioasă între soldați a devenit vizibilă prin celebrarea sfintele liturghii în castre și administrarea botezurile soldaților sau familiarilor lor din taberele militare ori din preajma acestora. Exercitarea decentă a riturilor creștine necesita și un spațiu corespunzător. Este posibil ca în aceste condiții bazilicile să fi primit o destinație religioasă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
aceleași, prin comparație cu experiența trăită de părinți. Momentul istoric luat în considerare ajută la înțelegerea motivelor pentru care aceeași valoare își pierde din intensitate sau câștigă brusc în importanță. Patriotismul, spre exemplu, alimentat constant de învățăturile istorice și de celebrarea unor anumite momente, poate deveni o valoare de rutină, dar primește brusc o încărcătură emoțională mobilizatoare în momentul în care conjunctura internațională devine amenințătoare și pune în pericol patria. Intenția din spatele manifestării unei valori îi conferă acesteia adevărata sa semnificație
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
trimite și la calitatea de persoane suficient de sigure pe ele însele pentru a dispune în felul acesta de distanțe și naționalități. În sfârșit, nu lipsesc palatele, porturile de iahturi, cazinourile sau hipodromurile, servind de locuri de întâlnire și de celebrare a acestui cosmopolitism. Unii mari burghezi ajung astfel să folosească repertorii de adrese particulare, compuse din mai multe registre alfabetice. Unul dintre ei, după ce a trăit mai mult timp în Italia, avea nu mai puțin de patru astfel de carnete
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
oglindă a femeii care, iubind, se desparte de viață, de Luțica cea "ră de muscă" și de propriul ei trecut, ca de un groaznic coșmar în care oamenii sunt pătimași și flămânzi, asemeni crapilor "cu gurile lacome, hâde". Cu această celebrare a iluziei creatoare se încheie, de altminteri, și cariera de prozator a lui Lovinescu. Pentru că cele câteva episoade publicate în presa vremii din monumentalul proiect al Mălurenilor par a ilustra un alt gen de proză, clasicizat, de tipul cronicii de
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
suprem și luându-i omului orice putere de intervenție în afară de supunerea la porunci. Numai în aceste condiții se poate evita orice ruptură prejudiciabilă pentru credința grupului și se poate asigura viitorul. Memoria însăși este atomizată prin suprapunerea evenimentelor. Doliul și celebrarea lui primează pe termen lung asupra evenimentelor propriu-zise. Doliul de pe 9 av este pregătit, începând de pe data de 17 a lunii tamuz, într-o perioadă de trei săptămâni, zile de adâncă tristețe care constituie perioada cea mai neagră a anului
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
tradiția rabinică face să coincidă 9 av, data distrugerii Templului, cu cea a nașterii lui Mesia, într-atât poartă ea în sine promisiuneayy. Această zi de doliu nu încheie anul evreiesc. Luna următoare este consacrată rugăciunilor de penitențăzz care preced celebrările anului nou, apoi urmează Marea Iertare (Kippur), în timpul căreia credincioșii își manifestă căința, fac ispășire și imploră iertarea divină. Amintirea celor Zece Martiri, eroii rabinici deja menționați, este evocată în dimineața zilei Marii Iertări, unul dintre cele mai solemne momente
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
societatea de consum a cărei ambiție afișată este de a elibera principiul plăcerii, de a smulge omul dintr-un întreg trecut de privațiuni, de inhibiție și de ascetism. Gata cu poruncile disciplinare și rigoriste, este momentul clamării dorințelor materiale, al celebrării divertismentului și consumului, al desfătării perpetue în plăceri private. Faza II corespunde lansării pe orbită a unui individualism de masă, hedonist și consumerist. Hedonism individualist care s-a concretizat în noi practici de consum, acesta devenind una dintre principalele preocupări
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
mai e pasiv și hipnotizat, ci un actor informat care-și poartă de grijă, se supraveghează, își schimbă atât aspectul fizic, cât și igiena de viață. De aceea trebuie combătute sociologiile care interpretează cultura contemporană sub semnul unui prezenteism dedat celebrării plăcerilor trăite de pe o zi pe alta. Adevărul este că oamenii bombardați cu informații mai mult sau mai puțin alarmiste și împărțiți între norme conflictuale sunt din ce în ce mai puțin nepăsători față de clipă. Pe de o parte, solicitările hedoniste; pe de alta
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
contemporană trăiește momentul triumfului miniaturizării, sărbătoarea hipermodernă a gigantismului. În acest context, nici logica temporală dominantă a sărbătorii și nici sensul ei social n-au rămas neschimbate. Se știe că, în definiția ei cea mai curentă, sărbătoarea are ca obiect celebrarea unei divinități, a unei ființe, a unui eveniment căruia colectivitatea îi acordă o importanță cu totul deosebită. Modalitate de a perpetua amintirea și de a păstra vii tradițiile, sărbătoarea avea drept centru de greutate trecutul, sub forma lui religioasă sau
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
mai numeroase din domeniul pedagogic, controversele legate de școală și de „scăderea nivelului” învățământului pentru a ne convinge de contrariu. Ce înseamnă aceste reacții, dacă nu un imperativ al activității formatoare care nu ține în niciun fel de planeta consumeristă? Celebrarea plăcerilor subiective e o tendință majoră în epoca noastră, dar există și una care împinge în cu totul altă direcție: este vorba de datoria formării tinerilor, a structurării lor intelectuale, a dobândirii de cunoștințe fundamentale ca o condiție a autonomiei
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
a aduce jertfe și a oficia ritualuri legate de sex și de sânge. Ce forțe, ce umbre sunt dirijate, reorientate, puse în mișcare în timpul ritualurilor și datorită lor? Moartea și fecunditatea par să se împletească în chip straniu în această celebrare a unei nașteri misterioase, a cărei taină va rămâne închisă între pereții încăperii, veritabilă „cutie neagră” slujind la săvârșirea unor rituri obscure. Astfel, ritul devine, la Artaud, metafora unei noi vieți, a renașterii, a unei reclădiri din temelii pe care
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
mort și un actor viu”, figura de ceară este sursa acelui sentiment de bizar, de straniu, care, crede Kantor, ar trebui să șocheze dureros publicul. Moartea și degradarea își dau astfel mâna pentru o „ultimă paradă”, acea „paradă vidă”, acea „celebrare care nu duce nicăieri” al cărei punct culminant este numit - cum altfel? - „complicitatea cu vidul”. Și totuși, în plin „simulacru înșelător”, în plină iluzie ce lasă un gust de „improvizație încropită repede și prost”, își face loc un fior tragic
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
persoane care ajută; conțin situații de învățare paralele cu acelea ale copilului, în care protagonistul va avea succes; prezintă o criză în care protagonistul poate depăși problema; dezvoltă sentimentul identificării cu protagonistul ca rezultat al victoriei sale; culminează cu o celebrare în care este recunoscută valoarea specială a protagonistului. Poveștile tradiționale cum sunt „Rășușca cea urâtă” sau „Vrăjitorul din Oz” conțin toate elementele de mai sus. Copiii întâlnesc multe situații stresante în viața lor și adesea au reacții psihosomatice și comportamentale
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
parte...), asupra părții de aleatoriu în privința condițiilor de supraviețuire a ceea ce a scăpat de furia vandală a creștinilor (urcioare gnostice îngropate în deșertul egiptean la Nag Hammadi, biblioteci epicuriene în reședințe acoperite și protejate de erupția Vezuviului), fără a uita celebrarea dușmanilor care citează abundent textele victimelor lor (Origen, care atacă în mai multe cărți lucrarea Contra creștinilor a lui Celsus, asigură în acest fel transmiterea unei mari părți din ea către posteritate!) sau analiza rolului schimbărilor de suporturi (de la papirus
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
dialogurile lui Platon, a căror influență și ale căror ravagii din ultimele două milenii ar putea da naștere unei enciclopedii a daunelor... O mână de fragmente din opera unui gânditor ce pare major - Leucip - contra a două mii de pagini consacrate celebrării urii față de lumea terestră - Platon: iată cum o civilizație poate fi orientată spre lumină sau spre întuneric. A aduna aceste fragmente, a găsi aceste pagini mototolite și rupte, aceste suluri care se fac praf și pulbere, aceste papirusuri fărâmițate sunt
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
altfel. Tot așa cum bucuria păgână este greu de interpretat, independent de ceea ce a făcut creștinismul din acest termen, confiscat, învăluit în fum de tămâie și stropit cu agheasmă. Putem totuși afirma că o astfel de sensibilitate ține mai mult de celebrarea vieții decât de detestarea ei. O precauție în modul de întrebuințare: hedonismul face din plăcere binele suveran, scopul spre care trebuie să tindem, obiectivul în stare să aducă laolaltă reflecția și acțiunea; cât despre eudemonism, acesta afirmă necesitatea de a
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
iată modul de întrebuințare al unui hedonism care propune o plăcere fină, subtilă, elegantă: aceea, supremă, a autonomiei - în sens etimologic. Atunci, râsul se poate înstăpâni. Marele râs eliberator al celui care înțelege că bucuria cere adeziunea la realitate, la celebrarea trupului, la îndrăgirea a ceea ce e imanență vie și concretă, la dragostea pentru această lume, singura care ne este dată. În teatrul lui Democrit râd și fecioarele tinere, și cele vârstnice, filosofii și hamalii, brutarii cu pâinișoarele lor și apicultorii
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
pictura și muzica, ambele activități ținând incontestabil de estetică - a cărei etimologie amintește de capacitatea de a... mirosi. În schimb, zadarnic am căuta în lucrările de filosofie vreun elogiu adus olfacției, gustului sau pipăitului, și cu atât mai puțin o celebrare a activităților artistice asociate: nimeni nu recunoaște oenologia, știința parfumurilor sau gastronomia ca discipline ținând integral de artele frumoase. Plimbându-se parfumat prin agora, Aristip incită la formularea tuturor acestor considerații: el își revendică animalitatea și nu uită că aparține
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]