9,103 matches
-
un capăt de jar, când ploaia căde-va, ruginită și grea să-i pună căpăstru și s-o lege de-o șea, urlând către ceruri, s-adie un vânt cu ropot de crivăț, să se-nfoaie, suflând, s-aprindă din umbra cenușii un foc uscându-i durerea, să renască la loc. Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: Goi...amăgindu-ne-n ploi / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1998, Anul VI, 20 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Doina Bezea
GOI...AMĂGINDU-NE-N PLOI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383608_a_384937]
-
de netrecut și labirinturi de nepătruns. Distanța nu e doar o cale de parcurs, ci un pustiu necuprins. A rămas puțină lumină, în inima mea ecouri s-au stins, iar iubiri ce pe rând s-au sfârșit sunt acum doar cenușă, nisipuri în vânt... Te chem rugând, te aștept sperând, îți vorbesc dar vocea ta nu-mi răspunde, o păstrez doar în gând, iar privirea ta arde în amintiri din trecut. A rămas puțină lumină... În pădurea de gânduri mă pierd
A RĂMAS PUȚINĂ LUMINĂ de NINA DRAGU în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382884_a_384213]
-
Marin Mihalache Publicat în: Ediția nr. 2321 din 09 mai 2017 Toate Articolele Autorului Vă întreb pe voi îngeri de pază Care zi și noapte stați de priveghe Cum înfloresc crinii serafici Din țărâna de pe morminte opacă? Cum cresc din cenușă aripile De foc ale Pasărei Phoenix, Înveșmântând cu lumină Cerul întreg și pământul? Pe jeratecul crugurilor celeste S-au topit sorii și galaxiile Și s-au umplut clepsidrele Cu nisipul de aur al stelelor. Râurile de sânge ale veacului S-
PASĂREA PHOENIX de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/382898_a_384227]
-
născut vei fi cărbune, din cercurile anilor trecuți lăstarul ce-a crescut va înfrunzi din nou iar tu zâmbește c-ai lăsat în urma ta splendoarea înfrunzită a unei vieți ce poate deveni-va lemn de foc iar tu vei aduna cenușa ce-a rămas ca pe-o îmbrățișare a pruncului născut la fel de nud la fel de desfrunzit ducând spre cer iubirea a ta, a lui, a tot ce-a înflorit. Cântul apusului Ți-ai zărit chipul în oglinda sufletului, Te certai cu timpul
CÂNTUL APUSULUI de ANA PODARU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382939_a_384268]
-
am învățături morale pentru doamna Elena Mitrea, nu îmi permit, este inteligentă, este un om frumos și agreabil, iar de aceea am numai o urare: Bine ați revenit! Ați lăsat loc de bună ziua, bună ziua veți găsi, dacă ați fi lăsat cenușă, cenușa v-ar fi așteptat! Eu cred că reîntâlnirea doamnei Mitrea cu oamenii din rândurile cărora nu se poate spune că a ieșit vreodată, spre deosebire de alții, va avea deosebire de cum sunt și vor fi, alte reîntâlniri ale vremelnicilor peregrini pe
ELENA MITREA REÎNTÂLNIRI, JOS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382958_a_384287]
-
învățături morale pentru doamna Elena Mitrea, nu îmi permit, este inteligentă, este un om frumos și agreabil, iar de aceea am numai o urare: Bine ați revenit! Ați lăsat loc de bună ziua, bună ziua veți găsi, dacă ați fi lăsat cenușă, cenușa v-ar fi așteptat! Eu cred că reîntâlnirea doamnei Mitrea cu oamenii din rândurile cărora nu se poate spune că a ieșit vreodată, spre deosebire de alții, va avea deosebire de cum sunt și vor fi, alte reîntâlniri ale vremelnicilor peregrini pe esplanadele
ELENA MITREA REÎNTÂLNIRI, JOS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382958_a_384287]
-
porțile sanatoriilor de reabilitare, asta în timp ce toamna îți aruncă frunze deshidratate în cana cu ceai de tei și gunoierul cară fluierînd, în tomberoane, romane prăfuite, nedeschise vreodată de nimeni. Se prea poate să umble liliecii apusului cu picioarele goale prin cenușa caldă a satelor părăsite, se prea poate ca șeful gării, după o sticlă de țuică, să-și închipuie femei rătăcite prin vagoane, dar revoluțiile adevărate se fac tot pe bază de listă, nimic nu te poate compromite în istorie mai
GAIA-MAŢU de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382984_a_384313]
-
2016. Ce tablou nefiresc Unii stau rezemați de hotarele lumii și privesc plictisiți fumul gros, risipit, Alții dau foc la rugi și atâta nebunii Morții cațără cruci, nu e timp de dormit, Mai aleargă prin jar cu călcâiele fripte, Cu cenușă-n genunchi, câțiva oameni, haotic, Adunând gloanțe vii și pumnale înfipte De la mame și fii cu obrazul cianotic, Parcă urlă și luna prinsă-n cer sângeriu, Chiar și lupii s-au dus, s-au ascuns prin păduri, Numai clopotul bate
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
goana, ... Citește mai mult Ce tablou nefirescUnii stau rezemați de hotarele lumiiși privesc plictisiți fumul gros, risipit,Alții dau foc la rugi și atâta nebuniiMorții cațără cruci, nu e timp de dormit,Măi aleargă prin jar cu călcâiele fripte,Cu cenușă-n genunchi, câțiva oameni, haotic,Adunând gloanțe vii și pumnale înfipteDe la mame și fii cu obrazul cianotic,Parcă urlă și luna prinsă-n cer sângeriu,Chiar si lupii s-au dus, s-au ascuns prin păduri, Numai clopotul bate
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
suflet urcînd un fel de greață? Nu sîntem noi copiii năpăstuiți cu anii? Nu sîntem salahorii istoriei și-ai clipei? Un singur fel de plată răscumpără și banii, Dar și minciuni și vinderi din ghiarele risipei. Pe străzi ca de cenușă dorm case și dorm ziduri, Ne-au dispărut coșarii odată cu norocul, Săracii fără nume cer doar o supă-n bliduri, Nu își mai știe nimeni nici șansa și nici locul. Cu toate-acestea însă speranța e-n durere, În reciclarea umbrei
SÎNT O RANĂ de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383070_a_384399]
-
cea de pe urmă! Atunci trebuia să fi divorțat de soție și să mă fi căsătorit cu tine. Am fi fost cu toții fericiți, ar fi avut și copilul meu un tată...” Și tot așa pe vreo trei pagini și-a pus cenușă-n cap, cerându-mi în final doar să-l vizitez împreună cu băiatul, să-l vadă și el cum arată, insistând să nu-i fur măcar această bucurie. Cu fălcile încleștate de furie am luat un petic de hârtie, pe care
CAP. 4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2218 din 26 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383079_a_384408]
-
un petic de hârtie, pe care am scris cu majuscule doar atât: DUMNEZEU NU DOARME NICIODATĂ! Și m-am semnat. I-am trimis-o, în speranța să mă lase-n pace pentru totdeauna. Iar scrisoarea lui am ars-o și cenușa am spulberat-o pe fereastră, ca să nu-mi mai amintesc de el. De la el n-am mai primit nicio scrisoare, dar amintirile...( Maria izbucnește-n plâns). De ce mă chinuiesc aceste nenorocite de amintiri în fiecare an, de revelion?.. Iar Dumnezeu
CAP. 4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2218 din 26 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383079_a_384408]
-
PASĂREA PHOENIX, de Marin Mihalache, publicat în Ediția nr. 2321 din 09 mai 2017. Vă întreb pe voi îngeri de pază Care zi și noapte stați de priveghe Cum înfloresc crinii serafici Din țărâna de pe morminte opacă? Cum cresc din cenușă aripile De foc ale Pasărei Phoenix, Înveșmântând cu lumină Cerul întreg și pământul? Pe jeratecul crugurilor celeste S-au topit sorii și galaxiile Și s-au umplut clepsidrele Cu nisipul de aur al stelelor. Râurile de sânge ale veacului S-
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
înțelepciunii Divine, felinare aprinse Să ne lumineze calea, Pe colinele pe care vom înnopta ... Citește mai mult Vă întreb pe voi îngeri de pazăCare zi și noapte stați de privegheCum înfloresc crinii seraficiDin țărâna de pe morminte opacă? Cum cresc din cenușă aripileDe foc ale Pasărei Phoenix,Înveșmântând cu luminăCerul întreg și pământul? Pe jeratecul crugurilor celesteS-au topit sorii și galaxiileși s-au umplut clepsidreleCu nisipul de aur al stelelor.Râurile de sânge ale veaculuiS-au vărsat în ocean amurgind.Pe
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
degrabă mărite Iisus. Ce sete adâncă și noapte de groază Icoana Fecioarei la schit lăcrimează. Păstorul se-ntoarce, mireasa-I vândută Și turma-i în vale demult coborâtă. Vai, cin’ne va unge osânda cu mir? Vai, cin’ne adună cenușa-n potir? Citește mai mult Vai, turmele mele de vise-s pe moartePe malul tăcerii pasc ierburi deșarte.Beau apa coclită-a uitării plângândCu gura uscată ca floarea în vânt.E tristă mioara cu bocet în graiStrăin e pământul și
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
susO, vino degrabă mărite Iisus.Ce sete adâncă și noapte de groazăIcoana Fecioarei la schit lăcrimează.Păstorul se-ntoarce, mireasa-I vândutăși turma-i în vale demult coborâtă.Vai, cin’ne va unge osânda cu mir?Vai, cin’ne adună cenușa-n potir?... XV. MIELUL, de Marin Mihalache, publicat în Ediția nr. 2277 din 26 martie 2017. O, mielule, simbol mistic Al legăturii noastre cu increatul, Simbol al slavei și al bucuriei Al celor blânzi, săraci dar curați, Pe altarul jertfei
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
aprioric trebuie să le asumăm că ar fi adevărate, să le acceptăm ca pe orice alte dogme, inclusiv cele ... XXIII. CINA CEA DE PE URMẰ, de Marin Mihalache, publicat în Ediția nr. 2223 din 31 ianuarie 2017. Pe tâmplele tatei ninsese cenușă. El fiindcặ nu s-a vândut nimănui In inimă avea o cătușă Și-n palme o urmă de cui. In vremuri cu zgură a nins De-atâta cruzime și ură Și tata devreme s-a stins Cu urme pe trup
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
am trecut prin deșert De duhul cel rău ispitit. Dar tata se roagă în rai Și-și chiamă dușmanii la cină. Vai, ninge cu îngeri pe plai Și-n lume se face lumină. Citește mai mult Pe tâmplele tatei ninsese cenușă.El fiindcặ nu s-a vândut nimănuiIn inimă avea o cătușăși-n palme o urmă de cui.In vremuri cu zgură a ninsDe-atâta cruzime și urăși tata devreme s-a stinsCu urme pe trup de tortură.Și-l văd, parcă
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
ciopârțită sau înghițită cu totul, dacă va fi sau nu stearsă de pe harta lumii este o situație reală si nu poate fi lasată la voia întâmplării. Totul depinde de modul cum această națiune va reuși să renască din propria ei cenușă, de modul cum va reușui să măture din cotloanele cele mai ascunse ale Puterii pe trădători, pe slugile venite din afară ca să „ne învețe ” democrația, de modul cum ne vom îndrepta spatele și vom hotărî noi înșine să spunem „NU
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92364_a_93656]
-
noi s-a vărsat „sânge nevinovat”. Sârbii au intrat în foc, Iugoslavia s-a dezmembrat, Belgradul a fost bombardat 78 de zile, s-au distrus poduri și clădiri, sârbii au doborât faimosul avion invizibil. Serbia, ciuntită, „renaște din propria-i cenușă”. Românii, după ce s-au văzut cu pașaportul maro în buzunar, au bătut drumurile Europei și, de multe ori, s-au purtat mai rău „ca la ușa cortului”, speriind „lebedele Vienei”, au făcut lucruri incredibile, conjugând verbul „a fura”. Asta e
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92445_a_93737]
-
„ Zilele Lumină Lină ”, 2013 Tradiționalul eveniment care celebrează prietenia și unitatea românilor din diaspora americană cu cei de acasă, „ Zilele Lumină Lină ”, ținut la Reșița, anul acesta, a fost ca o suflare a Duhului, mângâind cenușa celor trecătoare. Adică, vindecând răni reale sau închipuite și având spiritul autentic al comunicării românești. Cu dorință aprinsă l-am dorit și cu așteptare, curiozitate și speranță. În organizarea lui Doru Dinu Glăvan, președintele UZP din România și sub egida
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92467_a_93759]
-
metafizic are, indiscutabil, întregul sonet de la pag. 749 (CCCLIX), dar mai ales prima strofă, în prelungirea neostenitului Psalmist Tudor Arghezi: ,,Cel făr’ de început e-n pragul ușii!/ Tu chiar ești Omul? Iartă-mă, văd bine?/ Port în desagă lacrima cenușii,/ Tot ce am scris doar Ție-Ți aparține!”. Sonetul bisect trădează, prin cuvântul coridă, că Theodor Răpan nu și-a propus, decât pe alocuri, întâmplător, să tindă la atingerea treptei supreme a iubirii: Amor intellectualis Dei. El sună ca un
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
ocrotire, păcatul fără iertare, virtutea fără putința desăvârșirii și lumea ar intra în întunericul stricăciunii și a morții care ar duce la noaptea veșnică a iadului. Nădejdea sporește prin rugăciune: nădejdea Zilei din urmă, neînserate, când adierea Duhului va împrăștia cenușa și va arăta ca un „rug aprins” întru Iisus Hristos. Risipirea amăgirii și zdrobirea morții nu se vor săvârși fără mari încercări. Atunci, cine va chema Numele Domnului se va mântui. Așadar, Rugăciunea este o minune ce face minuni: Îl
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92655_a_93947]
-
Dr. Petru Groza. De altfel, chiar Ghibu crede că aventurierul nu mai plecase în America, școlit sau nu de Securitate, murind în țară. La 7 ianuarie 1958, părăsea și dr. Petru Groza această lume, fiind incinerat de familie la crematoriul “Cenușa”, după servicii religioase impresionante, ce au uimit întregul corp diplomatic, neobișnuit să vadă așa ceva într-o țară din blocul comunist. Ce s-a întâmplat mai departe cu călugărul Ilie Cătărău, dacă a mai ajuns în America în “misiune comandată”, cum
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92964_a_94256]
-
urca - tot ca Episcop - la Eparhia de Roman, unde va sluji până în 16 mai 1892, când trece la cele veșnice. Episcopul Melechisedec este Ctitorul și primul Ierarh care a organizat Eparhia Dunării de Jos, canonic și administrativ, ridicându-o din cenușa fostei Mitropolii a Proilaviei. Într-una din lucrările sale, însuși Vlădica afirmă că Episcopia Dunării de Jos este continuatoarea vechii Mitropolii a Proilaviei. Pusă sub semnul continuității, slujirea sa la Dunărea de Jos a fost un nou altar de jertfă
Episcopul Melchisede Ștefănescu (1823-1892) – așa cum nu l-ați descoperit [Corola-blog/BlogPost/93272_a_94564]