2,847 matches
-
unde protagonistele sunt Tinca, țiganca florăreasă înjunghiată; Rada, stăpânită de un senzualism sălbatic ("măceș cu ghimpi fierbinți"). Uneori, crizele erotice provoacă tensiuni, diversiuni, încăierări; un amestec de gâlceavă și bufonerie, un "puternic miros argotic" (G. Călinescu), erotica însăși fiind un ceremonial de basm, miracol sau nostalgie a acestuia. În Mărțișoare și Hore, trăsătura definitorie este ludicul. În Hore, ființele minuscule întrețin o atmosferă euforică, nelipsită de aspectul ludic, de un torent de arhaisme, regionalisme, neologisme cu nuanțe biblice, echivalențe multiple. După
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
spirit contemplativ și titan, prin acțiune: "Luceafărul e tipicul geniu al romanticilor... Geniile sunt solitare, neliniștite" ( G. Călinescu); care e mai presus de spațiu și timp (în spirit kantian). Luceafărul e un mit liric romantic prin valorificarea motivului Zburătorului, prin ceremonialul erotic, descrierea haosului, antiteză, cosmologie, incompatibilitatea dintre cele două lumi, prin meditația filosofică asupra condiției omului de geniu, căruia îi este caracteristică setea de cunoaștere și aspirația spre absolut, prin valorificarea motivului zborului cosmic, preluat din opera lui Byron, Hugo
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
ramă (Sergiu Pavel Dan); iar după alți exegeți "povestirea cu sertare". Naratorul principal relatează întâmplarea la persoana I, într-un spirit de competiție cu ceilalți naratori, în speranța că va spune o povestire mai "strașnică" și mai "minunată". E un ceremonial al spunerii, rostit la flăcările focului, după asfințitul soarelui, care începe cu formule de adresare protocolare. Cele nouă povestiri din volum sunt: Iapa lui Vodă, Haralambie, Balaurul, Fântâna dintre plopi, Cealaltă Ancuță, Negustor lipscan, Județ al sărmanilor, Orb sărac și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
mișcă, zboară înainte și înapoi. Prin iubire cuvântul numește, crează o altă realitate, și cu cât poetul iubește mai mult, cu atât se apropie de starea primordială a începuturilor. Energia erotică a cuplului se transmite limbajului, rostirii. De multe ori, ceremonialul iubirii se asociază actului verbal. Dorința îndrăgostiților de a fi aproape, de a se atinge e totuna cu dorința de a rosti, de a transforma cuvintele în obiecte și rostirea în act întemeietor (Daniel Dimitriu). Prin iubire se produce o
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Alexandru Florin Platon, NEC, 2010; Social Behaviour and Family Strategies in the Balkans (16th - 20th Centuries) /Comportements sociaux et stratégies familiales dans les Balkans (XVIe-XXe siècles), alături de Ionela Băluță, Mihai-Răzvan Ungureanu, NEC, 2008; Spectacolul public între tradiție și modernitate: sărbători, ceremonialuri, pelerinaje și suplicii (secolele XIV-XIX), alături de Mária Pakucs Willcocks, Institutul Cultural Român, 2007; Les bonnes et les mauvaises mœurs dans la société roumaine d’hier et d’aujourd’hui, EDR, NEC, București, 2005, alături de Ionela Băluță. Ediția a II-a
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
ce du ra de judecată. Pentru detalii cu privire la pedeapsă a se vedea și Constanța Vintilă Ghițulescu, La „scara Mitropoliei“: pedeapsa publică ca spectacol în societatea românească (1750-1834), în Constanța Vintilă-Ghițulescu, Mária Pakucs (eds), Spectacolul public între tradiție și modernitate: sărbători, ceremonialuri, pelerinaje și suplicii (secolele XIV-XIX), Institutul Cultural Român, București, 2007: 147-178. formi ta te cu aceasta și pedeapsa. Vinovată sau nu, simpla prezență a femeii într-un loc public sau o acuzație din partea unui vecin, cu privire la presupusa ei conduită desfrânată
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
strigat și care a amenințat dincolo de porți, aflată acum în camera suveranului a devenit calmă, respectuoasă, tăcută. Însăși regina a oficiat. Stătea lângă perna fiului său, frumoasă, cu o grație regală. Palidă, calmă și demnă, ca și cum ar fi îndeplinit un ceremonial al curții obișnuit, a adunat faldurile draperiei de catifea și a arătat poporului pe tânărul lor suveran, în toată splendoarea tinereții, aparent dormind adânc.“30 (trad. n.) Același autor spune că acea procesiune de privitori nepoftiți au continuat să intre
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
cu care îi constrângea pe aristocrați a fost îmbrăcată într-o frumoasă mănușă de catifea: în schimbul loialității, nobilii militari primeau funcții înalte, devenind curteni de onoare, fiind obligați să stea mereu în preajma regelui. Ținându-i ocupați pe nobili cu diverse ceremoniale complicate și obositoare, exercitând un control deosebit prin rețeaua de spioni pe care o avea, asemeni,,creaturilor“ lui Richelieu și Mazarin, Ludovic a reușit să dea o lovitură de grație războaielor civile, care până la revoluția franceză, nu au mai izbucnit
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
Eliade vorbește, de asemena, de școala Sahajiya, care instruiește în această practică ceremonială. Se ajunge la zeu, la libertatea supremă, nu prin ,,anihilarea cărnii", ci prin ,,transfigurarea și glorificarea" ei. Actul sexual, conform acestei practici, trebuie să aibă caracterul unui ceremonial. Mistica erotică indiană presupune eliberarea omului de propriile sale limite, transformând aceste bariere în mijloace ale ascensiunii, în vederea atingerii perfecțiunii. În ceea ce privește riturile maithunei, scopul lor este acela de a anticipa absolutul Nirvanei, ele reprezentând o prefigurare a libertății și a
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
concretă. Pentru împlinirea acestui deziderat, erosul trebuie transformat din instinct în ritual. După etapa exercițiilor pregătitoare urmează ritualul propriu-zis al iubirii mistice. Acest ritual, după cum susține tot Bose în cartea sa, Comentariu la disciplina spirituală în tovărășia femeii, evidențiază caracterul ceremonial al unirii sexuale între sadhana (cel care practică această disciplină) și nayika (femeia indispensabilă practicii). Ceremonia propriu-zisă cuprinde opt părți. Partea întâi presupune repetarea unei formule mistice de o sută opt ori, după fiecare douăzeci și cinci de formule, sadhana este cel
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
va începe "jocul sexual". Următoarea etapă, sahajiya, este etapa propriu-zisă a jocului. Japa, traductibilă prin sentimentul care există în momentul despărțirii în zori și aradhana care semnifică cult reprezintă ultimele două părți ale ritualului. Ceea ce trebuie reținut în legătură cu tot acest ceremonial erotic este caracterul său fantastic. Ritualul propriu-zis este compus din opt părți. Despre ultima parte a acestuia, aradhana nu se cunosc detalii, astfel că numărul etapelor se reduce la șapte, cifră care desemnează în același timp și cei șapte chakre
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
înfricoșate, insinuant în cel mai înalt grad, pînâ în cele mai intime intenții, el crede că "intențiile" străine naturii lui cauzele și efectele obiective sînt și ele insinuante și influențabile. El încearcă să și le aservească prin intermediul ritualului și al ceremonialului magic. Pentru efortul explicativ al omului primitiv, intențiile de care crede că este populată lumea devin "spirite" bune și rele, rezultat al proiecției în obiecte și ființe a propriului său spirit, a forței și slăbiciunii sale. El se străduiește să
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
de legalitate psihologică; nici nu poate fi altfel, întrucît, fiind un om real, o ființă umană, activitatea eroului mitic rămîne în mod necesar inclusă în legea care guvernează psihicul uman. Psihologia ne oferă deci posibilitatea să ne detașăm de orice ceremonial simbolic. Ea indică mijlocul direct al realizării, înlocuiește credința în erou prin înțelegerea legii. Înlocuind cazul special al împlinirii celei mai sublime cu clarificarea legii generale în care este inclus el, psihologia ne permite chiar să ne detașăm de venerarea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
oarbă, fie prin îndoiala sterilă. Credința sau bănuiala sînt două maniere de ocolire a efortului real impus atît de credința religioasă veritabilă, de credința în mister și în viață, cît și de înțelegerea psihologică. Credința oarbă înlocuiește efortul real prin ceremonial, în timp ce îndoiala sterilă, eliminînd în același timp credința moartă și pe cea activă, are avantajul de a prefera interesul material efortului esențial fără intervenția culpabilității. Deoarece credința oarbă o distruge pe cea activă în viață, întrucît credința în dogmă neglijează
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Otto Bardenhewer este de părere că Liturghia Sfanțului Vasile a ajuns la noi în formă grecească a textului, precum și sub forma unei traduceri coptice. Pare sigur că Sfanțul Vasile a redus la o formă și o ordine fixă rugăciunile și ceremonialele obișnuite ale Bisericii din Cezareea și că, în acest proces, a restrâns-o sau lărgit-o cu mai multă sau mai putina libertate. Dar „nu mai este așa de ușor să decidem în ce măsură a exactității reproduce Liturghia reală dispozițiile și
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
La suprafață, textul piesei se pretează cazuisticii primei forme a erosului, însă aceasta se subțiază și cedează "presiunii din adâncime" a amorului ce intră sub incidența pasionalului. Amorul-pasiune, specific literaturii cavalerești din Evul mediu timpuriu, presupune implicarea amantului într-un ceremonial menit să îl purifice și să îl perfecționeze spiritual. Pentru aceasta, el se supune unor "probe", inventează și acceptă anumite obstacole pe care trebuie să le depășească. Însă întreg ritualul, cu cortegiul său de provocări, este valabil nu doar pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
iar pentru consoane sub bărbie). Avantajul costă în faptul că, în felul acesta, deficientul de auz are mai multe repere în recepționarea mesajului, și că el nu mai este obligat "să ghicească" sunetele posterioare. Dezavantajul rămâne identic dezavantajului limbajului mimico-gestual: ceremonialul vorbirii (și) prin semne evidențiază deficiența, dar, în primul rând, nefiind accesibil persoanelor auzitoare neantrenate pentru un asemenea mod de a comunica nu poate fi folosit în relația cu ele. Și, în fine, câteva cuvinte și despre dactileme. "Limbajul semnelor
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
și apoi, folosindu-te de ele încetul cu încetul degajezi profiluri individuale. O fi un sfat sau poate doar o sfadă, orăcăiala o fi constativă sau performativă, o fi spunând ceva sau poate-o fi făcând ceva, e conversație, e ceremonial... Prea complicat și mai ales, lipsit de rost, nefiind zoolingvist nu voi avea acces nicicând la limba lor (de o fi limbă și nu doar zgomot). Mai bine închid geamul deși e inutil, mai slabe, "vocile"se aud "bariera fonică
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
singurătatea, exilată într-un univers îmbătrânit, pradă alienării și psihozei. Paula, fetița bucătăresei, înfiată și crescută de o femeie cu suflet mare, este vizitată de Domnu, sosit în oraș în fruntea alaiului său grobian de polițiști și gărzi de corp. Ceremonialul primirii oficialilor în Alcacer decade în grotesc și propagandă penibilă, iar comunicarea între "părinte" și copil eșuează lamentabil, în ciuda subvențiilor masive de care se bucurau atât Paulinha, cât și mama adoptivă. Subvenții ce se întrerup subit, după detronarea Domnului Ministru
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
repetate, au împiedicat seniorii să uzurpe atribuțiile suveranității și, pentru a sublinia că ierarhia politică se oprește la suveran, ei au adoptat alături de instituția monarhică de tip occidental elemente orientale de manifestare a puterii, ca de pildă eticheta bizantină în ceremonialul de la curte 35. Regalitatea însă nu a îmbrăcat niciodată forma despotică orientală. Curând, aceasta va fi "flancată" de așa numita Cour des Liges (Haute Cour), o adunare a tuturor vasalilor și valvasalilor, înființată de Godefroy de Bouillon, care exercita un
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
cu respectarea anumitor condiții impuse de stări (pacta conventa). Se păstrează un text ce se crede că era citit regilor Aragonului cu prilejul actului electiv. Pus sub semnul întrebării, contestat și considerat o "legendă", textul ne introduce în decorul și ceremonialul de încoronare, reflectând mentalitatea stărilor privilegiate și redă cu o plasticitate deosebită o realitate, de altfel existentă în țările care au cunoscut regimul de stări: "Noi, care luați separat valorăm fiecare tot atât ca și Tine, și care la un
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
renunță și la coroana imperială, în favoarea fratelui său, Ferdinand. Cortès va deveni "o simplă adunare de paradă"296. În anul 1598 Filip al II-lea convoca reprezentanții stărilor la Madrid, formal, pentru că totul nu era mai mult decât "un simplu ceremonial"297. Adunările se vor convoca o dată la trei ani, constituind mai mult un Consiliu la care orașele se rezumau doar la a face propuneri pentru "binele public". Alături de stările privilegiate deja menționate, clerul a devenit cel de-al treilea ordin
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
există date, deși destul de puține, în privința regulilor juridice de organizare și desfășurare a activității Dietelor provinciale, în privința Dietelor generale care aveau o importanță mult mai mare funcționa vechea cutumă. Atât în privința Dietelor provinciale cât și a celor generale, se cunosc ceremonialul de deschidere și închidere a acestora, procedura și câteva principii generale privind compunerea, competența lor și dezbaterile ce aveau loc. Nu existau date fixate dinainte pentru convocarea dietelor. Adunările de stări se convocau conform nevoilor impuse de o anumită situație
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
participanții la adunare. În același timp, aceste informații indică înlocuirea treptată a termenului "țară" din denumirea instituției, cu acela de "obște". Utilizarea echivalentă și alternativă a denumirilor este atestată documentar. Domnul este "alesul a toată țara" sau "alesul obștii", iar ceremonialul încoronării se desfășoară după "alegerea și socoteala cea de obște"620. Obștea a primit în timp, ca și țara, sensuri diferite. În cadrul strict de analiză a instituției Adunărilor de stări, obștea desemnează tot stările privilegiate și induce pretenția acestora de
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
jurământ că va respecta hotărârea, iar prelații amenințau cu afurisenia pe cei care ar fi încălcat-o. Când Constantin Duca a fost iertat pentru introducerea văcăritului 696, întregul sobor (clerul superior, "țara și boierimea") a aprobat hotărârea tot în cadrul unui ceremonial religios, strigând de trei ori "Dumnezeu să-l ierte". Încheierea procedurii și adoptarea hotărârii, care conserva "prin mare blestem" privilegiile stărilor privilegiate, este o caracteristică a acestei perioade. Într-o relație documentară la Moise Movilă, din 1633, încheierea hotărârii menționa
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]