1,453 matches
-
și șanțurile liniilor de fortificații s-au păstrat destul de bine până în zilele noastre. Șanțurile atingeau adâncimea de 2 m, iar valurile - până la 3 m înălțime. Se poate conchide că cetățuia a fost fondată cu 2300 - 2400 de ani în urmă. CETĂȚUIA "LA ȘANȚURI" Se află la 4 km de Rudi. Reprezintă urme ale unei vechi cetăți. Cetățuia are patru rânduri de valuri de pământ și șanțuri, care s-au păstrat până astăzi și au 5 m în înălțime, iar în adâncime
Rudi, Soroca () [Corola-website/Science/305246_a_306575]
-
de 2 m, iar valurile - până la 3 m înălțime. Se poate conchide că cetățuia a fost fondată cu 2300 - 2400 de ani în urmă. CETĂȚUIA "LA ȘANȚURI" Se află la 4 km de Rudi. Reprezintă urme ale unei vechi cetăți. Cetățuia are patru rânduri de valuri de pământ și șanțuri, care s-au păstrat până astăzi și au 5 m în înălțime, iar în adâncime - până la 2 m. Valul exterior de apărare era ridicat din piatră de calcar, iar celelalte - din
Rudi, Soroca () [Corola-website/Science/305246_a_306575]
-
triburile getice. Între sec. ÎI i.Hr. și sec. I d.Hr. pe locul acesta a mai existat o așezare getica. Cu părere de rău, cercetătorii n-au reușit să stabilească data fondării cetatuiii - între sec. VII - VI i.Hr. sau mai tarziu. Cetățuia "La Șanțuri" poate fi identificată cu orașul antic "Maetopium". O asemenea cetate de pământ, înălțata cu mult până la era noastră, se păstrează și până acum undeva în Spania.
Rudi, Soroca () [Corola-website/Science/305246_a_306575]
-
Prut. Alt document atestă satul în anul 1757 la 12 iulie. “Scarlat Ghica, domnul Moldovii scrie o carte către boierii hotarnici ca să cerceteze și să hotărească moșiile: satul Hajdeni, Pașcani, Rogojeni, a treia parte din satul Cucueți, proprietate a mănăstirii Cetățuia, împresurat de mejieși” Alt document datează cu anul 1782, 23 aprilie este actul de învoiala între mănăstirea Sf. Sava și răzeșii din s. Cucueți pentru moșia Cucueți. Alt document ce semnalează satul Cucueți este o scrisoare ce datează cu 9
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
dovedite în timpul „nenumăratelor prilejuri, vărsându-și sângele împotriva tătarilor și veghind la hotare”, mai multe moșii și sate. Cercetând împrejurimile cetății de la Stremț, s-a constatat că pe dealul numit „După vii”, din nord-estul comunei, se află un loc numit „Cetățuia”, de unde oamenii din sat au scos piatră din zidurile unei construcții, care în prezent nu se mai vede. Materialul arheologic scos la iveală este de factură romană și feudală. Prezența unei așezări romane în acel loc se cunoaște mai demult
Cetatea medievală a Diodului () [Corola-website/Science/314352_a_315681]
-
cetatea de la Stremț nu se datorează numai terenului pe care e plasată, ci și experienței acumulate de comandanții militari și meșterii epocii respective. În aceste împrejurări, am putea presupune că, întrucât vechea curte a nobililor de Geoagiu, situată pe dealul „Cetățuia”, prevăzută și ea cu fortificații datând din secolul al XIII-lea, nu mai corespundea noilor cerințe militare, mai ales o dată cu generalizarea armelor de foc, Ioan de Hunedoara a procedat la dărâmarea ei, iar materialul a fost folosit la noua cetate
Cetatea medievală a Diodului () [Corola-website/Science/314352_a_315681]
-
pe teritoriul hotarului satului Geomal, dar zidurile străvechii așezări sunt acoperite în întregime de un strat gros de pământ. Terenul se află în proprietatea cetățeanului Vasile Meteș care avea aici o plantație de viță-de-vie. Locul este cunoscut sub numele de „Cetățuie”. Și această așezare juca rolul unui castru militar, era așezată la poalele Măgurii Geomalului, 751 m și supraveghea circulația pe drumul strategic Apulum-Napoca. Pe teritoriul satului, spre sud de dealul Măgura (la ), din locuri neprecizate provin fragmente de cărămidă romană
Descoperiri arheologice din Stremț, Alba () [Corola-website/Science/314351_a_315680]
-
Săpăturile efectuate în anii 1959—1962 pe înălțimea "Tirighina" de la Bărboși, de lângă Galați, aproape de vărsarea Șiretului în Dunăre, au scos la lumină un "castellum" român, construit, probabil, pe locul unde se găsea la început o cetățuie dacica, întărită cu un val de pământ. Complexul arheologic de la Tirighina-Barboși se întinde pe aproximativ 10 hectare și cuprinde vestigii ale unui castru român, un "castellum" de pământ, două necropole române, dintre care una tumulara, trei depozite de amfore, așezarea
Castrul roman de la Tirighina-Bărboși () [Corola-website/Science/314446_a_315775]
-
Library”, biblioteca vie. A avut loc între 19 și 25 octombrie la Casa Tranzit. Premiile ediției 2009: În această ediție, pe lângă evenimentele obișnuite, a avut loc și o acțiune ecologică, „Noi nu suntem împotriva naturii” (acțiune de curățare a dealului Cetățuia din Cluj-Napoca când s-au strâns aproximativ 300 kg de deșeuri menajere). A avut loc între 13 și 19 octombrie, sub motto-ul „Aceiași oameni. Aceleași idealuri. Doar în aparență diferiți!”. A avut loc între 15 și 21 octombrie, sub
Serile Filmului Gay () [Corola-website/Science/313353_a_314682]
-
cetate". Originea maghiară a numelui a fost susținută și de cercetătorii Nicolae Drăganu, Ștefan Ciobanu, A. V. Sava, Alexandru Boldur, Alexandru Graur, Anatol Eremia și alții. Cuvântul "orhei" a fost atestat și în limba populației locale, cu sensul „deal întărit, cetățuie sau curte boierească părăsită” În epoca sovietică, se căutau pentru toate denumirile moldovenești etimologii turco-tătare (iar când existau, ele erau oficializate în locul celor moldovenești, precum Bender sau Cahul în loc de Tighina sau Frumoasa). Prin urmare, și pentru Orhei s-a presupus
Orhei () [Corola-website/Science/297398_a_298727]
-
vamal cu denumirea Teagheaneachi . Ca cetate de frontieră Tighina s-a dezvoltat în timpul domniei lui Ștefan cel Mare, care a construit o cetate din pământ și lemn - o palancă, pentru a apăra trecătoarea de tătari , și a lui Petru Rareș. Cetățuia de pământ era, probabil, rotundă sau semicirculară, avea șanț și val de apărare, iar în poala valului din interiorul cetății erau făcute locuințe de tip bordei. Acest lucru este demonstrate de săpăturile care au descoperit urmele unei locuințe arse și
Tighina () [Corola-website/Science/297400_a_298729]
-
vár" (cetate, fortăreață), prin sufixarea cu sufixele circumstanțiale de loc (foarte productive la generarea toponimelor maghiare) "-ad" și "-da". (Város „oraș” este de asemeni derivat din "vár" prin sufixarea cu "-oș".) Denumirile "Várad", "Várda", "Varadia", însemnând pur și simplu „cetate, cetățuie” sau echivalând cu toponimul românesc „Cetățeni”, există în alte câteva ținuturi ale fostului regat Ungaria. De obicei, acest tip de toponime au primit echivalentul german "Wardein" (excepție notorie fiind Varașdinul: Warasdin/Waraschdin, astăzi în Croația). În diplomele regale și alte
Oradea () [Corola-website/Science/296593_a_297922]
-
mai mari viteze la internet. Arhitectura Moldovei este influența de amplasarea geografică, de prezența anumitor materiale de construcții (calcare, argile, lemn), de cultura statelor învecinate. În Epoca Antică, teritoriul Moldovei făcea parte din statele geto-dacice, iar arhitectura este reprezenată de cetățui defensive, case de locuit din carcasă din lemn, unsă cu lut și văruită, acoperite în patru sau două pante. În Evul Mediu, arhitectura se divesifică, apar lăcașuri de cult creștine, cetățui, castele și cetăți, curți domnesti, prăvălii și instalații tehnice
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
parte din statele geto-dacice, iar arhitectura este reprezenată de cetățui defensive, case de locuit din carcasă din lemn, unsă cu lut și văruită, acoperite în patru sau două pante. În Evul Mediu, arhitectura se divesifică, apar lăcașuri de cult creștine, cetățui, castele și cetăți, curți domnesti, prăvălii și instalații tehnice populare. Casele locuitorilor erau simple, cu una sau două odăi, cu pereții construiți din nuiele și lut. Casele erau acoperite cu stuf sau țiglă. În perioada domniei lui Ștefan cel Mare
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
parte din regiunea Nord - Est, în care sunt incluse și județele Bacău, Botoșani, Iași, Neamț și Suceava. Relieful este format din dealuri și văi largi, orientate preponderent nord-sud. Altitudinea maximă: 485 m - Dealul Mângăralei, în nord-vest și 425 m — Dealul Cetățuii, în partea de nord-est. Altitudinea medie este de 250-350 m. Altitudinea minimă este de 10 m în lunca Prutului. Clima este temperat-continentală cu nuanțe excesive, fiind caracterizat prin veri călduroase și secetoase și ierni geroase. Temperaturile sunt cuprinse între 8
Județul Vaslui () [Corola-website/Science/296669_a_297998]
-
trebuie să fi fost actualizată mai târziu în timpul domniei. Îl apreciază pe meșter drept priceput, subliniind expresivitatea portretelor fiilor, deși seamănă foarte mult între ele. Portretele fiicelor lui Brâncoveanu au fost comparate cu cele ale fiicelor lui Duca-Vodă, de la Mănăstirea Cetățuia. Coroanele sunt tot închise, ca la Mamu, dar metalice. În Mănăstirea Surpatele, Brâncoveanu este înfățișat în floarea vârstei, cu barbă plină, neagră. Toți cei 11 copii sunt reprezentați, doi fii și trei fiice având înălțimi identice cu părinții lor. Coroanele
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
(redenumită de turci în Bender) este o cetate moldovenească din secolul XV, din timpul domniei lui Ștefan cel Mare, care a construit-o din pământ și lemn - o palancă, pentru a apăra trecătoarea de tătari. Cetățuia de pământ era, probabil, rotundă sau semirculară, avea șanț și val de apărare, iar în poală valului din interiorul cetății erau făcute locuințe de tip bordei. Acest lucru este demonstrat de săpăturile care au descoperit urmele unei locuințe arse și
Cetatea Tighina () [Corola-website/Science/317016_a_318345]
-
era demolată până la nivelul solului, fiind vizibil doar perimetrul ei de forma unui patrulater trapezoidal de pământ de circa jumătate de metru înălțime. În urma unor cercetări din anii ’50, s-a constatat că cetatea de piatră era suprapusă peste o cetățuie construită anterior din pământ și lemn, iar suprafața pe care se află ea constituia circa un hectar. Arheologii au constatat că cele două cetăți reprezintă două etape în evoluția așezării autohtone de la Orheiul Vechi. Cetatea din pământ a fost datată
Cetatea Orhei () [Corola-website/Science/317018_a_318347]
-
tradiție, ar mai fi existat o biserică la locul numit Siliștea, unde ar fi fost prima așezare a satului, dar probabil că năvălirea tătarilor (1241) ar fi silit pe locuitori să se mute în partea de sud-est, Fundoaia, sub dealul Cetățuia. În locul numit Siliștea a fost descoperit un valoros material cucutenian, precum și ceramică aparținând culturii Nova, cultură de la sfârșitul epocii bronzului (sec. 14-12 î.Hr.). Deși nu există date certe, tradiția locală consideră că biserica veche de lemn din Rădășeni a fost
Biserica de lemn din Rădășeni () [Corola-website/Science/317140_a_318469]
-
verigi de unelte din fier. Obiectivele cercetării 2008: continuarea cercetării Platoului, puternic afectat de instalarea unor antene de telefonie mobilă, depistarea unor noi zone de interes arheologic și obținerea unor date stratigrafice suplimentare privitoare la evoluția comunităților umane de pe dealul Cetățuia. Rezultate: Au fost cercetate: acropola, partea centrală și extremitățile estice și vestice, prima terasă sudică și prima terasă estică a așezării dacice. Urmele de habitat descoperite se încadrează în perioada epocii cuprului și faza clasică a civilizației dacice (sec. I
Cetățuie, Săvârșin () [Corola-website/Science/317510_a_318839]
-
sfârșitul celei de-a treia domnii moldovenești. Biserica a fost închinată de Gheorghe Duca vodă la Arghirocastro (lângă Adrianopol, Bulgaria), în schimbul Mănăstirii Hlincea, pe care a scos-o de sub această ascultare, făcând-o să atârne de noua sa ctitorie, Mănăstirea Cetățuia. În interiorul bisericii, se găsește un pomelnic care începe cu Eustratie Dabija Vodă și Ecaterina Doamna. Pe vremuri orașul Iași a avut ca cimitir central curtea Bisericii Sfântul Ioan Gura de Aur. Astfel în interiorul și în curtea bisericii se mai păstrează
Biserica Zlataust () [Corola-website/Science/318060_a_319389]
-
că Țel Akko. Ea a fost așezată pentru prima oara în epoca bronzului timpuriu, dar a a fost părăsita apoi vreme de un mileniu. Cand a fost reînnoita în epoca bronzului mijlociu ea a cuprins un oraș fortificat și o cetățuie. Aceasta este perioada în care Acra este menționată în Textele execrațiilor din Egiptul antic. Orașul canaanean- fenician a ajuns la culmea înfloririi în veacurile al XIV-lea și al XIII-lea î.H., cănd posedă un port activ, aflat în
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
departe continua fie pe valea Mureșului fie pe cea a Someșului. Această cale de circulație a fost folosită mai întâi de triburile dacice aflate în relație cu presiunea crescândă a Imperiului Roman, drept care acestea au ridicat cetăți defensive în vârful Cetățuia, la Gura Vitioarei și în alte locuri de pe valea Teleajenului. Ulterior calea a fost utilizată de către legiunile romane în timpul Războaielor Daco-Romane și a fost păzit spre sud de castrele de la Drajna, Mălăiești și Târgșoru Vechi. Spre nord trecătoarea a fost
Pasul Tabla Buții () [Corola-website/Science/315277_a_316606]
-
și "Gheorghe Asachi", Iași Biserică Sfinții 40 de mucenici (1992-1993, marmură); Statuie "B.P. Hașdeu", Iași (1994, marmură); "Mihail Sturdza", Iași (1995-1996); Monument "Mihail Eminescu", Soroca, Republica Moldova (1997, bronz); Statuie "Haralamb Vasiliu", Podul Iloaiei, Iași (1998, bronz); Relief "Aurel Vlaicu", mănăstirea Cetățuia, Iași (1997, bronz); Monumentul "Unirii Mari", creație sculptor Olga Sturdza donat orașului Iași 1927 (vechea locație: Fundația Ferdinand Copou, distrus 1947), reconstituit (1995- 1999, 1 Decembrie, marmură, locație nouă - Piața Națiunii în fața Universității de Medicină și Farmacie Iași); Monumentul "Împăcării
Constantin Crengăniș () [Corola-website/Science/316221_a_317550]
-
decembrie 1892 și integral la sfârșitul anului 1892 de Editura Hetzel. Acțiunea romanului se petrece în majoritate în Munții Carpați din Transilvania. În satul Werst (în traducerea română Verești) din Transilvania, ciobanul Frik remarcă într-o zi că din vechea cetățuie în ruine a baronului Rodolphe de Gortz, aflată pe un pisc deasupra trecătorii Vulcan, iese un fir de fum. Cetățuia era abandonată de zeci de ani, iar localnicii credeau că acolo erau fantome care veniseră să o ocupe. Tânărul pădurar
Castelul din Carpați () [Corola-website/Science/320184_a_321513]