2,433 matches
-
și cei doi bărbați blonzi și voinici care veniseră acum cîteva ore cu ordiheea pentru Bobby. „Darling! exclamă Susan, văzîndu-l că apare, ai mîncat?“, Julius Îi spuse că nu și cineva probabil că l-a auzit, fiindcă imediat apăru un chelner de la „Murillo vă servește“, aducînd un pahar de coca-cola și primul fel al meniului. Între două feluri de mîncare, maestrul Lobo le cînta melodii și mai line decît Înainte; atunci cei care-și iubeau foarte mult logodnicile și cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să le curețe mașina, să aibă grijă de ea cel puțin. Bărbatul Îi saluta, dar ei se făcură că nu-l bagă În seamă și străbătură alea largă pînă ajunseră la ușa de la intrare la Freddy Solo’s Bar. Un chelner se apropie pentru a le oferi o masă, dar Santiago Îi făcu semn că o să rămînă la bar. „Telefonul?“, Întrebă și chelnerul Îi spuse că i-l aduce barmanul imediat. Barmanul Îi recunoscu pe Santiago și-l salută cu efuziune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În seamă și străbătură alea largă pînă ajunseră la ușa de la intrare la Freddy Solo’s Bar. Un chelner se apropie pentru a le oferi o masă, dar Santiago Îi făcu semn că o să rămînă la bar. „Telefonul?“, Întrebă și chelnerul Îi spuse că i-l aduce barmanul imediat. Barmanul Îi recunoscu pe Santiago și-l salută cu efuziune. „Domnii din față pleacă“, Îi spuse și toți trei se Îndreptară spre taburetele care tocmai rămaseră libere, Freddy Solo’s era plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
în chip de Moromete pe-un scaun ceva mai înalt și, pe rând, spuneam deșteptăciuni premeditate întreaga zi, cerșind măcar o urmă de aprobare din partea maes trului. Mulțu miți, mergeam apoi la birtul din apropiere, mâncam, încercam să tragem țeapă chelnerilor, eram prinși, întorși din drum, bălăcăriți, iar a doua zi o luam de la capăt, cu nerușinare, cu aceiași chelneri, la același birt, de altfel singurul disponibil. Imperial, Sincu ne snoba cumpărându-și, din când în când, câte un strop strălucitor
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
măcar o urmă de aprobare din partea maes trului. Mulțu miți, mergeam apoi la birtul din apropiere, mâncam, încercam să tragem țeapă chelnerilor, eram prinși, întorși din drum, bălăcăriți, iar a doua zi o luam de la capăt, cu nerușinare, cu aceiași chelneri, la același birt, de altfel singurul disponibil. Imperial, Sincu ne snoba cumpărându-și, din când în când, câte un strop strălucitor de „Queen Anne“. Noap tea, pe drumul de-ntoarcere, zeci de licurici pâl pâiau în întuneric... După două-trei zile
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Un singur gând mă putea liniști, gândul de a o trăda la rândul meu. Îmi era foarte ciudă că mă purtasem ca un domn cu ea, nu fusesem niciodată violent. Mi-am comandat prin telefon o cafea.A urcat imediat chelnerul cu ceașca de cafea, umplând întreaga cameră cu miros de cafea turcească. -Unde e târfa aia? a intrebat el. M-am făcut că nu înțeleg nimic. -Care târfă? am întrebat surprins parcă. -Prostituata cu care ați fost azi noapte, preciză
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
-l decid era dacă mai rămâneam aici sau dacă plecam. Important era că nu mă prinseseră. M-am bărbierit imediat, mi-am strâns lucrurile și am pornit către port, în căutarea unui vapor .De, eram din nou turist. Am interogat chelnerul, dar nici el n-a putut să-mi spună mai mult decât știam eu însumi. Legănându-se din cauza tangajului puternic, micul vapor sosi în port la miezul nopții, exact ca un monstru ieșit din adâncuri.Tristețea mă năpădi cu
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
voinic, În ținută de seară, capul ras, cu o față mare, de porc, și o frunte Înclinată spre gînduri nobile și singuratice, privea atent și fix, cu ochii plini de o lăcomie animalică, tava cu friptură din care-l servea chelnerul. Avea un glas gutural și lacom cînd spunea: — Ja!... Gut!... und etwas von diesem hier auch... Tabloul era plin de bogăție, forță și lux și oferea din plin sentimentul călătoriei Într-un excelent rapid european, sentiment ce diferă de cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
preocupat. - Adevărat, spuse el acum. - Cam patru minute, spuse după o vreme femeia, apoi urmează vidul acela. Ar fi putut să fie un moment special. Dar la câteva secunde după ce vorbise cu ea, se deschise o ușă laterală și trei chelneri intrară aducând apă pentru băut. Petrecură aproape un minut umplând toate paharele. Înainte de a ieși, cel care trebuie să fi fost șeful lor se întoarse și întrebă: - Vreți să se servească masa? Președintele Blayney vorbi pentru prima dată, hotărât: - Vreți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
mai observa și altceva, la dreapta sa se deschise o ușă și cinci Troog și o ființă umană intrară ducând niște platouri. Ființa umană - un tânăr - veni spre Gosseyn și așeză în fața acestuia ceva care semăna cu o omletă, iar chelnerii Troog îi serviră pe cei unsprezece vecini de masă cu un fel de terci închis la culoare. Când chelnerii dădură să plece, doar pentru o secundă privirea lui Gosseyn o întâlni pe cea a tânărului. Citi în ei o expresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
ducând niște platouri. Ființa umană - un tânăr - veni spre Gosseyn și așeză în fața acestuia ceva care semăna cu o omletă, iar chelnerii Troog îi serviră pe cei unsprezece vecini de masă cu un fel de terci închis la culoare. Când chelnerii dădură să plece, doar pentru o secundă privirea lui Gosseyn o întâlni pe cea a tânărului. Citi în ei o expresie, de spaimă grozavă; un suflet chinuit, cu speranța pierdută. Plecaseră toți șase; dar amintirea tânărului rămase. Toată lumea mâncă, inclusiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
și a altor gânduri care i se învălmășeau în minte, ca izbucnite dintr-un fel de "fântână" de idei. Dar înainte ca acestea să prindă contur, cele două uși din dreapta sa se deschiseră din nou. Își făcură intrarea cei cinci chelneri Troog și tânărul. Chelnerii Troog aduceau pahare înalte, transparente ce conțineau ceva lichid; în mâna tânărului se afla o ceașcă și o farfurie, și un bol cu frișcă. "Cafea?" - se întrebă Gosseyn. Cafea era. Așezată repede pe masă de mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
care i se învălmășeau în minte, ca izbucnite dintr-un fel de "fântână" de idei. Dar înainte ca acestea să prindă contur, cele două uși din dreapta sa se deschiseră din nou. Își făcură intrarea cei cinci chelneri Troog și tânărul. Chelnerii Troog aduceau pahare înalte, transparente ce conțineau ceva lichid; în mâna tânărului se afla o ceașcă și o farfurie, și un bol cu frișcă. "Cafea?" - se întrebă Gosseyn. Cafea era. Așezată repede pe masă de mâinile care luară apoi farfuria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
pahare înalte, transparente ce conțineau ceva lichid; în mâna tânărului se afla o ceașcă și o farfurie, și un bol cu frișcă. "Cafea?" - se întrebă Gosseyn. Cafea era. Așezată repede pe masă de mâinile care luară apoi farfuria de omletă. Chelnerii Troog strânseră și ei farfuriile aduse mai devreme. Interesant că băiatul, ieșind împreună cu colegii săi străini, nu privise spre Gosseyn. Dar situația lui îl impresionase pe acesta. Gosseyn privi după el și chiar înainte să dispară, îi făcu o fotografie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
în vara aceea, cît de fără speranță singur, sentimentul acesta cîntărea mult mai greu. Mă întrebam unde era David acum. Cu ce afaceri era prins Schneiderhahn și în care parte a sudului? Pe terasa unei cafenele de pe marginea apei, un chelner cu un șorț lung curăța mesele, cu cîrpa într-o mînă, iar în cealaltă un mănunchi de halbe de bere. Soarele apunea, ultimii consumatori plecau, în șarete sau cu bicicletele. Picioarele mele goneau peste pavaj, iar ochii îmi erau plini
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
văzut că David se lungise în barcă, cu un braț întins în afară și încă strîngînd vîsla, dar cu corpul lăsat pe spate și cu capul aproape odihnindu-se pe fața ceruită a pînzei. "Vino", zîmbi. "Lungește-te. Sunăm și chelnerul ne va aduce un minunat pahar de bere!" M-am lăsat și eu pe spate, cu grijă, dar, inevitabil, am sfîrșit cu capul pe picioarele întinse ale lui David. Dacă ar fi fost să mă întorc numai puțin, obrazul meu
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
și, cel puțin, este o schimbare în comparație cu ce-avem acasă. Cafeneaua era deseori aglomerată, dar niciodată goală; o dată însă s-a golit aproape de tot. Bărbatul în pelerină neagră a venit din balcon și a văzut că nu era nimeni în afară de chelner și de Sludden, care stătea, ca de obicei, pe canapea. Bărbatul și-a agățat haina într-un cuier și a comandat o cafea. Cînd s-a depărtat de tejghea, și-a dat seama că Sludden îl urmărește amuzat. — L-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mijloc. Am împărțit banii în mai multe buzunare, dar n-am învățat să-i folosesc, căci fiecare are o noțiune diferită despre valoarea lor. Ori de cîte ori cumpăr cîte ceva, scot o mînă de bani și-l las pe chelner sau vînzător sau vatman să ia cît crede de cuviință. Indicațiile de pe pachetul de țigări m-au condus la casa în care scriu aceste rînduri după treizeci și una de zile. N-am căutat de lucru, nu mi-am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ar arăta minunat. Pentru că ne aflăm în vecinătatea ieșirii, ne-am putea odihni aici, sugeră Munro, și-o să vă dau sfaturi pentru drum. își vîrî bastonul în pămîntul dintr-un ghiveci, se așeză la o masă și făcu semn unui chelner. Rima și Lanark i se alăturară. — Presupun că n-o să refuzați o gustare ușoară. — Cu mare plăcere, zise Rima. Lanark căută din priviri ieșirea. — Se pare că Lanark e supărat pe mine, spuse Munro. — Nu-i de mirare! rîse Rima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
apropiere stăteau o mamă, fiul ei de doisprezece ani și un cuplu în vîrstă care juca șah. Nici unul din ei nu părea prea atent, așa că își ridică privirea spre șirul de ferestre de deasupra ușilor, pe unde intrau și ieșeau chelnerii. Erau acoperite cu o plasă albă și păreau goale, dar mai sus, nu prea departe de dom, se afla un balcon de care stăteau sprijiniți bărbați și femei în haine de seară. Distanța era prea mare pentru a desluși fețele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
zise Lanark ascuțit. Acolo, în balcon? Munro se uită în sus. — Ozenfant? Nu știu. Nu pare; nu este popular la etajul opt. Poate că e unul dintre imitatorii lui. — Dar de ce-l imită lumea, dacă nu-i popular? — Are succes. Chelnerul puse un pahar plin cu vin în fața fiecăruia și o farfurie cu ceva care părea a fi omletă. Rima își luă furculița și începu să mănînce. După o pauză sumbră, Lanark era gata să-i urmeze exemplul, cînd se auziră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
discursuri? El o privi lung. Ea oftă și-i zise: — Hai, intră, dar va trebui să te grăbești. O urmă și intră pe ușă. Zgomotul deveni asurzitor în timp ce ea îl conducea între peretele interior al cortului și un șir de chelneri care duceau tăvi cu farfurii murdare. Zări spinările celor care stăteau la o masă care se curba spre stînga și dreapta. Libby îi indică un scaun gol. — Era al tău. Se strecură în el cît putu de încet. Un vecin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
până acolo era un adevărat mister, a cărui explicație se putea găsi doar în legile echilibrului. Întoarse întâmplător capul și se uită cu ochi fără expresie la Cayle. - Ce faci, mă spionezi? Glasul îi coborî puțin, dar spori ca volum. - Chelner! Apăru repede un steward: - Da, domnule. - Adu cel mai bun vin pentru umbra mea și pentru mine. În timp ce chelnerul se îndepărtă în grabă, ofițerul îi făcu semn lui Cayle. - Poți să vii să șezi aici. N-avem decât să călătorim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
și se uită cu ochi fără expresie la Cayle. - Ce faci, mă spionezi? Glasul îi coborî puțin, dar spori ca volum. - Chelner! Apăru repede un steward: - Da, domnule. - Adu cel mai bun vin pentru umbra mea și pentru mine. În timp ce chelnerul se îndepărtă în grabă, ofițerul îi făcu semn lui Cayle. - Poți să vii să șezi aici. N-avem decât să călătorim împreună, nu? Coborî tonul așa cum se cuvine pentru mărturisiri intime. - Îmi place grozav vinul. Multă vreme, am tot încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
că vine spre ea, Lucy nu se sculă. El se lăsă greoi pe scaunul din fața ei și-i spuse cu toată seriozitatea: - Sunteți foarte atrăgătoare, domnișoară. Dădu din cap, acceptând complimentul, dar nu avu tăria să vorbească. Un fel de chelner al localului se aplecă spre urechea ei și o întrebă în șoaptă: - Vă place, domnișoară? Lucy înclină iarăși din cap și funcționarul îi spuse: - Poftiți pe-aici. Lucy se ridică, socotind în mintea ei: "De-ndată ce suntem singuri putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]