1,541 matches
-
acord? Desigur, am răspuns ascultătoare. Altfel cum aș putea să-ți rup toate oasele? m-am gândit. — Da? m-a întrebat el părând surprins. De parcă s-ar fi așteptat la un soi de război. — Sigur că da, i-am răspuns chicotind. De ce ești așa de șocat? Fiindcă după ce-o să-ți rup toate oasele, o să-ți tai penisul și-o să ți-l înfig în gură și cu siguranță că nici chestia asta nu pot s-o fac prin telefon, nu crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mi-am tras eu nasul. N-am fost așa în mod deliberat. Eram așa de fericită că James se purta în sfârșit frumos cu mine. Îmi venea să plâng de ușurare. —Trebuie să te străduiești mai mult, a zis el chicotind. Nu-i așa? —Ăăăă, da, presupun că da. Am vești bune, James, l-am anunțat ajungând la motivul pentru care îl sunasem. — Ce vești? m-a întrebat el cu o voce mulțumită și indulgentă. Au sosit actele! am exclamat eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
James, telefonul a sunat din nou. Era Adam! Frumosul, înaltul, bunul, haiosul, dulcele Adam. —Bună, Claire, a zis el cu vocea lui splendidă. —Bună, Adam. Eram așa de fericită să-l aud. Mă simțeam ca o fetișcană, îmi venea să chicotesc, să râd ca proasta și mi se părea că simt furnicături prin tot corpul. Am auzit că trebuie să primești felicitări, a zis el cu o voce rece și dură. A fost ca o găleată cu apă rece aruncată peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
tu acolo? —Vorbeam de James, mi-a răspuns el surprins. — Vrei să zici că lui James i-a părut rău că ne-am despărțit? l-am întrebat. —„I-a părut rău“ e un fel de-a spune, a zis George chicotind. În opinia mea, mai potrivit ar fi să spunem că „a fost distrus“. — Dar tu de unde știi? l-am întrebat cu o voce leșinată, întrebându-mă de unde își extrăgea George informațiile. Pentru că era limpede că fusese indus în eroare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să te răzgândești. Meriți pe cineva mult mai bun decât el. —Pot să te întreb ceva? am spus. — Sigur că da, mi-a răspuns el. —Cum arată Hannah? Adam mi-a aruncat o privire atotștiutoare și, înainte să vorbească, a chicotit scurt: — Are părul lung, blond și ondulat. Are cam aceleași dimensiuni cu Helen și Anna. Și are ochii căprui. A, am spus eu. —Mulțumită acum? m-a întrebat el. — Ce vrei să spui? Că nu seamănă deloc cu tine! Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să cumpere jerbe, se adaugă un jalnic element de umor negru, legat de capacul sicriului, pe care-l așază și-l ridică groparul pentru ca Mihăiță să fie filmat de Răzvan Vasilescu. Cei doi homosexuali din sală, nu știu de ce, au chicotit. Urmează cam tot douăsprezece minute de parastas, unde ni se prezintă personajele. Rebengiuc e Niki, Coca Bloos, nevastă-sa, mortul, fiul lor care-a sucombat curentat de mașina de spălat, Dorina Chiriac, fiica, un inginer ginerele, iar Răzvan Vasilescu (Florian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Iar dacă mai ai ceva În fondul pentru informatori, Îți dau pe tavă niște capturi babane. — De ce nu intri și tu În legalitate, Johnny? Să fii un bărbat alb ca lumea - ca mine sau ca Dick Stensland. Stomp dădu să chicotească, dar nu prea reuși. Un spărgător cu șperaclu la douăzeci de parai sau un hoț din magazine, care-și bate și nevasta, la treizeci. Poți să-i iei ca din oală. L-am văzut pe gagiu operînd la Ohrbach’s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
au Încercat să pună stăpînire pe pat În timp ce ei doi făceau dragoste. Karen Îi zicea cenușiului Asfalt, celui tărcat Tigru, iar pe cel slăbănog l-a poreclit Ellis Loew. Jack se resemnă cu anturajul. Pisicile o făceau pe Karen să chicotească și el Își Închipui că fiecare hohot de rîs o Îndepărta tot mai tare de Dublu Perkins. Au făcut dragoste, au stat de vorbă, s-au jucat cu pisicile. Karen a Încercat să fumeze o țigară, dar aproape că-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
să...? — O să stau Într-un separeu și o să-l aștept. Dacă apare, nu-i spui nimic de mine. S-a Înțeles? — Da. Dar uite care e treaba: ai golit deja tot ringul de dans. — Scade-ți paguba din impozit. Barmanul chicoti. Jack se duse la un separeu de lîngă estradă. Vedea perfect spre ușa din față, spre ușa din spate și spre bar. Întunericul Îl ascundea, așa că se puse pe privit. Ritualurile de Împerechere la poponari: Priviri, tête-à-tête-uri, afară pe ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ofereau fesuri cu urechi de șoarece. Moochie Mouse Monorail, insule tropicale, hectare Întregi de magie. Urcară În monorail, În primul vagon, În prima cursă. Viteză mare, cu capul În jos sau Înclinați pe dreapta. Inez Își desfăcu centura de siguranță, chicotind. Toboganul din Paul’s World. Prînzul: hotdog, cornete cu gheață Însiropată, gogoloaie de brînză à la Moochie Mouse. Apoi mai departe, la „Idilă În deșert“ și la „Casa de distracții a lui Danny“, un pavilion pe tema călătoriilor spațiale. Inez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
mai sus, Cohen urma să primească un procent, citat, baban, Încheiat citatul. Ed pasă Încă o hîrtiuță: „Fără nume care să poată fi verificate - prea convenabil“. Millard Îi șopti: — Iar Nite Owl nu e În stilul lui Mickey. Bax Englekling chicoti. Pete Începu să-și curețe urechile cu un creion. Kellerman continuă lectura: — L-am vizitat pe Mickey Cohen În celula lui de la McNeil cu aproximativ două săptămîni Înainte de asasinatele de la Nite Owl. I-am prezentat ideea. A refuzat să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
profit. Ei bine, în timp ce trăgeau de noi ambele părți și noi toți cântăream alternativele, cineva a avut strălucita idee de a-i cere părerea lui Mark. Și ce-a spus? întreabă Mildred cu o notă de resemnare în glas. Thomas chicotește. — A spus că era cât se poate de clar, după cum vedea el lucrurile. A spus că ar trebui să împrumutăm bani ambelor părți și dacă izbucnește războiul, să le împrumutăm și mai mulți bani, ca să-l prelungească tot mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
simțit brusc aceeași suferință copleșitoare, același rău emoțional pe care le simțisem când sărisem în bazinul neîncălzit. Dar bunicul nici n-a vrut s-audă. — Vinde-ne biletele, femeie, spuse el, și vezi-ți de treaba dumitale. Cineva din spatele nostru chicoti. Apoi am intrat unul după altul în sala întunecată cu miros de mosc și eu m-am cufundat tot mai adânc în scaunul meu, copleșit de fericire, cu bunicul în stânga și cu tata în dreapta mea. Șase ani mai târziu, Iuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
în bucătărie, unde o femeie îngrijită cu păr blond deschis turna ceai în patru cești. — Ești probabil Roddy, spuse ea întinzându-i o ceașcă. Eu sunt Kim. Phoebe și cu mine locuim în comun în acest apartament. Pentru păcatele noastre. Chicoti. Vrei zahăr? Roddy clătină din cap. — Suntem foarte emoționate că ea are în sfârșit o persoană importantă de partea ei, spuse Kim, servindu-se cu trei lingurițe de zahăr. Este exact șansa de care avea nevoie. — Da, desigur, intenționez să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
tu? — Mi-a ieșit total din minte. — Dar chiar, de ce n-a venit la masă? — Se pare că a suferit un mic accident după-amiază. Scaunul lui cu rotile a scăpat de sub control. — Tot din vina lui Pyles? — Firește. — Asta e! Chicoti. Poate că ar trebui să-i strecurăm niște bani ca să fim siguri că data viitoare își va face treaba până la capăt. Presupun că ar trebui să urc să-l văd pe bătrânul nenorocit mâine, la un moment dat. Dădu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
fi la Londra câteva săptămâni. Am o înțelegere cu o galerie de acolo, așa că nu cred că vom avea probleme. Puse pachetul de o parte și se întinse pe spate. Ei, ce părere ai? — Cred că ești nebun, spuse Phoebe, chicotind de bucurie. Acceptând invitația din ochii lui, se ridică și îngenunchie peste el, măturându-i fața cu părul. Și nu cred că ar trebui să fac asta. Dar a făcut-o. Roddy adormi curând după aceea. Dormea pe o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
unul mare. Phoebe râse. — Sunteți cât se poate de amabil, spuse ea. Și ciudat este că dacă mi-ați fi propus asta ieri, probabil că aș fi acceptat. Dar acum se pare că voi renunța definitiv la îngrijirea bolnavilor. Mortimer chicoti și spuse răutăcios: — N-aș băga mâna-n foc. Dar ea ieșise deja. După ce își termină treaba, Phoebe se spălă, se îmbrăcă și ajunse în sufragerie taman când Pyles strângea farfuriile și castroanele. — Speram să mănânc și eu ceva, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
singur și soarele îmi lumina generos planurile și deciziile. Ați avut noroc, am spus. Îmi amintesc și eu duminica aceea, dar a plouat torențial. Cel puțin în locul unde am fost eu. — Hai, lasă, Michael, ai o viziune romantică, spuse Findlay chicotind a îndoială. Erai foarte tânăr atunci. Memoria ta nu putea selecta în mod special o asemenea zi. — Mi-o amintesc foarte clar. Era ziua mea de naștere - împlineam nouă ani - și părinții m-au dus la Weston-super-Mare și după-amiaza a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pentru a bifa suspecții de crimă pe cartonașele lor, pe când eu nu primisem. Ca de obicei, Graham a fost cel care a observat. — Stați puțin, a spus el. Michael n-are vină că nu are pix. Până și Joan a chicotit la gluma asta, iar Phoebe și-a îngăduit un zâmbet în chip de scuze, care, contaminat de râsetele celorlalți, s-a transformat în hohote. Mi-am adus un creion colorat de sub afișul din bucătărie, m-am așezat și am așteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pare rău. N-am auzit. Și în acel moment Sid James respiră adânc, îi făcu cu degetul lui Thomas și îl expedie cu cuvintele de despărțire care încă mai erau proaspete în mintea lui treizeci de ani mai târziu, când chicotea cu fratele lui Henry amintindu-și de incident, lângă căminul cald și îmbietor de la Heartland Club. Probabil inspirat de vizita lui la studiourile Twickenham, Thomas își instalase câteva orificii de observație în diverse locuri cheie din blocul de birouri Stewards
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
elvețiene, generatoare germane, uși italiene, sisteme de comunicație britanice, hangare franceze. Ce poate fi mai cosmopolit? Mark nu răspunse. Ochii îi erau ascunși în spatele unor ochelari de soare cu oglindă care nu reflectau nimic altceva decât deșertul. — Patriot! spuse generalul, chicotind încă. Testul a fost zgomotos, dar satisfăcător. L-au urmărit dintr-un bunker săpat adânc în nisip, în timp ce aria-țintă, amenajată astfel pentru a semăna cu convoaiele de tancuri iraniene, a explodat cu un zgomot asurzitor produs de CGT-urile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Mark, Louis, Graham, un olandez sever și un neamț gălăgios. Mâncarea era franțuzească (condamnau toți cu vehemență bucătăria din orientul mijlociu); șampania era excepțională (Roederer Cristal ’77) și din belșug. Fiecare invitat beneficia de atențiile unei micuțe chelnerițe filipineze, care chicotea și se prefăcea încântată când o mână i se strecura pe sub minijupă sau sânii îi erau frământați grosolan în timp ce încerca să servească mâncarea. Pe chelnerița lui Graham o chema Lucila: din câte-și dădea seama, celorlalte nu li s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și, deschizând un sertar al comodei, scoase de acolo un pachet de cărți. Nici unul nu știa un joc de cărți propriu-zis, așa că jucară câteva mâini de Snap. Mai era niște șampanie într-o sticlă de pe noptieră și în scurt timp chicoteau amândoi necontrolat. După toate strategemele, pânda, tensiunea permanentă din ultimele zile, Graham se simțea dintr-o dată eliberat: nu exista nimic pe lumea asta mai plăcut decât să joace acest joc stupid de cărți cu o femeie tânără, frumoasă și amețită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
-se. El și Michael porniră încet pe scară. Lipsit de experiență în flecăreli cu servitorii, Michael așteptă un timp înainte de a se lansa în prima replică. — Nu pot spune că am o impresie foarte bună despre clima de aici, zise chicotind nervos. Data viitoare, cred că o să-mi aduc o pelerină de ploaie și cizme. — Ce-i mai rău abia de-acum încolo o să vină, i-o reteză Pyles. Michael căzu pe gânduri. — Te referi la vreme, presupun. Diseară vor fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
macabre, Michael adăugă: Dar nu trebuie să renunți. Erai talentată. Putea să vadă oricine. — Oricine? repetă Phoebe. — Îți amintești, spuse Michael ignorând întrebarea ei, când am venit la tine în cameră și am văzut tabloul la care lucrai? Începu să chicotească. Am crezut că era o natură moartă și era de fapt un tablou cu Orfeu în infern sau așa ceva? Da, spuse Phoebe calm. Îmi amintesc. Michael avu o scăpărare de inspirație. — Aș putea să cumpăr tabloul acela? Ar fi frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]